3,498 matches
-
ea una a «sufletelor moarte» care visează la sclavie. De la Soljeniț`n la Mihalkov, mare admirator al lui Putin, mulți sunt cei care au făcut elogiul sclaviei ca parte constitutivă a sufletului rus. Din punct de vedere psihologic, e un delir. Pentru mine, Rusia a devenit o clinică psihiatrică dirijată de psihopați. Cum să explici altfel faptul că o sută de scriitori au semnat o petiție în sprijinul lui Putin sau că acesta din urmă a decorat sute de jurnaliști care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2461_a_3786]
-
E o voluptate a firescului pe lîngă care trecem frecvent fără a o lua în seamă. O melodică legănare a echilibrului elementelor, deschisă înspre voluptăți: „În miez de noapte capul meu lîngă un roi de albine/ Trupul, un arbore în delir/ Un copac înflorit, cu papagali poligloți// Sunt doar freneticul seminarist al coapselor tale/ Între care, frumoasă, ai ascuns cheile paradisului/ Pe care trupul meu tînăr le păzește de hulpavii hoți” (O femeie trage cortina apusului). Rezultatul: o precumpănire a certitudinii
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
Astfel exegetul pledează în favoarea românului Gorila, refuzat de G. Călinescu, pe felurite motive ce i se par discutabile, afirmînd peremptoriu că produsul lui Liviu Rebreanu "este mai bine construit decît rubedeniile sale tematice", Bietul Ioanide al lui G. Călinescu și Delirul al lui Marin Preda, "în care invenția epica este covîrșita de dosarele complicate ale istoriei propriu-zise". Așijderea e aparat românul Domnișoara Christina al lui Mircea Eliade, pe care același G. Călinescu se mulțumea a-l prezenta printr-un rezumat "de
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
pașoptist", o socotește a fi "principala piedică în calea însănătoșirii sufletești a neamului românesc". În pofida unor șovăiri și oscilații, criteriul junimist își spune astfel cuvîntul. C.Rădulescu-Motru trece prin filtrul acestuia postura naționalistă, denunțînd tulburarea ei, pur umorala, ergo irațională. Delirului paseist rebuie să-i succeadă o atitudine deliberată, pozitivă, orientată spre viitor: În sens vechi, naționalismul era un sentiment de conservație, el se dezvăluia sentimentului și realizarea lui era lăsată tot inspirației sentimentului; era impulsiv și subiectiv. Naționalismul cel nou
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
ie frumos să nu răspundeți la telefon" • "Ați dovedit suficient că mai 'bombe' că voi nu putea poporul asta prost să aducă în fruntea țării,Gata!Lăsați dracu măcar viitorul copiilor noștri ,dacă noua ne-ați distrus viețile,incompetenților!" În afară de delir verbal, despre Ucraina minunatul purtător de cuvânt nu are nimic de zis ?" • "eu cred ca părinți te-a făcut la băutură" • " Nu poți fi la vârful politicii românești chiar și în funcția de consilier dacă disprețuiești pe fata.Acolo trebuie
Ce amenințări a primit Palada prin SMS: Leule cu cap de muscă, o să te agăț peste o creangă, cu Ponta, gunoaielor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21773_a_23098]
-
a realului dă fiori și halucinații. Pe orașul tern al anilor șaizeci, sluțit deja de geometria aridă a arterelor cu blocuri tip, imaginația copilului proiectează culori fosforescente, reclame luminoase, crepuscule feerice, spectacolul mirific al anotimpurilor. Iar pe măsură ce adolescența îi inhibă delirurile vizuale (construcția "blocului de vizavi" care-i confiscă panorama orașului e metafora acestei evoluții) fantezia mitizantă se deplasează în epoci revolute. Antenele receptoare sunt transferate acum mamei, Maria Badislav, prezentată ca o modestă țărăncuță care-și face noviciatul de orășancă
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
demonul fantasticului. Purtându-și imprimat pe trup, ca pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de muncitoare și trăiește într-un București oniric. Se avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica", decât componenta feminină a autorului însuși obsedat - după cum s-a văzut și în prozele lui precedente - de dualitatea lui androgină? Imaginația scriitorului este pe cât de
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
ale lui Arghezi vizau promovarea ginerelui său de atunci, doctorul Marius Cameniță, căruia voia să-i pună cea mai înaltă pilă. Adresîndu-i-se cu Iubite Mare Tovarășe, Scumpe și de mii de ori scumpe Tovarășe Dej, cinicul poet se dedă unui delir elogiator interesat. Iată scrie la 15 august 1963 de la Geneva (unde, prin aceeași supremă protecție, ajunsese, împreună cu familia, într-o "vacanță de tratament medical"): "Scump Tovarăș Dej, Urmărind din balconul odăii în care stau zborul vulturului alpin dominînd furtunile dintre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
este deajuns de concludentă în această privință. În ultimul deceniu al vieții și-a dorit tot mai mult un mare succes de public pe care altfel nu l-ar fi putut obține decât mergând în direcția așteptărilor acestuia. Marele singuratic, Delirul și chiar Cel mai iubit dintre pământeni sunt astfel de opere scrise cu fața îndreptată spre public, nici una neatingând însă cota Moromeților sau a Întâlnirii din Pământuri. Parcă mai profitabil estetic pentru un scriitor este să nu cedeze preferințelor publicului
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
poartă pe tălpi pămîntul țării natale... Pentru unii, exilul a reprezentat o probă inițiatică de cunoaștere, definire și transformare; alții însă au cedat nervos și mental adoptînd o poziție mitomană, nobrilistă - cunoscută și în trecutul intelectualității românești -, foarte aproape de un delir de grandoare. Încă nu avem o istorie literară a scriitorilor aflați peste hotare, interesul universitarilor este limitat în cursurile pe care le predau studenților, iar absența scriitorilor din exil în manualele școlare este semnificativă. Recent, am aflat că un profesor
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Așadar, cele trei titluri, atît de sugestive, ascund mai vechea împărțire stilistică în trei etape, propusă de Tudor Vianu. Apar apoi noi diviziuni prin care autorul dorește să explice evoluția poetului: Novicele, Călăuza, Discipolul, Magul, Bătrînul etc. Prins în acest delir taxinomic, Dan Mănucă amestecă un determinism biografic facil cu planul literaturii (model impus de Nicolae Iorga și G. Călinescu), eroare pe care nu o mai credeam posibilă la sfîrșit de mileniu. După ce inventează acest restrîns vocabular critic, Dan Mănucă trece
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
aproape orice nivel, chiar și după invazia "spiritului științific" al structuralismului, pînă azi. A doua "parte" urmărește simptomele bolilor poetice ale "vîrstei" '60: "cuvîntul-capcană" (cuvinte "autarhice" care "încercînd să se constituie în simboluri-cheie[...] se golesc de orice conținut", p.153), delirul verbal, beția de imagini, disprețul pentru formă, falsa profunzime, teribilismul, maeștrii la modă, "moda la maeștri". După cum se vede și din simpla înșiruire, nu e vorba de o respingere a poeziei vremii, ci de o încercare de a-i semnala
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
condus-o la manierizare și imitații fără valoare. Investigarea simptomatologiei nu ocolește "maeștrii" și nici capodoperele (un volum mult prețuit, de altfel, pentru discursul conceptualizant și metafizic, 11 elegii, este "judecat" și prin limitele sale, din care una ar fi... delirul verbal). "Greul" cărții cade pe ultima parte, de istorie literară, în care analizele, citim noi printre rînduri, nu sînt ordonate după o cronologie a scrierii sau publicării lor, ci în funcție de încadrarea într-o succesiune aproximativă a poeților discutați. Începutul îl
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
pentru a și-o încasa, îndemna - de data aceasta în proză - pe colegii lui scriitori să se ducă în fabrici și uzine, să iasă din "turnul de fildeș" spre a se documenta asupra înfăptuirilor grandioase ale regimului". Sau: "Vorbind despre Delirul lui Marin Preda, Mihai Ungheanu delirează de admirație. De ce? Fiindcă în Delirul - primit cu rezerve de o parte a criticii - Marin Preda a făcut cea mai mare concesie puterii: a evocat pe adolescentul Nicolae Ceaușescu, prevestindu-i, la modul romanesc
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
colegii lui scriitori să se ducă în fabrici și uzine, să iasă din "turnul de fildeș" spre a se documenta asupra înfăptuirilor grandioase ale regimului". Sau: "Vorbind despre Delirul lui Marin Preda, Mihai Ungheanu delirează de admirație. De ce? Fiindcă în Delirul - primit cu rezerve de o parte a criticii - Marin Preda a făcut cea mai mare concesie puterii: a evocat pe adolescentul Nicolae Ceaușescu, prevestindu-i, la modul romanesc, destinul excepțional". Nu mai e nevoie a sublinia cît de gingașă e
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Atît de puțin "exemplarul", ca om, Bacovia, care-și neglija școala, pînă la a ajunge repetent, se întrecea cu băutura, absenta de la serviciu, era bolnăvicios și se înfățișa lumii, nu o dată, "decrepit în ultimul hal" (Octav Șuluțiu) ori plonjînd în delir, vorbind un soi de "flamandă" de el scornită (Eugen Jebeleanu)! Iată spre ce fundături (de principiu) ne duce ideea unei biografii cu teză, deci tendențioase, fie și în vederea unui scop "nobil"! Viața este însă așa cum este și ea ne interesează
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
o regresiune în inconștient, ca o ipostază a decepției neputincioase, ci ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
a lungul rîpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zîmbetul și cu șoaptele ei". În numai cîteva rînduri Gellu Naum activează probleme de teorie literară care ar putea umple ușor o carte. Însă avertismentele cu privire la delirul interpretativ pe care l-ar putea genera propriile scrieri nu întîrzie să apară: "Și, încercînd să-l feresc pe cititor de un drum greșit, altul decît cel pe care aș dori să-l conduc eu, îl previn să nu se
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză-n nupții de îngeri/ pînă-n suflarea/ din primul cuvînt/ e numai drumu-n delir/ spre templul de fulminații/ cu care lutul meu izbucnește" ( Tot ce-a fost). Avem a face cu un dionisism clocotitor, pe linia Blaga-Cioran, beneficiind de fierbinți izvoare nietzscheiene. Nicolae Ionel dă impresia a fi făcut un ocol pe tărîmul religiosului
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
de slava ce și-a instaurat-o, copie a slavei divine: "Ca să văd acești pruni înfloriți/ fiecare celulă-mi/ devine văzduh/ un nalt mă insuflă -/ o slavă mă duce/ o bucurie legiuiește în tunet/ galacticul pentateuh!/ Ascensiune de temple-n delir!/ În sîngele-mi zeii-s în/ apoteoză -/ floarea de prun/ este singura gnoză/ și suma întregii vădiri!" (Ca să văd). Uneori e atinsă nota unui materialism franc: "Domin din toate spațiile!/ Nu mai/ e pulbere-n mine/ nu mai e duh -/ suflarea
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
aventură!/ vapori de trup/ par o muzică/ încîlcită în vinișoarele urechii// trăiesc părul roșu al femeii/ trăiesc dicționarul cu vorbe deșarte/ trăiesc magia unei monede? (Dicționarul cu vorbe deșarte). Cealaltă ramificație se încarcă de o tensiune a frustrării. E un delir tendențios, înciudat, satiric, purtînd pe valul său agitat felurite reziduuri, impurități ale spiritului contrariat sau purtător el însuși de contradicții: "Deja sîngele v-a ajuns în burtă deja sîngele/ v-a ajuns în tîmple duce noroiul unei realități/ percepute cu
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
dibaci mânuitor de marionete lirice. Pentru a crea iluzia vitalității, se folosește de trucurile unei libertăți ostentative, de cuvinte mutate din alveolele lor, strâmbate în chip pueril, ori chiar de interjecții, silabe, litere scăpate din frâu, într-un simulacru de delir." Evaluările sunt discutabile și din cauza tendinței criticului de a-i privi cu o simpatie literară pe scriitorii care au rămas de-a lungul vieții puri ca oameni. în comentariile sale, criteriul estetic și criteriu moral formează o unitate nebuloasă. "Marin
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
ele sunt cam acestea: mai întîi, lipsa de discernămînt a factorilor de putere și amatorismul lor enciclopedic, în al doilea rînd, dorința tacită, dar nu mai puțin fermă, de a păstra funcția propagandistică a culturii, în al treilea rînd vocația delirului și, legată de aceasta, setea de miracol întreținută la cote maxime prin mecanismele bine unse ale unui scenariu pseudomistic. Evaluate în bloc, aceste vechi disfuncții arată limpede că nici acum, după zece ani, societatea românească nu s-a eliberat încă
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
s-a creat o stare de așteptare fără nici un sfîrșit previzibil. Așa cum un popor întreg așteaptă indolent (și orbit de speranțe tulburi) tot felul de salvări miraculoase venite din afară, prin grațiile hazardului sau prin bunăvoința vreunui gest mesianic (vezi delirul Caritas și, mai nou, explozia epidemică a jocurilor Bingo), și o parte semnificativă din clasa noastră politică și din lumea mediilor de informare percepe cultura și performanța culturală ca întrupare, ca act revelat, ca dar al lui Dumnezeu sau ca
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
chin; desigur suferă, desigur îl doare, dar faptul că nu înțelege cît este de umilit îi conferă o anume liniște și un fel de imobilism care îi dau relief. Neimplicarea sa afectivă devine un standard și pentru ceilalți. Rezistă dinamicii delirului colectiv, cînd toți evreii se reped, la început din ordin, apoi prinzînd gustul superiorității provizorii, asupra evreului care interpretează, la comanda ofițerului, rolul lui Shylock, spunîndu-i, țipîndu-i, în timp ce-l lovesc și-l maltratează că e "un jidan împuțit". Aceasta e
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]