23,548 matches
-
asiatice în general și nici nu defăimează cultura occidentală. Ceea ce susține Edward Said nu e o inversare a raporturilor de putere, ci dialogul tolerant de pe poziții culturale egale. Această atitudine este cea care a avut un rol deosebit de important în definirea studiilor zonale și a politicilor culturale așa cum sînt ele înțelese astăzi în lumea universitară occidentală. Edward W. Said, Orientalism. Concepțiile occidentale despre Orient, trad. Ana Andreescu, Doina Lică, Timișoara, Amarcord, 2001, 398 pag., 110 000 lei O singură zi Eginald
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
în locul ideii socratice de auto-examinare și cunoaștere-de-sine, intelectualul literar pune ideea de amplificare a eului printr-o luare la cunoștință a cît mai multor moduri de a fi uman". în concordanță cu acest deziderat (parte dintr-o tradiție deja a definirilor societății postmoderne), mitul european, cu toate trăsăturile discursului identitar care au făcut obiectul unor numeroase contestări și repoziționări delicate (vezi și dezbaterea în jurul canonului, europocentrist, prezentă aici prin eseul lui Mircea Martin), este privit din afară. Europa este, la origine
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
al treilea discurs". Țelul acestuia este depășirea relației de adversitate, prin aproximarea unei formule de cooperare și "sinteză", între cele două orientări ideologice capitale ale culturii române, autohtonismul ("primul discurs") și europenismul ("al doilea discurs"), avîn- du-se în vedere "definirea unui nou raport între tradiționalism și modernism, între izolarea specifistă și integrarea europeană, respectiv "globalizarea" sau "mondializarea"". S-ar urmări, așadar, o "stabilizare" a noastră în modernitate, fapt ce încă lasă de dorit, spre a ajunge la o deschidere culturală
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive: a se deocla
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive: a se deocla
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
oamenii la moarte - sau să-i salvez". * "O bonomie totală poate ascunde sau insensibilitatea sau intenția de a devaloriza prin inflație cursul laudelor. Un critic "rău", intră franc, descoperă adevăruri care reinterpretate calm de alții (pot) să ajute la o definire mai subtilă și mai pozitivă a unei personalități artistice. În orice caz, un critic (meritînd acest nume) trebuie asigurat împotriva unei eventuale agresiuni a autorilor. Numai în aceste condiții putem avea critici adevărați" (G. Călinescu). * "Diavolul se ascunde în detaliu
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
-ului, recuperarea unor autori precum Genet sau Artaud. Sontag pledează pentru atitudine, pentru cultura ca stil de viață. Nu întîmplător "sfîntul" invocat este Oscar Wilde. Noul dandysm și postmodernismul, iată o perspectivă care nu poate fi ignorată în încercările de definire a epocii culturale postindustriale. Cartea lui Susan Sontag poate reaminti criticului român că se poate face eficient o critică "de gust", o critică capricioasă, cu rezultate inestimabile: "A privi de sus facultatea gustului înseamnă a te privi de sus pe
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
unei perioade post-patristice, care, prin urmași, a continuat din plin prin însuflețirea patristică pentru cele ale teologiei, cum au fost de pildă Studiții, de la mănăstirea Studion din Constantinopol. De fapt, întreaga străduință a Părinților bisericești a concurat spre apărarea și definirea Ortodoxiei față de toate ereziile vremii, așa că pe drept cuvânt se poate spune că epoca patristică se încheie tocmai prin biruința Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, exprimate prin Duminica Ortodoxiei (prima duminică a Postului Mare al Sfintelor Paști), care străjuiește dreapta credință
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ascundă însă un diletantism de fond. Iată un exemplu: " Am citit sau recitit, în ultima vreme, o mulțime de cărți consacrate reprezentării plastice a corpului [...], dar nicăieri nu am reușit să găsesc o distincție ce mi se pare esențială pentru definirea dragostei și, pe cale de consecință, a erotismului. A trebuit, prin urmare, să inventez distincția dintre nuditate și goliciune. [...] Poți contempla pur estetic un corp sau reprezentarea acestuia în stare de nuditate, dar nu intri în comuniune totală cu altul, cu
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
unui articol dur în Lupta de clasă semnat de un I. Goliat, care aducea aspre reproșuri revistei Studii. În esență cîteva idei și principii constituiau obiectul acestor confruntări, care au fost, atunci, de o acuitate extraordinară. În primul rînd era definirea caracterului participării României la primul război mondial. Roller și ai lui (avea destui adepți mai mari și mai mici) susțineau că întrucît ambele tabere din conflagrație (Antanta și Puterile Centrale) duceau un război imperialist (de mare putere era teza lui
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
cosmopolită și, nu de puține ori, de-a dreptul derutantă. Astfel, în muzee îi va cunoaște, desigur, pe Ingres, acest rafaelit tîrziu, posedat aproape mistic de ideea perfecțiunii expresiei și pătruns în aceeași măsură de înalta funcție a desenului în definirea formei plastice, pe Cézanne, cel care sintetizează lumea în cîteva planuri și descoperă în orice formă vie o geometrie elementară, pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. În timp ce afară va intra în contact natural cu
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
unor cărți precum Apa și visele sau Poetica reveriei vor întări, de altfel, liniile demersului de lectură. Surpriza pe care o aduce, de la primele pagini, cartea lui Al. Cistelecan este contrazicerea, cu argumente desfășurate apoi pe tot parcursul lecturii, a definirii poetului studiat de către întreaga critică românească și de către sine însuși, drept "poet al pământului". Urmărind, astfel, cum ne-o spune primul capitol al lucrării, Imaginarul apei la un poet al pământului, cercetătorul întreprinde un fel de arheologie a imaginarului, nu
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
un rol preponderent negativ în momentul în care amenință să pătrundă în orice context, ștergînd limitele dintre registre și nivelînd exprimarea. Stilistica funcțională românească din anii '70, continuată de sintezele apărute în anii următori, a încercat, în linie structuralistă, o definire cît mai riguroasă a "sistemului stilistic" românesc: prin dezbateri interesante, din care însă azi ne apare desuetă obsesia de a determina exact numărul stilurilor și de a le încadra într-o schemă cît mai simetrică. Rezultatul controverselor - transmis manualelor și
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
Roxana Racaru Specia cea mai controversată a prozei, eseul a constituit subiectul multor studii de estetică (în care se încerca o definire a eseismului ca mod de a citi lumea) și mai ales de teorie literară (eseul văzut în raport cu genurile literare, stabilirea caracteristicilor formale sau de atitudine specifice). Gen prin excelență hibrid, literar și non-literar deopotrivă, refuzînd orice încercare de fixare, eseul
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
sau de atitudine specifice). Gen prin excelență hibrid, literar și non-literar deopotrivă, refuzînd orice încercare de fixare, eseul, ne arată Alina Pamfil, este o "formă a neliniștii". Studiul, erudit fără ostentație, trece în revistă principalele teorii și idei vehiculate în legătură cu definirea eseului, dar pornind de la sugestiile oferite de analiza unor texte aparținînd unor autori diverși (Alexandru Odobescu, Paul Valéry, Peter Handke, Virginia Woolf, Octavian Paler, Henry Fielding, Günter Grass, Michel Tournier), fiecare aducînd un parcurs inedit în cîmpul de înțelegere al
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
copii săraci și sceptici ai proletcultismului și avangardelor (voazinajelor lor, interferențele și schimbările de pălărie, inclusiv "pohetice", vor trebui cândva lămurite, poate înțelegem pe ce drum ne aflăm de la o vreme). Aici trebuie să ajungem cu ancheta majoratului literar, la definirea, în toate planurile și în toate sensurile, a acestui loc al salvării, a acestui "acasă" axiologic, care explică de ce, în 1989, mințile noastre nu erau pline doar de propagandă comunistă. Chestiunea rezistenței prin cultură este redusă de obicei la niște
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
unele spirite "constructive", mari arhitecți ai Ideii de care n-a auzit nimeni. Pentru cei ce au realmente vocația foiletonisticii, cronica sau alt tip de colaborare săptămânală înseamnă o treaptă, o secvență dintr-un parcurs: găsirea și limpezirea propriului stil, definirea unei anumite rezoluții artistice, adâncirea treptată în problemele ce ni se par importante. Nu focuri de artificii lansate în euforia stilistică, ci construcție durabilă, proiect articulat, urmărit cu tenacitate din aproape în aproape. Mai e nevoie să amintesc că aproape
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
și moarte la Eminescu, dar Blaga se apără din nou la modul credibil (nu intru în detalii sursologice). Culmea pretenției lui Dan Botta fusese afirmația că "mioriticul nu este decât un reflex al ideilor sale". Blaga ripostează, citând prima sa definire a mioriticului, datând din 1931, într-un ziar elvețian, însoțind o traducere a Mioriței, idei cu care Dan Botta nu are decât vagi tangențe abia în 1934 și 1935: "Despre substratul mioritic al sufletului românesc - afirma Blaga - se poate vorbi
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
ascunde că, în viața culturală românească, "mă deranjează un anumit provincialism, această veche obsesie identitară a intelectualului român. Cred că trebuie să încetăm să ne căutăm specificul. Noi trebuie să fim pur și simplu, să existăm, fără această apăsare a definirii unei identități. Prea mult vorbim despre Ťdimensiunea românească a existențeiť, despre Ťlogica româneascăť. Identitatea ideală românească este o ficțiune. Nimeni nu contestă sensul identitar al realității geografice, sociale, religioase ori confesionale. Dar dacă le punem pe toate la un loc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
deschidere. Versiunea occidentală a muzeului de artă contemporană pivotează în jurul originalității discursului plastic și, în consecință, folosește coerența drept criteriul central. Doctrina ei muzeală definește diferența cantitativ, ca diversitate a posibilităților de a depăși unicitatea, formula unică. În perspectiva acestei definiri apusene, unitatea acestor posibilități care formează la un loc diferența este asigurată de coerența lor freatică, de principiul ascuns care le leagă. Coerența muzeului devine model și se instituie astfel factor civilizator determinant. Omologul răsăritean al aceleiași instituții muzeale apusene
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
morfologii a culturii, bazate pe sentimentul spațial, impuse de Frobenius și Spengler. Anticipez, afirmând că Dan Botta nu-i va invoca pe aceștia ca precursori în modul său de a gândi. Similitudinile de gândire dintre Blaga și Dan Botta în definirea specificului românesc se datorează, fără îndoială, acestor predecesori iluștri care au pus în evidență orizontul spațial al inconștientului colectiv. Dan Botta publică, tot în "Gândirea", în octombrie 1935 (deci în același an), eseul Frumosul românesc, unde relevă amprenta unui "stil
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate. în locul lor, preferă tăcerea". Atît de neașteptat în ceea ce s-ar putea numi cu un concept actual carența de autoreferențialitate, autorul Plumbului se arăta foarte stîngaci și în definirea poeziei: "Suprinzător, între definițiile pe care poetul le dă ici-colo Ťpoezieiť și ceea ce scrie el e o mare diferență, ca să nu zic o ruptură. în definiții își fac loc stereotipiile unei întregi perioade literare". De fapt, pentru Bacovia poezia se
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
ce poate fi descrisă la fel de interesant ca o poveste de dragoste între un tînăr și o tînără. În Cybernetic Conspiracy, majoritatea personajelor sînt idei abstracte, iar modul meu de scris combină proza și poezia în același timp. Am întîlnit o definire a acestui gen sub numele de Kunst Prose, ceva similar cu scriiturile profetice din Vechiul Testament, la proorocii Amos sau Hosea. Mai ales aici, în America, unde aceste texte sînt citite cu frenezie pe scară largă și deloc accidental, acest lucru
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
cartea Identitate în ruptură de Sorin Alexandrescu. Este unul dintre puținele cazuri în care judecățile amintite mai sus au acoperire, sînt justificate. Întors în țară după '89 (autorul s-a autoexilat în Olanda la sfîrșitul anilor '60), pentru Sorin Alexandrescu definirea "românului" a coincis cu redefinirea propriei identități: "La București fac adesea gafe "de străin" dar, după 24 de ani la Amsterdam, nimănui nu-i trece prin minte să mă considere olandez." Astfel, apare justificat un demers imagologic: românii văzuți prin
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
Dicționarul limbii române moderne (DLRM 1958), cuvîntul regățean era definit în mod destul de exact - "locuitor din provinciile care constituiau România înainte de războiul din 1916-1918" -, dar prudența politică se manifesta într-o paranteză de avertisment: "ieșit din uz". De fapt, în definirea cuvîntului regățean erau activate simultan cîteva tabu-uri ale epocii; ea putea comporta mai multe riscuri: mai întîi, de a vorbi de teritoriile României Mari și implicit de dobîndirea/pierderea Basarabiei; apoi, de a aminti de regat și regalitate; în
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]