343 matches
-
mai mint; Cum s-au mințit sub mistica privire A nesfârșirii, plină de mister, Acei ce dorm de veci prin cimitire Și-așteaptă liniștiți, s-ajungă-n cer... Nu vis! Ajunge rana înșelării Și neputința de-a clădi în gol, Pe frământarea delirând a mării, Pe care-mi dai nepământesc ocol; Mă lasă singur, să-mi privesc pălirea Și împietrirea-n veșnicul nimic, Să ies din forma ce mi-a dat-o firea Și-n goliciunea mea, să mă ridic; Să sânger sub
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
decât ultima lui noapte. Luase decizia cu o săptămână Înainte, când Își dăduse seama de două lucruri. Primul, că torturile Îl vor aduce În starea de infirm absolut, chiar dacă va scăpa cândva cu viață. Al doilea, că există pericolul ca, delirând de febră și de durere, să scape vreo informație. Hotărâse că rezistența nu mai are rost. Trecuse mult timp, săptămâni sau chiar luni, de când se afla În mâna acestor asasini. Nimeni nu ajunsese la el. Nici o operațiune de salvare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zdravănă, o răceală adevărată, nu doar un guturai ceva mai grav - a zis că n-are ce să-mi prescrie, l-a golit de bani pe Luke, după care a plecat. în următoarele trei zile, am fost în piuneze. Am delirat. Nici nu știam unde mă aflam sau ce zi era. Mă durea tot trupul, transpiram, aveam frisoane, eram mult prea slăbită ca să mă ridic singură să beau un pic de Gatorade 1, pe care Luke mi-o tot împingea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
curgând tot mai încet. Când trecu de amiază, își pierdu cunoștința și rămase sprijinit de corpul animalului, cu gura deschisă, incapabil să aspire un aer ce devenise aproape dens și părea că refuză cu încăpățânare să coboare în plămânii lui. Deliră, dar gâtlejul lui uscat și limba învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de martie sau de octombrie rămăsese singurul reper al acelui timp calp ce-i separase, lucrând totodată subtil și pe nesimțite ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri, delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sigur că n-au să lipsească niciodată. Dintr-odată, dureri de pântece, sfâșietoare. Malik Șah urlă de durere, tovarășii săi tremură. Mânios, Își azvârle cupa, scuipă ce mai are În gură. S-a frânt În două, măruntaile i se golesc, delirează, Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a strecurat otrava În licoare. Sau În oțet. Sau În carnea de vânat? Dar fiecare face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lovindu-se de pereții săi argintii, peste puțin timp veți avea destul loc gol în casă. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Toată noaptea am ținut-o în brațe în patul acela mare, am dormit foarte puțin, chinuite, ațipeam și ne trezeam delirând ca după febră, visele urâte ne plesneau peste față și între ele aveam scurte momente de entuziasm, iată că se întâmplă ceva, în sfârșit se întâmplă ceva în viața aceasta în care credeam că nu se va mai schimba nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
familia ta, care era înspăimântată de ravagiile pe care ți le provoca depresia. Trebuia să te smulg de sub feminitatea irațională, să te umplu de animus, să scot din tine toate acele organe demente. Toată frământarea aceea sexuală îți cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom smulge Graalul, vom deveni veșnici și perfecți! - Mai întâi, doctore, nu uita că tu m-ai făcut atât de neajutorată în fața patimilor mele, îndopându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Du-te-n mă-ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan, mai stați un an...! își ciupește Nae mândru, mustața lui de lider, tunsă à la Clark Gable. Nu scrie fraier și nici airbag, pe fruntea mea! Băiatu' cumpără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apocalipsa din Biblie, este pe cale să se înfăptuiască, chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează! Își bate joc! Halal, fost magistrat! Bețivan nenorocit! pufnește disprețuitor Mânecuță. Ba sunt cât se poate de treaz! Dacă doriți, poftim, testați-mă cu alcoolscopul...! Sau, mai bine, nu! Pot să continuu? Da? Mersi... Pentru botez, am mers la Sfântu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fiicei mele era plus 40o Celsius. Am scos-o din cearceaful cu apă cu sare și am înfășurat-o într-un cearșaf udat cu apă rece cu oțet (o lingură de oțet la un litru de apă). Fiica mea deja delira. Când cearceaful cu apă cu oțet s-a încălzit, l-am îndepărtat și am început să-i răcoresc corpul fiicei, cu un prosop udat în apă rece cu oțet. Când s-a mai liniștit, am învelit-o din nou cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pustie la ora aceea. Nu ne puteam privi, nu puteam face nimic. Luci tremura ca un apucat, a făcut și febră în zilele următoare. La prânz ne-am dus acasă, iar în timpul somnului de după-amiază, cu capul sub cearceafuri, am delirat până seara. Nu vedeam decât cele două trupuri fragile înfruntîndu-se în singurătatea camerei fochistului. Nu înțelegeam nimic. De ce se schimbase Mendebilul atât de brusc, atât de total, după venirea negustorului de nimicuri? Dar nici să îmi pun întrebări nu mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un demisol, o femeie fără bărbat și o fetiță care trebuia să suporte toate isteriile mamei sale, pe care o oprise de câteva ori, în ultimul moment, să nu-și taie venele cu lama. Și azi-noapte Paula a tot delirat, patul Mirei și Altamirei a tot scârțâit, surorile de serviciu au tot deschis ușa lăsând să-mi bată în ochi lumina de pe culoar. Noaptea de nesomn îmi dă acum o anume frenezie, care mă face să am chef de scris
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am apucat să mă plâng băieților de felul în care se poartă Gina cu mine, să o numesc în toate felurile, iar apoi, clătinîndu-mă și vărsând votcă din pahar, m-am apropiat de ea, i-am luat mâinile și am delirat vreun sfert de oră despre cât de mult o iubesc. Repetai întruna ca un țicnit: "Ești totul pentru mine... ești totul pentru mine!" Erai mai palid decât Mortul. Nu mai puteam să ne înțelegem cu tine. O asaltaseși pe săraca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decoafat, ochii ei mi-au părut deodată foarte albaștri... A avut o privire de vinovăție : pentru că, în loc să-mi ușureze viața, așa cum orice părinte este dator să o facă pentru copilul său, ea mai mult mi-o complică... — în timpul bolii a delirat, a fost inconștientă. O dată am și împărtășit-o, convinși fiind că se sfârșește. întâmplător, Niki lipsea în acel moment și eu a trebuit s-o țin cu forța pentru ca părintele să-i poată da împărtășania : nu mai înghițea de mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care se lăsase, nimeni nu îndrăznea să scoată o vorbă. Au așteptat toți, îngroziți, cu ochii la Apolonius, până ce acesta a strigat, acum și mai tare: "Efesieni, împăratul a fost ucis chiar în clipa aceasta". Efesienii au crezut că filosoful delira și s-au temut să n-o pățească fiindcă ascultaseră asemenea vorbe, fără să se indigneze, dar ștafetele le-au adus mai târziu vestea că, într-adevăr, Domițian fusese omorât de liberții săi, la Roma, chiar în ceasul de amiază
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prin hîrtoape, fără să văd nimic, Într-o beznă Înfricoșătoare... N-o să uit niciodată un băiat nespus de drăgălaș... — Pepone, doamnă? — Nu; pe ăsta Îl cheamă Santos. Acum, cînd știu că s-a făcut sănătos, Îmi amintesc noaptea În care delira de febră și după ce i-am făcut o injecție s-a simțit mai bine. Poate că eu i-am salvat viața. — Sfînta Susana! Aidoma cu vară-sa! — Cum vrei tu, darling! Cum vrei tu. Dar dă-mi voie să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Formidabil! Am ajuns să stau de vorbă și cu fantomele. Evident că am auzit și am citit de și despre poetul Mărgărit Panaitescu, dar știam că...” “...Evident, m-am retras cam de multișor în lumea umbrelor. Nu te alarma, nu delirezi și nimic altceva nu ți s-a întâmplat. Nu pune și nu-ți pune prea multe întrebări, altfel totul se destramă. Nu mai putem sta de vorbă și zău că am atâtea să îți spun. Mi-e teamă că nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-ți iasă întâmplător în față pe un drum de țară pustiu? Zero. Dar există o chestie care ar face ca probabilitatea asta să fie mult mai ridicată. El se holbă la ea, de parcă încă un Schluter ar fi început să delireze. —Jocuri de societate, îi spuse ea. Poliția avea dreptate. Vântul se întețise, odată cu lăsarea serii. Daniel se chirci, legănându-și capul în semicerc. Fusese coleg de școală cu toți cei trei băieți; le cunoștea apucăturile. Nu era greu de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care nu țin deja de Missouri, Louisiana sau Arkansas. Pot să citez? „Sigure și garantate pe veci.“ „Moștenitori sau urmași.“ „Nelimitat“. Asta înseamnă pentru totdeauna. Adică o grămadă de timp, frățică. Legea căcăcioasă a pământului. Și ei zic că eu delirez? Toată țara delirează! Aici nu există nici măcar un alb care să dețină vreo proprietate în mod legal, și mă includ și pe mine. Așa ar trebui să joci la faza asta. Ia-ți avocații și aliază-te cu niște indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deja de Missouri, Louisiana sau Arkansas. Pot să citez? „Sigure și garantate pe veci.“ „Moștenitori sau urmași.“ „Nelimitat“. Asta înseamnă pentru totdeauna. Adică o grămadă de timp, frățică. Legea căcăcioasă a pământului. Și ei zic că eu delirez? Toată țara delirează! Aici nu există nici măcar un alb care să dețină vreo proprietate în mod legal, și mă includ și pe mine. Așa ar trebui să joci la faza asta. Ia-ți avocații și aliază-te cu niște indieni din rezervație. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lemn și reuși să ațipească. Mai tîrziu, îl auzi pe profesor spunînd: — ... un fel de bătăuș. De fapt, i-a spart nasul lui Michelangelo odată, într-o încăierare, cînd erau tineri. E o consolare că a murit lamentabil, nebun și delirînd într-o închisoare din Spania, ha-ha. Ei bine, ajunge pentru azi. Luminile se aprinseră și studenții se înghesuiră spre ieșiri. Thaw îi observă în fața lui pe McAlpin și Judy; fugeau ținîndu-se de mînă și apoi traversară strada spre anexă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
femeia distrată. ― Cine?! Maiorul! Melania Lupu se uită la sculptor. ― A luat-o razna rău. Așa se întîmplă de la o anumită vârstă... Habar n-am despre ce vorbește. ― Minți! urlă Grigore Popa. Mi-a povestit totul. Tânărul ridică din umeri. ― Delirezi, papa! Îți garantez că am altele pe cap decât amorurile dumitale. Insecte sau patrupede! Îl privi lung. Ai și tupeu! După ce i-ai cârtit două ceasuri despre Margot și topor... ― Îl auzi? Recunoaște că a ascultat la ușă. ― Totdeauna am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
susține că sinuciderea este întotdeauna consecință unei boli psihice, a ruperii echilibrului mintal,este un episod al uneia sau mai multor forme de nebunie, care nu se întâlnește la subiecții cu spiritul sănătos"; omul atentează asupra vieții sale doar atunci când delirează, iar sinucigasul este un alienat" (apud, Durkheim, 1993, p. 23). Nu este vorba de omuciderea propriei persoane, scrie Esquirol, atunci când un om, ascultând doar de sentimente nobile și generoase, se aruncă în mijlocul pericolului, se expune la o moarte inevitabilă și-
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mai importanți ai orașului. ― Nu, spunea Richard, n-am văzut nimic extraordinar. ― N-ai găsit febră cu inflamații locale ? ― A, ba da, totuși, două cazuri cu ganglionii foarte inflamați. ― Anormal ? ― He, spune Richard, normalul, știi... Seara, în orice caz, portarul delira și, cu patruzeci de grade, se plângea de șobolani. Rieux încerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]