478 matches
-
Slovenia și Transilvania. Un act al regelui Ladislau al IV-lea cuprinde documentul Congregației generale convocată la Zagreb în anul 1279 (congregationem regni Sclavonie Zagrabie (...) generalem)489. Încercarea lui Bela al IV-lea de a înlătura supremația stărilor a fost dejucată de invazia mongolă din 1241. De fapt, stările privilegiate au ales permanent, pentru limitarea puterii regale, momente profitabile propriilor interese. Războaiele se circumscriu acestora. Astfel regelui Andrei al II-lea, care reușise într-o primă etapă să înfrângă opoziția nobilimii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
misterioase"; "ele pot apărea numai la începutul românului ca fiind ciudate, enigmatice; însă, daca nu cumva povestea rămâne neterminata, sfârșesc prin a-și descoperi secretul și atunci devin personaje coerențe și translucide. (...) niciodată nu poți ghici cum se vor purta, dejoacă orice calcule; de fapt, imediat cum resorturile actelor lor sunt dezvăluite cititorilor, ele apar ca niște simple mecanisme; (...) oricât de abila ar fi intrigă, există întotdeauna o cheie și n-ar putea fi altfel, chiar dacă autorul ar fi avut tot
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în virtutea căreia influența schopenhaueriană în opera lui Mihai Eminescu este superficială, nu atinge substanța lirică, ci se menține la nivelul epidermic al structurii de suprafață a textelor: "ideea teoretică a lui Shopenhauer, acceptată de Eminescu în plan abstract, este binișor dejucată de natura intimă, de straturile autentice ale eului său, care se strecoară cu iscusință și cu mare insistență în decursul demonstrației" (Liviu Rusu: 1981, 54). Ion Negoițescu se aliază în discursul critic captat de ideea pesimismului eminescian, temperând repetarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-le și făcându-le să intre în derivă, "căci ea operează o deplasare a polilor. Orice discurs trebuie să aibă întotdeauna drept axiomă coerența, iar seducția aduce înăuntrul lui dezordinea [...] În sens mult mai larg, seducția este o sfidare care dejoacă toate puterile, în măsura în care introduce indeterminarea, hazardul, aleatorul, ludicul. Seducția reabilitează aparența"554. Această relație dintre seducție și manipularea aparențelor a fost sesizată și de Lionel Bellenger, care notează că "pentru Jean Baudrillard, seducția înlătură realitatea și manipulează aparențele. Ea nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Al Doilea Război Mondial a prilejuit noi invenții în luptele cu armatele coaliției nazisto-fasciste și cele pentru deturnarea planurilor staliniste de extindere a influenței URSS-ului în această parte a continentului. Intențiile lui Stalin de a domina Balcanii au fost dejucate, printre alții, de Iosip Broz Tito (1892-1980) și colaboratorii. Iugoslavia a fost favorizată că nu a avut armată sovietică de ocupație și de întreținere pe spezele sale. Dar ea a rămas o "țară socialistă" prin deciziile unor lideri puternici și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
într-o democrație prin învățarea unor metode de a aparține unor varietăți de organizații ce-i ajută să prindă rădăcini, să-și păstreze anumite reminiscențe din trecut, o oarecare stabilitate în prezent și anumite speranțe pentru viitor. Aceste spații pot dejuca presiunile naționaliste prin sprijinul acordat cetățenilor pentru a-și depăși propriul parohialism. Prin participarea lor la organizațiile relativ locale ale societății civile, cetățenii pot să-și domine eficient localismul prin informațiile despre lumea din afară și ajungînd să înțeleagă că
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
să anunțe în prealabil vizitarea unei anumite țări, acel stat este obligat să permită vizitarea neanunțată a oricărei localități din jurisdicția statului, inclusiv a închisorilor, a unităților militare, azilurilor, caselor de copii și ospiciilor. Comitetul asupra Torturii mai încearcă să dejoace tendința statelor de a-și ascunde violențele printr-un element de surpriză, vizitele fiind anunțate cu doar două săptămîni înainte, fără a se anunța programul. Se bazează și pe tactica de a intervieva în particular indivizi presupuși a fi suferit
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de gestiune și rezolvare, precum și prevenirea și tratamentul acestora. Deși crizele precedente au dezvoltat, prin experiență și Învățare, un comportament de anticipare, precauție și evitare a fenomenelor nedorite, totuși acestea continuă să se producă. Explicațiile sunt multiple: fie criza a dejucat măsurile de precauție, fie măsurile de precauție au fost minime, ca să nu mai vorbim de teoriile conspirative. Se poate constata că majoritatea crizelor, atunci când se produc, vin cu trăsături esențiale noi. Desigur, acest lucru se poate afirma și În legătură cu actuala
Criza economico-financiară internațională și formele ei de manifestare la nivel global, național și regional. In: IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
titlurile celor trei cărți prezentate în această secțiune. La C. Kerbrat-Orecchioni, folosirea adjectivului nehotărît corespunde întru totul ideii de funcție a implicitului: [Locutorul] recurge la formula implicită pentru a conjura existența anumitor tabuuri [s.n.], într-o societate dată, pentru a dejuca anumite cenzurări de ordin moral, politic sau juridic, și pentru a jongla cu legea tăcerii care lovește în anumite obiecte discursive: într-un context social determinat, multe lucruri nu se spun cel puțin, nu direct (1986, pp. 277-278). Implicitul reiese
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
însoțită numai de conotații negative: imaginea complotului demoniac are drept contrapondere pe aceea a sfintei conjurații. Dacă există o umbră amenințătoare, există și o umbră protectoare și Fiii luminii caută adesea noaptea pentru a lupta. Numai complotul ar putea să dejoace complotul. Secretul, masca, taina inițiatică, comunitatea celor demni de încredere, acțiunea ocultă, tot ceea ce este denunțat și inspiră teamă altuia dobîndește, cînd se opune acestuia, o înfățișare atrăgătoare... Dubla legendă pe care, de asemenea, în mod obligatoriu o creează imaginarul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a Securității române de sub tutela Moscovei și de strigătele publice de genul "Jos comunismul!" În concluzie, ar fi cu totul deplasat să punem terorismul românesc pe seama celebrului serviciu secret rusesc. Inteligenți cum îi știm, susține Ungheanu, românii le-ar fi dejucat planurile rușilor pentru Europa de Est. * De o convingere complet diferită de cea a lui Mihai Ungheanu este Ioan Petru Culianu. În varii texte, istoricul religiilor susține existența unui eficient complot K.G.B. pentru întreaga Europă de Est. Studiind pe calculator încă din
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
acoperire practică ar fi fost indus cu viclenie în scopul vînării oamenilor în uniformă și amplificării "stării de panică și teroare a populației civile" (Mihai Ungheanu, op. cit., p.42). Din fericire, susțin adepții acestei interpretări, planurile teroriștilor au fost eficient dejucate de revolta spontană a miilor de români. Ei ar fi deconstruit, în ultimă instanță, "scenariul antiromânesc lucrat la mai multe mîini" (Ibidem, p.44). Care sînt însă argumentele susținătorilor tezei terorismului străin? Mihai Ungheanu invocă obscure și diferite "informații culese
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ora 8.45, Callemin, Bonnot, Garnier și un al patrulea atacă doi funcționari de la Societatea generală care operează un transport de fonduri pe strada Ordener: unul dintre ei este ucis de Garnier pe loc. După o scurtă rătăcire pentru a dejuca planurile urmăritorilor, Callemin se refugiază la Romainville, la sediul ziarului Anarhia, la Rirette Maitrejean, care i-a urmat lui Lorulot. Ea trăiește cu Kilbatchiche, care va pleca mai tîrziu în Rusia bolșevică și va cunoaște sub numele de Victor Serge
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
acest lucru, am putea obține informații care vor duce la salvarea unor oameni nevinovați? La urma urmei, acum zece ani autoritățile din Filipine au recurs, se pare, la tortură pentru a-i face pe suspecți să vorbească, reușind astfel să dejoace un complot care viza deturnarea unor avioane. În plus, cultura populară americană admiră de multă vreme genul de personaj interpretat de obicei de John Wayne sau Clint Eastwood: eroul dur care îi pedepsește pe ticăloși sfidând toate regulile. În 2005
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de baston, se puse imediat să execute ordinul cu un zel plin de înflăcărare. Însemnă întrevederile, le socoti durata, culese indicii din belșug, dar vai! nicio dovadă. O cameristă fidelă veghea, la rândul său, la porțile alcovului, și argusul femelă dejuca cu plăcere capcanele poliției marțiale. Soțul, copleșit de certitudini morale, dar urmărind în van să obțină posesia unei mărturii incontestabile, se înfurie pe soldatul ale cărui rapoarte naive îl martirizau inutil. Îl amenință cu ciomăgeala stabilită în chiar aceeași zi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ca măsură cerută de voința țării și reprezentând garanții de ordine și prosperitate. Se știe cum a suferit această propunere un nou eșec: puterea suzerană se împotrivi; susținut de Anglia și Austria, punctul de vedere al Porții triumfă. Instinctul națiunilor dejoacă adesea cele mai abile aranjamente ale diplomației; România replică la refuzul Turciei prin dubla alegere a domnitorului Cuza. Circumstanțele acestui eveniment neprevăzut sunt dintre cele mai curioase. La publicarea hatișerifului ce promulga Convenția din 19 august 1858, guvernarea provizorie fu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
moștenitor al unor iluștri voievozi. În principatul de nord se stingea lent Ștefăniță fiul unui mare domn, otrăvit de propria soție Stana, care urzea de mulți ani cu boierii trădători, pentru a prelua tronul în favoarea fiului său minor. Voievodul muribund, dejoacă planurile uzurpatorilor, lăsând testament în favoarea unchiului său Petru, numind executor pe hatmanul său credincios. Viitorul Domn se întorcea de la pescuit cu carele pline de pește. Obosit fiind ațipi. Un vis minunat îl toropește. Visă dealuri și dumbrăvi de aur, care
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
avem de-a face cu o reproducere in integrum). E, în esență, o amputare tactică prin care polemistul poate exploata în refutatio un fragment-citat al adversarului său (ca imitație pură, descalificantă). Și citarea ironică e o modalitate strategică de a "dejuca atacul adversarului" (M. Angenot), însă scopul ei este ridiculizarea "prin readaptarea cuvintelor citate la intenția satirică" a autorului. Citarea ironică face parte din procedeele care imprimă articolului polemic accente pamfletare, ludice, grație efectului comic prin imitație neizbutită. În cazul raționamentului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discursul citat al adversarului, indică simularea acceptului în legătură cu o acuzație a acestuia. În realitate, falsul acord este o tactică polemică foarte convingătoare: în timp ce creează impresia bunăvoinței polemistului în fața preopinentului său, ca un gest nobil în polemica urbană a condeielor, ea dejoacă atacul acestuia din urmă, atrâgând atenția și mai mult asupra gravității culpei. Mesajul intențional (mascat de cel real) ar fi: acuzația că am scris versuri banale ar putea fi trecută cu vederea, fiind o chestiune de gust, însă cea prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
etc.). Poate formalismul kantian, care restrânge creația la logica ei internă, făcând abstracție de arte, genuri și opere, se întâlnește cu formalismul invenției contemporane, și ea repliată în "jocuri de limbaj" omogenizate. Dar codul de apreciere propus de acest formalism dejoacă aducerile la zi chiar prin actuala predominanță a efectelor de formă față de conținuturile Frumosului. După cum putem constata, condițiile de difuzare a operelor urcă tot mai mult în producerea lor, pentru a le determina din ce în ce mai mult natura. Maniera domină materia până la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
credinței. De aceea Pavel spunea, scriind tesalonicenilor: Duhul să nu-l stingeți (I Tes. 5, 19). Cu aceste cuvinte a vrut să arate că, după ce a venit în ajutorul nostru harul Duhului, nu mai putem fi biruiți de demon și dejucăm toate vicleniile lui. Că, dacă nimeni nu poate spune Domn este Iisus, decât în Duhul (I Cor. 12, 3), apoi cu mult mai mult nimeni nu poate avea credință tare și înrădăcinată decât în Duhul Sfânt”. (Sf. Ioan Gură de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lor, inocenți, dar inseparabili de aceștia), Ariel le rezervă, ca să ajungă la destinație, o deplasare în trei etape, cu două opriri, dintre care în prima are loc o conspirație mârșavă împotriva lui Alonso, ticluită de cuplul Antonio- 185 Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
însoțitorilor lor, inocenți, dar inseparabili de aceștia), Ariel le rezervă, ca să ajungă la destinație, o deplasare în trei etape, cu două opriri, dintre care în prima are loc o conspirație mârșavă împotriva lui Alonso, ticluită de cuplul Antonio- Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vorba de ale noastre." (606a-b) Râsul, în teatru, este și mai nociv, după părerea lui Platon. El îl transformă pentru moment pe cel care râde, făcând să se elibereze forțele iraționale pe care le înlătură rațiunea. Astăzi am spune că dejoacă cenzura instituită de supraeu. "Nu se întâmplă același lucru în ceea ce privește ridicolul? Și când asculți într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina, și când simți o plăcere vie în loc să-i condamni perversitatea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Rică Venturiano în cerber și cenzor de ziare, iar Jupân Dumitrache în șef de cadre" și toți "te pot asupri, denunța, forța să-ți faci autocritica sau chiar băga la închisoare"25), ci și prin alte previziuni Caragiale poate să dejoace onorabilele manevre de asimilare a arsenalului său comic, în speță a satirei sale "necruțătoare" și de orientare combativă în direcția univocă a mediului social-politic din care descinde. O lectură mai atentă și mai suspicioasă a multor texte caragialiene ar fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]