595 matches
-
mod obișnuit între gestualitatea referențială și cea afectivă, pe de o parte, și între gestualitatea de regularizare și de copilotaj interacțional, pe de altă parte. Gestualitatea referențială grupează gesturile cu statut de emblemă sau cvasilingvistice (echivalente cuvintelor sau expresiilor), gesturile deictice (temporale și spațiale) și gesturile iconice sau ilustrative (imitînd aspectul vizual al referentului). În gestualitatea afectivă se cuprind două categorii: afectele de bază, care trimit la dispoziția generală, și afectele legate nemijlocit de enunț. Gestualitatea de regularizare și de copilotaj
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a avea a devenit morfem liber, sau fr. je chanterai, unde a avea a devenit morfem legat). Un proces de gramaticalizare s-a petrecut și prin transformarea pronumelui demonstrativ în articol hotărît în limbile romanice și în limbile germanice, rolul deictic inițial fiind convertit în unul gramatical. Între procesele de lexicalizare, gramaticalizare și pragmatica lizare se manifestă o relativă interdependență, studiile recente preocupîndu-se de acest aspect, la care se adaugă și cercetarea asupra manierei în care se succed modificările de statut
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
manieră de evidențiere voită a personalității vorbitorului. V. limbă literară, stiluri ale limbii. FLEW 1984; BLACKBURN 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO INDICATOR. Pe terenul științei limbii, termenul indicator are mai multe accepțiuni, între care cea atribuită de Emile Benveniste unor deictice, precum pronumele personale de persoana întîi și a doua, pronumele și adjectivele demonstrative, unele adverbe pronominale și mărcile verbale temporale, care realizează raportarea la situația de comunicare. Acest lingvist a numit grupa acestor deictice indicatori de subiectivitate, căci se raportează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cea atribuită de Emile Benveniste unor deictice, precum pronumele personale de persoana întîi și a doua, pronumele și adjectivele demonstrative, unele adverbe pronominale și mărcile verbale temporale, care realizează raportarea la situația de comunicare. Acest lingvist a numit grupa acestor deictice indicatori de subiectivitate, căci se raportează la subiect (locutor), considerat ca reper în cadrul situației. În gramatica generativă, indicatorul sintagmatic este o reprezentare, printr-un arbore sau prin paranteze, a structurii de constituenți ai unei fraze generate. Astfel, indicatorul redă relațiile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a d i s c u r s u l u i, are importanță însă o altă semnificație a termenului indicator, stabilită pe terenul pragmaticii și sugerată de teoria lui E. Benveniste, aceea de cuvînt întrebuințat de vorbitor ca referință deictică sau demonstrativă. Prin urmare, indicatorii sînt de obicei indiciali (precum eu, aici, acum etc.) și reprezintă, pentru stilul direct, elementele prin care locutorul raportează la sine situația de comunicare. V. cvasiindicator, deictic, referință. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceea de cuvînt întrebuințat de vorbitor ca referință deictică sau demonstrativă. Prin urmare, indicatorii sînt de obicei indiciali (precum eu, aici, acum etc.) și reprezintă, pentru stilul direct, elementele prin care locutorul raportează la sine situația de comunicare. V. cvasiindicator, deictic, referință. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN INDUCȚIE. În mod obișnuit, "inducția" este considerată o manieră de raționare ce urmează o cale diferită aceleia întîlnite în cazul deducției, întrucît rațiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
M. Sadoveanu, Frații Jderi), anaforice substantivale ce intră în relații de anafore asociative ( În ziua de 14 septemvrie alaiul a ajuns în vederea Cetății Sucevii 1. Puntea 1' era lăsată; porțile 1'' se aflau deschise; străjile 1''' pe ziduri.). V. anaforă, deictic, referent. MOESCHLER - REBOUL 1994. SM LECTOR. În mod curent, prin lector se înțelege "cititor", cel ce are capacitatea (dobîndită) de a citi (adică de a recunoaște grafemele și literele ca semnificant și de a le atribui un semnificat / o semnificație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o altă situație de comunicare): frumusețe (fizică/sufletească); b) factor al economiei în limbă (prin capacitatea de a dezambiguiza anumite componente ale mesajului sau mesajul ca întreg, fără ca locutorul să nuanțeze aceste elemente în plan lingvistic); diferitele tipuri de deictice sînt, de exemplu, raportate la coordonatele nivelului situațional al discursului; c) generator de valori denotative/conotative; același mesaj poate avea, într-un context, valoare denotativă, iar, în altul, valoare conotativă (2 și cu 2 fac 4, într-un act comunicativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în interiorul categoriei persoanei (legată de opoziția lui Benveniste persoană/non-persoană, pe baza corelației de personalitate), într-o povestire evenimentele par să se nareze de la sine. Fiecare plan dispune de un sistem temporal și de un sistem pronominal specific: prezentul și deicticele personale caracterizează discursul, în vreme ce aoristul și persoana a treia (non-persoana la E. Benveniste) sînt particularitățile povestirii. Dihotomia ridică însă și o serie de dificultăți, cea mai evidentă fiind imposibilitatea de a include toate tipurile de enunțuri în una dintre cele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a treia (non-persoana la E. Benveniste) sînt particularitățile povestirii. Dihotomia ridică însă și o serie de dificultăți, cea mai evidentă fiind imposibilitatea de a include toate tipurile de enunțuri în una dintre cele două categorii (astfel, proverbele sînt texte fără deictice, dar nu sînt narațiuni). Pe de altă parte, dacă se are în vedere extensiunea semantică constantă a noțiunii "discurs", una dintre accepțiunile actuale ale conceptului fiind orice producție verbală, dihotomia nu mai devine operatorie. De aceea, diverși autori au propus
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de enunțare; vor intra aici majoritatea enunțurilor produse în cadrul comunicării) și plan non-ambreiat (desprins de situația de enunțare, în care se construiește un univers aparent autonom; vor intra aici nu numai textele strict narative, ci și textele din care lipsesc deicticele, dar care nu sînt narative, de exemplu: textele științifice, proverbele, definițiile de dicționar etc.). Plan (al textului). În lingvistica textuală, termenul plan denumește un nivel de organizare a textului, fiind considerat esențial în compoziția macro-textuală a sensului. În construirea oricărui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În cazul cataforei, situația este similară, dar are particularitatea că elementul lexical autonom urmează celui neautonom. Atunci cînd referentul se află direct în anturajul fizic, fiind precizat printr-un gest indicativ sau printr-o determinare (parțială) prin completări atașate cuvîntului deictic se realizează o referință deictică. Există și o referință demonstrativă, atunci cînd termenii referențiali nu sînt specifici și nu au autonomie referențială (fiindcă au slabă saturație semantică). V. actualizare, anaforă, cataforă, coreferință, deducție, denominație, discurs, inducție, nume, semn, semnificație. DUBOIS
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
similară, dar are particularitatea că elementul lexical autonom urmează celui neautonom. Atunci cînd referentul se află direct în anturajul fizic, fiind precizat printr-un gest indicativ sau printr-o determinare (parțială) prin completări atașate cuvîntului deictic se realizează o referință deictică. Există și o referință demonstrativă, atunci cînd termenii referențiali nu sînt specifici și nu au autonomie referențială (fiindcă au slabă saturație semantică). V. actualizare, anaforă, cataforă, coreferință, deducție, denominație, discurs, inducție, nume, semn, semnificație. DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altă parte, acest nume este autentificat de însuși purtătorul lui, fiind autograf. Prin urmare, semnătura desemnează un individ avînd forța ilocutorie a unui act de vorbire (fiindcă a semna înseamnă chiar a face această activitate) și se manifestă ca un deictic, deoarece produce o raportare situațională a celui care o execută. Semnătura se situează de obicei sub textul unei scrieri și astfel se detașează de restul textului, fiind vizibilă în mod deosebit. Forma manuscrisă a semnăturii, deși o face evidentă, nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a apărut și s-a impus semnătura electronică, situație în care caracterul autograf nu mai este necesar pentru a valida un document, căci este semnătură orice scriere a numelui de către autor, indiferent de mijlocul acestei scrieri. V. discurs semnătură; autonimie, deictic. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SENS. Deși este unul dintre termenii cu folosire îndelungată și frecventă în lucrările de lingvistică, cuvîntul sens nu are o accepțiune pe deplin determinată și unanim recunoscută. În general, se admite că sensul ține de conținutul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
persoana subiectivă, de persoana a doua - persoana non-subiectivă. O dezvoltare importantă a problematicii subiectivității în limbă o reprezintă teoria subiectivemelor propusă de C. Kerbrat-Orecchioni, în 1980, care inventariază și descrie principalele mărci prin care se manifestă subiectivitatea în discurs, clasei deicticelor adăugîndu-se cea a termenilor afectivi și a modalizatorilor. Astfel, într-o accepțiune restrînsă, noțiunea de "subiectivitate" se definește ca totalitate a mărcilor care transmit atitudinea și sentimentele vorbitorului față de discursul său. Dincolo de distincția tipurilor de subiectivitate, una dintre concluziile importante
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnelor pe criterii funcționale pentru stabilirea raportului dintre determinările lingvistice ale cunoașterii și reprezentările nelingvistice vulgarizarea este determinată de concretizarea acestora din urmă sub forma sistemelor semnificante iconice, indiciale și simbolice. Discursul vulgarizator se caracterizează prin prezența limitată a elementelor deictice textuale, ceea ce reprezintă o consecință firească a depersonalizării și a neutralizării parțiale ale acestui subtip de discurs. Din perspectiva emițătorului de discurs de vulgarizare sau publicistic, se remarcă tendința de orientare și de adaptare a mijloacelor de comunicare la publicul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosită pentru a descrie trecerea unui anumit grup de oameni (de exemplu, niște călugărițe treceau pe drum), la care răspundem prin a ne întreba „Ce fel de oameni?” Nu este și cazul textului alternativ cu „puțini”, căruia îi lipsește sensul deictic/demonstrativ (explicat la 3.4) sau specificitatea spațio-temporală; el este mai mult un comentariu de însumare (retrospectiv și descriptiv) decît narativ. Este non-specific și are o implicație negativă sau chiar nulă: comparați: A invitat cîțiva oameni la cină (= anumiți oameni
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fiind banale - impresia se accentuează în următoarea propoziție: Taică-său avea obicei să-i gonească în casă...dar micul Keogh făcea adesea pe santinela (10). Lipsa de consecințe în domeniul intrigii este sugerată și de folosirea frecventă a unor semnale (deictice sau spațio-temporale) de distanțare, cu accent pe relativa depărtare a evenimentelor și situațiilor în raport cu cititorul (sau, în acest caz, gînditorul) prezent. Deicticele de depărtare (pe vremea aceea, atunci) sînt proeminente: Totuși acum i se părea că erau fericiți pe vremea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pe santinela (10). Lipsa de consecințe în domeniul intrigii este sugerată și de folosirea frecventă a unor semnale (deictice sau spațio-temporale) de distanțare, cu accent pe relativa depărtare a evenimentelor și situațiilor în raport cu cititorul (sau, în acest caz, gînditorul) prezent. Deicticele de depărtare (pe vremea aceea, atunci) sînt proeminente: Totuși acum i se părea că erau fericiți pe vremea aceea (11). Tata nu era atît de înrăit; și apoi trăia mama (12). Propozițiile de mai sus nu implică evenimente, avînd în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
plece și ea (16). Acasă! Își purtă ochii împrejurul camerei. Avem iarăși o serie de descrieri statice relaționale în propozițiile 13 și 14, încheindu- se cu un verb ce arată îndepărtarea la timpul mai-mult- caperfect, și un adevăr universal (neancorat deictic) în propoziția 15. Abia în propoziția 16 întîlnim o afirmație distinctă de cele anterioare din punct de vedere gramatical. Introdusă prin demonstrativul de apropiere „acum”, contrastînd evident cu „atunci”, din propozițiile anterioare, ea este orientată spre prezentul narativ al vorbitorului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
menționați anterior, sau familia Water sau chiar poate cu mama sa decedată și Tizzie Dunn; iar referirea la „acasă” de la sfîrșit își are ecoul în exclamația „Acasă!” Toate aceste legături coezive nu diminuează caracterul narativ distinct al propoziției 16, în ce privește deictica, aspectul, forța de trimitere spre viitor, verbul dinamic ce exprimă clar o schimbare de stare, și folosirea unui participant deja predominant în text („ea”, Evelina) ca temă și subiect de propoziție. Ceea ce am făcut, poate puțin cam laborios pentru aceste
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acesta și acela, acum și atunci, sînt semne că acel discurs este prin urmare considerat ca fiind bine construit sau ancorat, ca aparținînd unui vorbitor, dintr-un anumit loc, într-un anumit moment. În consecință, orice text care conține informații deictice este înțeles ca fiind orientat din perspectiva spațiotemporală pe care o implică acele elemente. Însă paradoxul constă în faptul că aceste cuvinte cu funcție de orientare (acesta, acum, aici etc.), nu pot fi interpretate corect fără informații cu privire la localizarea spațiotemporală a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
constă în faptul că aceste cuvinte cu funcție de orientare (acesta, acum, aici etc.), nu pot fi interpretate corect fără informații cu privire la localizarea spațiotemporală a vorbitorului, derivate din surse adiționale. Comparați : „Este nemaipomenit de cald aici, în aceste zile” (numeroase elemente deictice, însă ambigue, în afara co-textului sau a contextului) cu „Vineri 11 august 2000 a fost nemaipomenit de cald în Bretania” (cîteva elemente deictice sau nici unele, exprimare fără echivoc). Ceea ce se aplică în general discursurilor este valabil în mod special pentru narațiuni
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
spațiotemporală a vorbitorului, derivate din surse adiționale. Comparați : „Este nemaipomenit de cald aici, în aceste zile” (numeroase elemente deictice, însă ambigue, în afara co-textului sau a contextului) cu „Vineri 11 august 2000 a fost nemaipomenit de cald în Bretania” (cîteva elemente deictice sau nici unele, exprimare fără echivoc). Ceea ce se aplică în general discursurilor este valabil în mod special pentru narațiuni. În relatarea unei narațiuni (cu precizările referitoare la timp și spațiu, inevitabile și în același timp abundente) trebuie adoptată, ca poziție dominantă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]