393 matches
-
autarhul/ Nimicului.// mai mult nu-ți mai spun. Confidența aceasta / în ciuda armoariei mele (Să nu te încrezi) / pentru simplul motiv că te detest". Și anume: histrionismul, apetența pentru disimulare, mistificare și automistificare (de unde obsesia măștilor și a altor forme de deghizare), evaziunea în forme circumscrise nelimitării spațio-temporale și, în sfârșit, nihilismul ironic. Retorica aceasta de camuflaj recunoscut ca atare, așadar ineficient funcționează totuși în marea majoritate a poemelor incluse în primele volume semnate de Mihai Ursachi, Inel cu enigmă (Editura Junimea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
structura de profunzime și cea de suprafață a povestirii. Raportul între a fi și a părea joacă un rol important în resursele teatrale ale definirii misterului identității femeii pariziene. Femeia pariziana ridică la nivel de valoare estetică aparentă, disimularea, artificiile. Deghizarea de suprafață a Parizienei, în conformitate cu cerințele modei sau capriciile persoanei, se dublează cu o deghizare mai profundă, de adâncime, care răspunde specificului caracterului. Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
părea joacă un rol important în resursele teatrale ale definirii misterului identității femeii pariziene. Femeia pariziana ridică la nivel de valoare estetică aparentă, disimularea, artificiile. Deghizarea de suprafață a Parizienei, în conformitate cu cerințele modei sau capriciile persoanei, se dublează cu o deghizare mai profundă, de adâncime, care răspunde specificului caracterului. Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în societatea franceză 159. Hippolyte Taine descrie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
allait tomber. Mais la décence des figures tempérait leș provocations du costume; plusieurs même avaient une placidité presque bestiale, et ce rassemblement de femmes demi-nues faisait songer à un harem" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.189]. Pentru a produce impresie, deghizarea este parte a întâlnirilor. Clotilde de Marelle este încântată de această comedie 346. Similitudinea s p a ț i i l o r este relativă. Căsuțele din suburbiile Parisului reproduc în miniatură planurile locuințelor somptuoase. Tradiția aristocrata a saloanele este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare. Femeia pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral, proiectată pe scena unui român. REZUMAT Lucrarea de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fracturii absolute nu va fi niciodată vindecată. "Celălalt nu există" (LS), afirmă peremptoriu autorul, oferindu-ne explicit lectura dificultății acceptării alterității, și dîndu-ne de înțeles că aceasta este o mască, în sensul nietzschean al termenului, de diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
logic însemnând a falsifica, a substitui, a voala; axiologic cu înțelesurile de a trișa, a amăgi în plan moral, a imagina, a fabula în plan estetic și a înșela, a fura, a sustrage în plan juridic; praxiologic înțeleasă ca ocultare, deghizare în spațiul cultural, ca deformare, degradare, metamorfoză în spațiul socio-economic și ca mistificare, dezinformare, trucare în spațiul ideologic 548). Dacă eliminăm din definiția minciunii două componente care apar foarte des în analiza acestui concept necesitatea aserțiunii unei propoziții false și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dumnezeu drept o ființă inactivă plasată într un colț îndepărtat al universului, scria: „Știința l-a împins pe Dumnezeul deist tot mai departe, iar în momentul în care El va fi cu desăvârșire împins afară, a apărut darwinismul, care, sub deghizarea unui dușman, a îndeplinit opera unui prieten.“ Exprimarea merită atenție. Impresia atât de răspândită până în zilele noastre că știința darwiniană nu ar putea conviețui cu credința creștină este apreciată drept înșelătoare. Presupusul inamic ar fi, în realitate, un prieten. Odată cu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
într-un șir de imagini ce pălesc pe măsură ce altele li se suprapun. Revelația că "democrația reală" nu este decît pseudonim al tiraniei totalitare reevaluează "democrația formală" în ochii intelectualilor de stînga. Democrația "formală" devine reală, încetînd a fi percepută ca deghizare a tiraniei capitaliste. Astfel, opoziția democrație / totalitarism se va substitui opoziției capitalism / socialism. În cursul acelorași ani 1970-1980, lumea realizează că URSS nu mai este fortăreața asediată. În urma unei enorme investiții militare începute după afacerea din Cuba (1962), URSS se
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
perioade mai scurte de timp297. Înțelegerea simbolurilor presupune cunoașterea convențiilor culturale, pătrunderea semnificațiilor care au intrat în fizica lucrurilor spre a le conduce spre o lume sacră. Studiul simbolurilor nu poate rămâne doar la stadiul de descifrare a formelor de deghizare a gândirii, întrucât acesta este un mijloc esențial pentru exprimarea capacității omului de a retrăi lumea, de a reinterpreta lucrurile și faptele. Prin simbol, lumea fizică se transformă și intră într-o dimensiune care-i permite omului să gândească universul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în mediul său, sau care ignoră faptul de a fi ținta unei vrăji; suferință, patologii suicidare sau auto-destructive, căutare de terapii sau de îngrijiri. Practici ludice de toate tipurile (joc de roluri, filme gore sau fantastice, spiritism, povești despre vampiri, deghizări), pa-siune pentru straniu și paranormal, amestec de explicații științifice și oculte sau de experiențe extreme; oscialții de delir paranoiac și schizofrenic pentru "explicarea" nefericirii sau a norocului. Acest tip de schemă tipologică poate fi produsă, oricare ar fi credința cercetătorului
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
acestei perioade, interpretând-o ca o imposibilitate de exprimare a experiențelor religioase prin intermediul limbajului religios tradițional 458. Referindu-se la artiștii contemporani lui, Eliade afirma că, deși aceștia erau credincioși, nu aveau totuși curajul să-și exprime această credință, preferând deghizarea mesajului creștin în formele ascunse ale unui sacru devenit tocmai din aceste motive nerecognoscibil 459. În prezent, situația se prezintă cel puțin asemănător, succesiunea extrem de rapidă a curentelor și mișcărilor artistice, precum și schimbarea frecventă a concepțiilor filozofice și științifice asupra
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
să nu facem o paralelă între primele veacuri ("ilicite") ale creștinismului, când frica și lipsa unui limbaj propriu de exprimare vizuală împiedicau recunoașterea fățișă a identității și conotațiilor creștine ale imaginilor, și perioada actuală, când tendințele și modelele artistice determină deghizarea, stâlcirea, ascunderea și, uneori, chiar dispariția limbajului vizual religios tradițional, care din nefericire pare să se îndrepte spre desacralizare. Am prezentat în această parte a lucrării noastre doar unele dintre trăsăturile cele mai reprezentative ale marilor perioade ale evoluției artei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
voi deghiza ca Marin", hotărî el, apoi rămase uluit de ușurința cu care se gândise la el ca la o persoană străină. Cât privește operația în sine, nu era greu de făcut: forțele armate ajunseseră la asemenea progrese în arta deghizării, încât în cazul a doi indivizi care nu erau foarte diferiți unul de celălalt ca înfățișare, duplicarea era posibilă. Marin zâmbi feței prelungi a lui Trask care se reflecta în oglindă. În mod sigur era singura persoană care putea juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
LABORATOR ERA TRASK. DATORITĂ ECHIPAMENTULUI AUTOMATIZAT DE BORD, CÂTEVA MINUTE ÎI ERAU SUFICIENTE PENTRU PREGĂTIRE. SE URCĂ ÎN AVION ȘI AJUNSE REPEDE PE O PISTĂ PARTICULARĂ. PUSE ÎN FUNCȚIUNE PILOTUL AUTOMAT. 8 AVIONUL SĂU ERA DOTAT CU ECHIPAMENTUL STANDARD NECESAR DEGHIZĂRILOR, ANUME CEL FOLOSIT ÎN ARMATĂ, ȘI OPERAȚIA ÎI LUĂ UN OARECARE TIMP. ÎNTÂI TREBUIAU "IMPRIMATE" O SERIE DE CIRCUITE ELECTRONICE SIMPLE SUB MUȘCHII FEȚEI, CAPULUI ȘI GÂTULUI, IMEDIAT SUB PIELE. PENTRU ACEASTA ERA UTILIZAT UN VAPORIZATOR ULTRARAPID CARE PROIECTA UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
O ÎNTREBĂ MARIN ÎN CELE DIN URMĂ. \ N-O SĂ FIU PREA ATRĂGĂTOARE... \ DRAGA MEA, ÎI SPUSE EL CU BLÂNDEȚE, NU MACHIAJUL O FACE FRUMOASĂ PE DELINDY, IAR EU ȘTIU ASTA FOARTE BINE. DAR NU ARE ROST SĂ COMPLICĂM LUCRURILE CU DEGHIZĂRI INUTILE. CUM ÎI VEI EXPLICA MARELUI JUDECĂTOR ABSENȚA TA? \ NU VA DURA DECÂT O ZI SAU DOUĂ. EL NU ARE NIMIC ÎMPOTRIVĂ. \ I-ai spus unde pleci? NU. NU ÎMI CERE NICIODATĂ EXPLICAȚII. În întuneric, Marin clătină ușor din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Pentru numele Domnului, David, am nevoie disperată de tine. Nu îmi pot permite să te trădez. Ascultă... Și îi indică măsurile de precauție pe care le putea lua și care erau exact aceleași la care se gândise Marin: controlul invenției, deghizarea corpului. \ PRESUPUN CĂ NU AI DE GÂND SĂ FACI ACUM TRANSFERUL, INDIFERENT DE EXISTENȚA CREIERULUI. CINEVA TREBUIE SĂ ÎȘI PĂSTREZE LIBERUL ARBITRU, RĂSPUNSE MARIN SIMPLU. IAR EU ÎN ACEST MOMENT MĂ CONSIDER LIBER. \ Și dacă Marele Judecător este un agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
INCONVENIENTUL DE A AVEA CORPUL LUI TRASK ÎN LOCUL CELUI PROPRIU. ÎN EVENTUALITATEA CĂ SCĂPA ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL DE PERICOLUL IMEDIAT, VA FI NEVOIT SĂ SE "ACLIMATIZEZE" ÎN TRUPUL SAVANTULUI? PERSPECTIVA ÎL ÎNTRISTĂ, DEOARECE ASTA ÎNSEMNA O VIAȚĂ DE DEGHIZARE CONTINUĂ. "ACUM AM NEVOIE DE UN SOMNIFER ȘI DE UN SOMN BUN, NEÎNTRERUPT CEL PUȚIN PATRU ORE, SE GÂNDI EL. DUPĂ ACEEA, POT CONTINUA LUPTA." CINEVA ÎL TRASE DE BRAȚ. MARIN SE ÎNTOARSE ȘI VĂZU CĂ ERA UN OFIȚER DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de altă parte, pare să folosească termenul "ficțiune" cu un sens atît de larg încît include toate formele de înșelătorie verbală. Referindu-se la evoluția limbajului, el explică originea ficțiunii prin supraviețuirea valorii înșelătoriei. El afirmă că: Ficțiunea era o deghizare față de cei care căutau același refugiu, aceeași himeră sau aceeași fantezie sexuală. A dezinforma, a nu spune întreg adevărul, era o necesitate vitală de detașare. Selecția naturală îl favorizează întotdeauna pe cel cu imaginație bogată. Însă cînd Steiner, cîteva paragrafe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reprezenta pe autor, în parte pentru a aduce argumente morale în favoarea acestuia, însă mai ales pentru a susține așa-zisa veridicitate a textului. Poate că Defoe, la fel ca Cervantes înaintea lui, nu a avut intenția de a păcăli prin deghizările sale, însă unii cititori s-au lăsat cu siguranță duși de nas. Într-adevăr, el a fost numit "cel mai mare mincinos din toate timpurile" (Backscheider 1989:xii). Baker (1924:12) susține că literatura de acest gen, scrisă de Defoe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tot regnul vegetal. Cu toată atracția ei cromatică, toamna este un anotimp al căderii frunzelor și al declinului vegetației. Ideea de spectacol s-a cuplat rapid cu aceea a degradeului ca modă coloristică. Oricum, gîndul te duce la costumație, la deghizare, poate chiar la o afișare a degradeului Într-o prezentare de modă ad-hoc. Se poartă aproape Întreg sezonul culori pale, estompate, incertedegradeul toamnei. Degradeul ține afișul toamnei. Rămînea numai să accentuez direcția schimbării, ascunsă abil de fardul sofisticat al anotimpului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pamfletar, așadar comicul poate fi privit, din acest unghi, ca metodă soft de asanare a spațiului public, dar și estetică, prin natura sa ludic-spirituală și polifonică, grație căreia discursul comic se instituie ca un carnaval al limbajului. Ideea mascaradei, a deghizării, a dedublării se regăsește în mai toate categoriile comicului, însă cele predilecte sunt fără îndoială parodia și ironia. Prima, ca imitație distorsionată sau reductivă a obiectului real, este, în substanța sa, un atipic discurs critic. Obiectul însuși este pus de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
generală asupra comicului ca manifestare a sentimentului de superioritate. În același fel se poate constata esența contrastivă a teoriei sale în miezul căreia plasează comicul declanșat la perceperea unui ,,efect mecanic placat pe un element viu"6, la descoperirea unei ,,deghizări"7 reale sau posibile, a unei substituții a naturalului prin artificial, a gestului spontan și inimitabil prin stereotipie și automatism. Nuanțându-și punctul de vedere, Bergson precizează:,,Este comic orice incident care ne atrage atenția asupra fizicului unei persoane atunci când
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și bufonul; 3. diformitățile fizice și de alt tip; 4. viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora; 7. indecentul și obscenul; 8. echivocul simulării de tip afectare sau deghizare; 9. ignoranța, naivitatea; 10. raporturile de inconsecvență, disproporțiile, inadecvarea, incoerența logică (o formă de nonsens); 11. jocurile de cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui om într-o luptă. 31 "Categoria
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]