30,841 matches
-
de a imita nu are în el nimic actoricesc, îi lipsește unitatea... Pentru imitarea unor detalii ale vulgarității am în schimb un impuls decisiv de a imita manipulările, gesturile unor oameni cu bastoanele, felul în care își țin mâinile, mișcările degetelor și pot s-o fac fără nici un efort. Toate acestea mă îndepărtează de vocația de actor... Mult dincolo de imitarea exterioară, se situează cea interioară, atât de puternică, încât o regăsesc abia în amintiri". Indirect, rezultă din această însemnare, ca și
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
caraghios îmbrăcate, cu fulare care curg ( unul din cei doi servitori ai lui K. "avea în jurul gâtului o cârpă ale cărei capete zburătăceau în vânt, lovind fața lui K.; celălalt avea și el o cârpă, pe care o îndepărtă cu degetele lui lungi, ascuțite, mereu jucăușe"). Specificul vestimentar și locativ al locuitorilor din castel apare o singură dată, castelul fiind arătat de fapt doar ca o umbră, un fundal de decor. Biroul principal este descris astfel: "un pupitru de stat în
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
Rudolf Steiner, îmbrăcat în "redingota neagră cam uzată", șezând în fața pacientului și "dând din cap, din când în când, considerând probabil că gestul îl ajută să se concentreze. Avea guturai, nasul îi curgea, tot timpul manevra o batistă, vârându-și degetele în fiecare nară". Celălalt e prilejuit de vizita făcută, împreună cu doi prieteni, în septembrie 1915, unui rabin hasidic taumaturg din Zizker Galiția: "Rabinul poartă un caftan de mătase, de sub care i se văd izmenele. Pe nas îi cresc fire de
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
de mătase, de sub care i se văd izmenele. Pe nas îi cresc fire de păr. Pe cap are o căciulă de blană, pe care o tot mișcă încolo și încoace. Se scarpină în barbă, își suflă violent nasul, ia cu degetele dintr-o mâncare, dar când își sprijină mâna un moment pe masă, i se zărește pielea albă de o finețe deosebită, care seamănă cu ceva din amintirile mele din copilărie". *) Citatele sunt extrase din edițiile Castelul, Ed. Fischer, Frankfurt/Main
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
maiorul de infanterie, în spatele lui, între servieta străvezie de plastic plină de guvizi înțepeniți și găletușa roșie fără mâner, goală, un chefal mic, un băiețel, probabil, zăcea într-o spărtură practicată în betonul digului cu apa, mică de vreo trei degete, ceva mai caldă de razele soarelui ce se pregătea să apună. în zburdălnicia lui, peștele albăstrui ca un proiectil de calibru inferior, proiectat poate de vreun talaz mai puternic, ajunsese drept pe uscatul digului, se zbătuse el acolo, cât se
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
lui înrămate erau amestecate cu farfuriile. Avea tot ce-i trebuia aici. Atîtea lucruri frumoase. Așeză Coranul la locul lui. Alături se afla, învelită într-o copertă de pînză, cea mai sfîntă dintre Cărți: Coranul în limba arabă. Atinse cu degetele învelitoarea. Nazneen își mută privirea la vitrina de sticlă înțesată cu animale din ceramică, bibelouri de porțelan și fructe de plastic. Fiecare în parte trebuia șters de praf. Mereu se întreba cum de ajungea praful acolo și de unde venea. Toate
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
mai turnă unul: Întotdeauna beau două pahare de apă înainte de masă, zise el golind al doilea pahar. Bun. Acum n-o să mănînc prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece. Își vîrîse prea multă mîncare în gură și scotea niște plescăituri în timp ce mînca. Cînd fu din nou în stare să vorbească, spuse: Sunt de acord cu dumneavoastră. Comunitatea noastră
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
nu fac nici o deosebire între mine, cel care a coborît dintr-un avion avînd o diplomă în geantă, și țăranii care au venit cu vaporul și nu aveau altceva decît păduchii de pe ei. Dar ce să-i faci? Formă cu degetele o bilă de orez și carne pe care o rostogoli prin farfurie. - Am făcut de toate. Tot ce-am putut. Muncă multă și răsplată puțină. Una peste alta, aș putea spune că am vînat bizoni, dar că m-am mulțumit
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
guvizi... intraseră în portul Constanța fix la unsprezece și patruzeci și cinci, susținea maiorul, care pretindea că se și uitase la ceas. Că,... o dată văzuse bazinul calm dintre țărm și dig, fierbând, clocotind de năvala lor. Domnule, - făcea - bătând cu degetul în ecranul mare al cronometrului strâns pe încheietura brațului stâng de o curea lată de piele neagră,... fix la unșpepatrușcinci! - (ca și cum natura chefalilor, care era să nu fie niciodată la timp, ori să nu admită nici o măsură de timp omenească
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea sufletului care începea să iasă din trup și m-am trezit (pentru orice eventualitate!) ca să nu mor din cauza visului. M-am trezit cu ușurare; dar și
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
mântuit cel care se spălase în modul acesta. Atunci el a zis soldatului Pudens: Rămâi cu bine și amintește-Ți de credința mea; iar acestea să nu te tulbure, ci să te întărească. În același timp, îi ceru inelul din deget și înmuindu-l în rană i l-a dat ca semn (al iubirii) și ca amintire a sângelui său”. (Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XXI, în PSB, vol. 11, p. 130) Martiriul poartă a morții și începutul „vieții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
au luat zilele aceste femei”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, XII, 1-5, în PSB, vol. 13, p. 326-328) „Alții au pătimit în Pont chinuri care te îngrozesc chiar și numai când le auzi: unora li se străpungeau degetele cu trestii ascuțite, pe care li le vârau sub unghii; pentru alții se topea plumb pe foc, iar când această materie era încinsă și fierbea, era turnată pe piept și pe spate, arzându-i astfel toate părțile cu care se
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă acestuia cultul datorat? Înfuriat de aceste cuvinte, regele a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se înfigă sub unghiile degetelor de la mâini și de la picioare”. (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXIII, în PSB, vol. 75, p. 419) „Le era de-ajuns (macabeilor - n.n.) pentru întărire încredințarea că ochiul lui Dumnezeu veghează asupra celor care îndură. Ce
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de Denisa Comănescu. Trei e un număr aparte. Lunea aceea a început ca oricare alta. Ianuarie era pe sfârșite, era foarte frig și încălzirea funcționa prost, dar și asta era normal, eram de-acum căliți, știam să ținem penelul între degetele amorțite, să ne dominăm pielea degerată și lipsită de sensibilitate, articulațiile atât de fragile că păreau ouă gata să se spargă la prima mișcare. Mă duceam la cursuri cu mitene și încotoșmănată într-un șal de lână mare și gros
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
trei cutii de carton cu câte trei sertare, din acelea în care se țin havanele. Acolo-și ținea creioanele, și avea extrem de multe, toate proaspăt ascuțite, unele atât de consumate că te și mirai cum de le putea mânui cu degetele lui de plugar. Nu mai cunoscusem pe cineva care să aibă atâtea creioane și nici o ascuțitoare din acelea industriale, cu manivelă și piuliță de prins pe masă. Pânzele erau atent adunate lângă balconul care dădea spre răsărit, iar alături, pe
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
încet, pluteam, aveam capul plin de fum și ne încurcam în mâneci, nasturi și fermoare, dar n-avea importanță, îmi plăcea atât de mult să mă sărut cu Marcos, să-l mângâi, să-l dezbrac, să-i simt buzele, mâinile, degetele, tot corpul lipit de al meu, ce bine... Până ce a fost clar că nu era așa, ceva nu mergea deloc bine. Niciodată în viață nu m-am dezmeticit atât de rapid. Nu pot spune că Marcos mă decepționa, căci era
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
reziduuri formale, stângăcii ușor de îndreptat, printr-o simplă revizuire a textului, sau de ocolit, într-o fază ulterioară. Miezul însuși al poeziei sale este stricat. Reflecția "filozofică" e la nivelul unei domnișoare romanțioase, captivă la pension și transcriind, cu degetul la tâmplă, impresii în jurnal: "N-am darul de-a fi bogată./ De-a fi fericită, cu-atât mai mult nu./ Și, totuși, o dată și-odată/ Inima mea se umplu:// De dragoste sau de poezie?/ Totuna! Încât aș putea să
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
de pe la Predeal, s-o lase curată, următorilor... Pe urmă, în triajul brașovean, în timp ce locomotiva se cutremură pe la macazuri, mai sunt atent cum le face Guriță mutește semne prietenilor săi de jos, de la depouri, magazii, cum râde, cum ridică el un deget, ori dă din umeri, clatină din cap, cum ridică vesel din sprâncene, cum face cu mâinile așa și-așa, mai vorbim noi, cum duce mâna la cozoroc, salutând de sosire, de revedere... Femeia de jos, blondă, grăsuță și care aleargă
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
să discute varii cărți cu un aer de specialist care sugerează o impostură clasică, revelată în ultimă instanță de Pink Floyd. Divorțul părinților precipită puștanii la o apropiere, prin mimare, de tată sau de mamă. Acum, e greu să pui degetul pe poveste, pentru că e structurată tot în modul de acumulare de incidente fără climax (sau cu, dar acela nu funcționează. Revin), dar principala linie narativă pe care o descifrez e aceea de revenire la mamă, cel puțin pentru unul dintre
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
Tilda Swinton și Keanu Reeves, nimeni nu se grăbea să vină cu finanțarea. Din nou, în rolurile principale, o familie cu doi fii. Cel mare, Justin Cobb, închis în sine și deci singuratic, are bizarul obicei de a-și suge degetul mare, confruntat cu o groază de dificultăți: părinții îl vor da la o facultate aproape de casă, el tînjește după NYU, fata pe care o place nu-l acceptă așa cum e, la școală i se reproșează că nu depune suficiente eforturi
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
cruțare, verdictul său este unul fără drept de recurs, viața se scurge la fel când ți-e bine și când ți-e greu, iar la socoteala finală, numărul anilor pierduți te face să crezi că esențialul ți-a scăpat printre degete: "doar dintr-o neglijență a atenției/ un întreg deceniu ți s-a scurs într-un singur an/ pe când întorceai distrat fața de la ceva/ ce te privea fără să te privească/ în ironia robustă a timpului...". Dramatismul versurilor lui Dinu Flămând
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
La o parte, la stînga, petuniile gingașe mă întărîtă. Îmi sug cu roșul lor nervii. Foile sînt prea late. Mă aplec; apropii obrazul, înfășurîndu-l. Crinii albi, cu polenul răvășit pe sălbioarele de frunze se abat în buchete despicate. Mă dor degetele, fiindcă n-am îngăduiala să le înmoi, să-mi mînjesc palmele, să le frec. Dalii, pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz, în violet. Pentru mine zugrăvesc tabloul cu flori. Alături sînt stufurile de
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
motive întemeiate și interconectate pentru care protestam. În primul rînd, pentru că știam că irakienii nu au cum să aibă arme de distrugere în masă. Dacă ar fi existat, cred că israelienii i-ar fi exterminat înainte să poată mișca vreun deget. În al doilea rînd, știam că războiul era motivat exclusiv de politica neoconservatoare a Administrației Bush. Eram sigură că se va transforma într-un război de ocupație. Evident că mi-am dorit întotdeauna ca Saddam Hussein să piardă puterea și
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
aș putea s-o scriu eu însumi dacă mi-aș pune în cap. O poezie care dă tîrcoale sordidului cu pretenția că face o incursiune în frustrările existențiale, în blazarea sexuală și alienarea erotică a femeii milenariste. Ca să-mi pun degetul la tîmplă și să filozofez, există, probabil, tendința de a circumscrie o criză postadolescentină, aceea a dezabuzării, a relațiilor multiple cu pontaj sexual, a singurătății postcoitale, a angoasei unei maternități nedorite și a fanteziilor homofobe, dar cred că Diana Geacăr
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
stimulează sexualitatea și întărește imunitatea - toate funcțiile care se opun efectelor îmbătrânirii (citiți mai multe AICI: Salivă, conform medicinii tradiționale chineze, este “lichidul de aur”. Înghițiți regulat salivă și veți avea o sănătate de fier!) * Să ne lovim ușurel cu degetele capul și urechile. Capul este cartierul general al vieții. Dacă zilnic îl lovim ușor cu degetele, efectuând exercițiul intern al lui Dharma „Bătaia Tobei Cerești”, stimulam funcționarea minții, îmbunătățim memoria și, de asemenea, prevenim sau amelioram tiuitul în urechi și
Incredibile sfaturi ale medicinei traditionale chineze, cu ajutorul carora putem trai peste 100 de ani! [Corola-blog/BlogPost/94280_a_95572]