238 matches
-
fonduri plastice. Am luat tânărului cuplu un dar drăguț și mi-am făcut de cap în mod absolut în relația cu mine: mi-am luat un fel de compleu de ocazie, inimaginabil de scump față de ceea ce găsești aici. Din categoria defulări postfrustrații și austerități. Inserție 2004. De-abia la București, după ce m-am reajustat la prețuri, am constatat cât de rezonabil era prețul compleului de ocazie (100 de dolari) față de oferta magazinelor noastre cu ștaif. De-abia acasă m-am blocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dorințe și având în vizor doar sexul, bună seara câtă bucurie izvora din acest salut, bună seara o plăcere nebună eliberată din cătușele zilei pentru a-și face mendrele în liniștea nopții plină de gunoaiele umane, de defecările visurilor, de defulările țâșnite din apele nămoloase ale sufletului. Bună seara Doamne, ce bucurie de a ști că ești posesorul mizeriilor grase pline cu voluptăți, hotărâri, speranțe, injurii, deziluzii, incertitudini, capricii, jocul de-a capriciile, de-a stăpânul, de-a omul atotștiutor, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altul exclusiv intelectual, al căror numitor comun este desfătarea estetică. Cu alte cuvinte, subiectul privirii poate fi afectat de obiectul reprezentat, se poate identifica cu personajele în acțiune, poate stârni pasiuni (altfel refulate) cărora le dă frâu liber; această descătușare (defulare) plăcută a sentimentelor îl face să se simtă împăcat de parcă s-ar fi vindecat de o boală (katharsis). Această descoperire și motivare a plăcerii cathartice este moștenirea cea mai importantă a poeticii antice și totodată este singurul răspuns care rămâne
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
reprezentările teatrale medievale diavolul este ridicol atunci când nu știe cât e de neputincios; este comic atunci când cade în propriile capcane din cauza prostiei sale. Ambivalența figurii diavolului pune față în față teroarea și comicul, dominarea socială a bisericii și răsturnările parodice (defulare parodică). Bestiariile, “fiziognomiile” se nasc prin raportare la ființa umană. Identificarea omului cu animalul a dat naștere legendelor și zeilor în civilizațiile străvechi. Întreaga umanitate împrumută trăsăturile animalelor iar măștile acoperă realitatea și i se substituie. Metoda zoomorfică creează un
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
din colțul meu unde m-am retras strategic, tocmai pentru a nu mă contamina de boala analistului politic, boală ce bântuie nemilos, îndrăznesc să spun că ne costă, dacă aceasta o facem la modul gratuit fără alt folos, decât o defulare momentană, derizorie și chiar puțin hilară. Nu sunt sigur, dar cred că nemuritorul Caragiale a spus că suntem un popor de comentatori. De atunci ,de mii de ori s-a spus și s-a bătut monedă pe acesta aspect comic
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în trei zile. Hi-hi-hi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l ajute pe ȘEFUL GĂRII.): Țineți-vă de mine, domnule... HAMALUL: Mai bine l-ați lăsa să crape. Scena aceasta se va juca deosebit de repede, dând în același timp impresia unei defulări generale.) IOANA: Vrea să te lase să crapi... ȘEFUL CARII: Ce urât! (Către CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel, lipit de urechea călătorului.): Câteodată se întâmplă să înceapă ploaia în timpul nopții... Ah, ce desfătare! Ați călătorit vreodată prin ploaie în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nații chemate la democrație fără să aibă habar de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele, înlocuind, pentru scurt timp, terenul fotbalistic al defulărilor cu lupta electorală. Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți electorali, este crezut, de obicei, cel care la o dezbatere vorbește ultimul. Chiar dacă ultimul cuvânt a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încerca să depene pas cu pas, cele petrecute cu minute în urmă, începând de la ridicarea mai mult decât confuză din așternut și până la ieșirea în curte cu plapumă sau cu o pernă în brațe. Era și acesta un mod de defulare, de echilibrare a psihicului, ar fi putut explica, de bună seamă, un medic de specialitate. Oricum, ceva asemănător teoriei vaselor comunicante. Ar fi trebuit totuși, să consulte un medic, dar simțea că supunerea la un tratament riguros, pe care cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi avut curajul să și transcrie fără ocol propria trăire, să-și expună cel mai bine păzite „încăperi” ale sufletului. Deduc, prin urmare, că povestea cu Profesorul, transcrisă cu o sinceritate aproape „crudă”, mai ales „pe fundal erotic”, este o „defulare”. Sunt sigur că îi aparțin în întregime aceste „vizionări” (mărturisite fără nici o reținere) ale bogăției (sau „comorii”!) ascunse ale Teodorei. Domnului R. îi place să se contemple (imaginar!) cum o sărută de sus până jos, beat ca un fluture penetrând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
al femeii (vulva). Și ai dreptul să-l indici exact prin acel cuvînt de mare viteză ce apare pe toți pereții, numai În DEX nu. Poți Înjura societatea. Mamele. Globul pămîntesc. Gata cu spiralele de limbaj blindat. Folosim argoul integral, defulările dispar, ne Împlinim, cu toții, ca la sanatoriu. Ni se dă voie să zugrăvim copulația cu detalii neorealiste precum indienii. Cultura mondială se Îmbogățește. b) Dacă prin Întrebare se Înțeleg raporturile sexuale dintre editor și scriitor, acestea au rămas jucăușe, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau gândea atât de intens, că am avut timp să-i smulg o clipă fotografia ce-o ținea În mână și s-o descriu (orice descriere e o posesiune, după romancierul vechi, de aceea descrie el atâtea lucruri, dintr-o defulare) așa, acum se reașază, adică deschide ochii și privește, ia În stăpânire o bună parte dintre obiectele ce se află În cameră; cărți multe, foarte multe cărți; În dulapuri burdușite, pe mese, pe fotolii, unele stil (mă refer la fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-și dea frâu liber imaginației fără ca o scenă autoritară să-l implice într-un permanent dialog. „Uitați de mine, izbucnește câteodată spectatorul, vreau să mă țin deoparte, în umbră, să vă văd și să vă supraveghez!” Gata cu atâta defulare: se cere revenirea la starea de dinainte, „reîntoarcerea refulării”. Refularea spectatorului supraveghetor al scenei, voyeur ilicit și conștient de asta, ființă singuratică uitată de toți ceilalți și lăsată să contemple în tăcere acest univers straniu care o absoarbe cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
inconștiinței sale. Din nefericire, conflictul, în virtutea logicii clasice a non-contradicției care guvernează toate demersurile științifice, înspăi-mîntă și trebuie eliminat. Pacientul va trebui deci, plecînd de la acest dublu pol al contradictoriului antagonist, să încline doar spre unul din poli printr-o defulare puternică, dacă nu chiar totală"20. Pentru Lupasco, "normalitatea" este conflictul. Lupasco dezvoltă această idee în capitolul "Dialecticele normale și patologice și dialectoterapia antagonistă. Paradialecticele". Însă aceasta este, trebuie s-o recunoaștem, prea puțin pentru a putea proclama "sfîrșitul psihanalizei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
clasic în Franța, în ce măsură tărăboiul "tradițional" al elevilor cuprindea o doză de violență perceptibilă numai pentru victimele ei "obișnuite", profesorii bruscați în liceele de elită (Testanière, 1967). El arăta, de asemenea, că acestui tărăboi tradițional, autorizat ca un ritual de defulare, îi urma un "tărăboi anomic", consecință a masificării învățământului, incapabilă să mascheze caracterul inegalitar al sistemului școlar. La fel, lucrările lui Bourdieu și Passeron (1970) sau Grignon (1970) arătau puternica opoziție față de școală a tinerilor din clasele populare, opoziție ce
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
simplu din documentația noastră un raport remarcabil care arată la ce intensitate putea să ajungă violența în secolului al XIX-lea. E vorba de un raport înaintat de rectorul unei academii ministrului. Victima este un pedagog, țap ispășitor pentru multe defulări, cum stă mărturie celebrul roman Piciul de Alphonse Daudet: internii au baricadat ușa dormitorului, "apoi s-au dus în cabinetul unde dormea pedagogul, pe care l-au lovit violent. Profitând de faptul că era amețit de lovituri, l-au legat
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
moșia Hotarele. Aidoma regizorilor Mihu și Marcus și operatorilor Alexandru Întorsureanu, Gheorghe Fischer și George Cornea în Viața nu iartă, Mircea Săucan și operatorul Costea Ionescu-Tonciu fac un adevărat „balet” de imagine pe marginea scenariului propagandistic. Prim-planuri insistente, ca defulare după precedentul deceniu trăit de cinemaul românesc în plan mediu, contraplonjeuri, compoziții afișat picturale ale cadrului, „deraieri” poetizante ale aparatului de filmat, cadre statice până la hieratism, muzica cultă a lui Anatol Vieru, totul „de-amorul artei”, „poze”, unele frumoase, care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a ziarelor vremii. Tema corupției a dat un nume tuturor frustrărilor, firești într-o epocă de bulversare economică și socială: toți cei păgubiți sau doar nefavorizați de evoluția imprevizibilă a stării de fapt și-au găsit un alibi sau o defulare în stereotipele "toți fură", în invidia amestecată cu admirație secretă față de cei îmbogățiți peste noapte, făcând din tema corupției generalizate pivotul unui discurs deopotrivă popular și populist. Nu doar săracii României, ci și elitele prospere ale Occidentului au îmbrățișat acest
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
imaginea descrisă de Gilbert Durand este "încărcată" universal "cu un al doilea sens", sub pecetea "funcției imaginative", făcând posibilă existența unei realități identice și universale a imaginarului 14. Astfel, imaginația nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de autodezvăluire. Autodezvăluirea este actul prin care oferim altora informații despre noi și despre relația noastră/relațiile noastre. Între funcțiile autodezvăluirii se numără cea de autoclarificare (ne lămurim nouă înșine propriile gânduri și propriile sentimente) și cea de liniștire, de defulare 15. Trebuie precizat faptul că autodezvăluirea poate produce (și) probleme (relaționale) dacă vorbitorul insistă pe caracterul negativ, deprimant al propriilor probleme. Prin contagiune afectivă, ea poate provoca ascultătorului anxietate, ostilitate, depresie, ceea ce înseamnă că interlocutorul poate respinge (după un sfert
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și de ce o faci... Compensare: Adesea este mai bine să nu reacționăm În perioada acestor tranzite, dar asta ar Însemna să nu ținem cont de nevoia de nestăpânit de a-și consuma energia care-l animă pe individ. Fără o defulare de un fel sau altul, ar avea impresia că se sufocă! Este preferabil, așadar, să se lanseze Într-o provocare și să pună totul În joc pentru a ieși Învingător, respectând În același timp precauțiile, În acest caz indispensabile. Exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
pe asemenea coordonate, jurnalul intim evoluează Între oglinzi paralele. Între promisiunea unui prezent veșnic și a unui trecut incapabil să-și păstreze tensiunea, dar și demnitatea imuabilității. Psihanaliza a legat scrisul, ca act inocent și direct (deci, ca formă a defulării) de un anumit timp al scriiturii și al credinței În limbaj 64. E un limbaj care-l locuiește, la modul cel mai direct, pe autorul de jurnale. Pentru acesta, fiecare zi este un timp-zero, fiecare nou rând adăugat jurnalului, o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi ignorată. Este vocea, în esență indistinctă, a opiniei publice (câtă este), cu toate calitățile și insuficiențele acestui mod public și needucat de exprimare. Activul unei astfel de activități este impresionant: exercițiul liber, democratic și profund civic al ideilor personale; defulare ideologică de mari proporții; alternativă spontană la toate represiunile și sclerozele culturii oficiale; satisfacerea și compensarea ideală a viciilor vechiului sistem și a nedreptăților societății actuale. Și multe altele... Dar pasivul? Câteva urmări sunt mai ales deosebit de grave. Lipsa de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu un corp de copil de 4 ani, iar cel de-al doilea - o copilă uriașă”. Descriind spectacolul ce se derula în fața privitorului, criticul și istoricul literar Constantin Călin, în monumentala sa lucrare „Dosarul Bacovia”, concluzionează: „domina o atmosferă de defulare, trivială, isterică. Finalmente, pentru foarte mulți, îndeosebi pentru creduli, mersul la iarmaroc constituia o experiență amară”. Printre modalitățile de agrement, s-au aflat și participările la spectacolele de circ - denumite în epocă „circ de varietăți” sau „teatru de scamatori și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
zona Mitropoliei și mai cu seamă în preajma intrării în fostul hotel pecerist, trecut peste noapte în administrație ecleziastă, a putut să ne surprindă întrucîtva retina atît de opacizată de dictatura anilor, spectacolul părîndu-ni-se oarecum neconvingător, doar ca efect al unei defulări. Din momentul însă în care am realizat că trăim în continuare pe același pămînt, pe teritoriul vechiului regat al României, în care credința în Dumnezeu și Rege era garanția unei trăinicii de veacuri, atunci densitatea aceasta cuviincioasă de tineri cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aparține din nou! 2000 ...Anonimul venețian 4 ianuarie Scriu aceste rînduri pline de silă, în timp ce, dincolo de fereastră, continuă să explodeze petarde. Deși termenul impus folosirii lor a expirat. Aș fi putut "sări", ca și în alți ani, peste această "nevinovată" defulare colectivă (un fleac! ar zice unii), dar ce-am trăit noi ieșenii în zilele premergătoare sărbătorilor și mai ales de Revelion depășește obișnuita noastră toleranță și se așază într-o stare de-acum îngrijorătoare: o întreagă generație crudă, care vine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]