435 matches
-
universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea cerului; depărtîndu-se de judecata muritorilor de rînd, omul ajunge în sfîrșit la gîndirea celestă care, pentru rațiune, pare absurdă și demențială; durerea și fericirea rămîn atunci de neînțeles. încolo, nu-l judecați prea aspru pe Stubb. Astfel de lucruri se întîmplă adesea în profesiunea noastră și se va vedea mai tîrziu că eu însumi aveam să fiu părăsit, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
temeliile sale inconștiente au fost puțin studiate. Termenul activism îmbrăca mai mult o conotație patologică („activitate excesivă în toate domeniile și, adesea, puțin eficientă” - Lafon, 1973), conotație în care se profila deja ideea de hiperactivitate patologică, atașată comportamentelor maniace sau demențiale ale anumitor adulți. Minkowski (1933) a descris activitatea în termeni apropiați de ceea ce numim „activism defensiv”: „Iată un fenomen prea aproape de noi, care este prea «la îndemâna noastră» pentru a putea să-l simțim cu adevărat și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
necunoscuți de gradul al cincilea, sau, cum se Întâmplă cu o familie consangvinizată ca a mea, la toate acestea În același timp. Prin urmare, Înainte de a fi prea târziu, vreau să pun totul pe hârtie o dată pentru totdeauna: cursa asta demențială prin timp a unei singure gene. Cântă, zeiță, mutația regresivă a celui de-al cincilea cromozom al meu! Cântă-i Înflorirea, acum două veacuri și jumătate, pe versanții muntelui Olimp, pe când caprele behăiau și pe jos cădeau măslinele. Cântă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
harnic popor, nu sânt de acord...!! Iar la Auschwitz experiențele pe viu ale acelui fanatic Dr. Mengele, făcute pe copii, adulți și bătrâni, Întrece În cruzime perioada cea mai Întunecată a omenirii „Inchiziția”. Cum a fost posibil domnilor?? Aceste acte demențiale mă obligă să cred cu certitudine: Întreaga conducere a germaniei naziste - În goana lor dementă de-a opține cu orice preț, supremația mondială - erau la un pas de-a se prezenta de bună voie la un ospiciu...!! Ce părere aveți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înprăștiate pe Întrecul corp tot felul de bube unele vindecate cu semne evidente, altele În curs de apariție Încât Întraga ei ființă genera un miros specific, ucigător.În aceste cumplite momente, Tony Pavone Își zise: În mod sigur costitue un demențial act, dacă voi profana acestă citadelă a Împuțiciunii...!! Iar florăreasa În poziție provocatoare Îl aștepta. Așteptare zadarnică deoarece omul de alături Încremenise În poziția În care se aflase, nehotărât de cele ce aveau să urmeze. Socotindu-l timid, puțin umblat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Manhattan, JFK, iată locuri care se schimbă total când nu mai ai bani. Te schimbi și tu. Dar se schimbă și ele. Chiar și aerul se schimbă. Am simțit-o din clipa în care am ieșit din Carraway. Cu bani, demențialul New York e o seră de cristal. Cum ai rămas fără bani, ești în pielea goală, și e ca și cum ți l-ai ascunde pe Pulănescu într-o cascadă de cioburi. Fiecare sunet și miros și privire e cu atât mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mai lumineze mahalaua negrilor: case dărăpănate, cu garduri de sârmă, cluburi de biliard, magazine de băuturi alcoolice și fațade de biserici pe fiecare stradă - până când lumea cluburilor de jazz punea stăpânire pe teritoriu. Urma, pe întregul traseu, o fanfaronadă demențială într-o mizerie cruntă. Bido Lito’s era construit ca un Taj Mahal în miniatură, însă de culoare violetă. Malloy’s Nest era o cabană de bambus, dar la intrare se găseau palmieri artificiali împodobiți cu luminițe de Crăciun. Tommy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny schimbă macazul, adoptând un zâmbet - una din tehnicile de interogatoriu pe care le practica în fața oglinzii din dormitor. — Hei, îmi pare rău că te-am luat așa tare... — Nee, nu-ți pare rău! Danny roși, dar speră că iluminarea demențială nu-l dăduse de gol. — Ai vreun angajat care se ocupă de parcare? — Nu. — Îți amintești să fi văzut noaptea trecută în parcare vreun Buick verde? — Nu. — Oamenii tăi de la bucătărie mai stau prin parcare? — Omule, oamenii mei de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mick. Buzz stinse lumina și la plecare șterse clanțele ușii pe ambele părți. Merse pe jos până la colțul dintre Sunset și Vermont, aruncă cheile de la casa și mașina lui Niles prin grătarul unei guri de canal și începu să râdă demențial, simțind o durere în șale. Tocmai salvase viața celui mai periculos și mai generos bărbat pe care îl întâlnise vreodată, dar nu avea nici cea mai mică posibilitate să i-o spună. Râsul i se înteți până încât se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dus, săracii. Înainte să se prăpădească Sergiu, au urlat, știi, cum urlă lupii. N-am înțeles de ce. Sergiu era bine. Nu era un om bolnav. Veniserăm de la Berlin, după o se rie de concerte la care a avut un succes demențial. Părea sănătos. Am plecat în vacanță imediat după aceea. În iulie a făcut o criză de inimă... A venit să-l ia ambulanța. Sergiu zicea: „Nu urc pe targă, pentru că infirmierii sunt în stare să mă răstoarne.“ A plecat singur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia plăcut un uriaș elicopter. Nu trecuse încă un minut, de când se declanșase demențialul spectacol, că ordinatorul de la bordul autogirului și fusese alertat. Aparatele lui de televiziune se și îndreptau spre extraordinarul unghi al megarutei, transmițând câtorva canale de televizune chiar momentul în care capsula lui Homer se năpustea spre ecrane. Spre norocul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
dus, săracii. Înainte să se prăpădească Sergiu, au urlat, știi, cum urlă lupii. N-am înțeles de ce. Sergiu era bine. Nu era un om bolnav. Veniserăm de la Berlin, după o se rie de concerte la care a avut un succes demențial. Părea sănătos. Am plecat în vacanță imediat după aceea. În iulie a făcut o criză de inimă... A venit să-l ia ambulanța. Sergiu zicea: „Nu urc pe targă, pentru că infirmierii sunt în stare să mă răstoarne.“ A plecat singur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
poată pălăvrăgi în mod vulgar. Am fost tentat, după Martin Bormann, și această, tentație n-a dispărut, să scriu o piesă despre Vlad Țepeș. Partea fascinantă din biografia lui Vlad Țepeș este modul în care se grefează pe un temperament demențial idei mari, inspirate dintr-o ideologie antiotomană. Gestul său, când cu o mână de luptători pătrunde în tabăra sultanului spre a-l ucide, egalează, dacă nu chiar întrece în măreție, gestul lui Mihai Viteazul la Călugăreni. Ceea ce poate inflama, din
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ceea ce înseamnă că am suficient timp să ajung la Guggenheim și să fac o baie rapidă de cultură. Excelent, de fapt, abia aștept. Stau pe marginea trotuarului, cu mâna ridicată pentru a face semn unui taxi, când văd un magazin demențial de frumos, numit Kate’s Paperie. Fără să vreau, las mâna jos și încep să mă apropii ușor de vitrină. Ia uită‑te la asta. Câte feluri de hârtie de împachetat marmorată. Și uite la cutia aia decupată. Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cizmele alea noi de la Stephane Kélian, cu toc ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din piele de crocodil și cele din antilopă. Mă uit la ea surprinsă. — Nu, nu acelea. Cele noi. Cu cusătură la spate. Sunt demențiale! De fapt, ar merge foarte bine cu fusta până la genunchi... — Mulțumesc, zice Erin tăioasă. Am să țin minte. Pe bune. Ce‑i așa stresată? Îi vând doar niște ponturi. Credeam că o să fie încântată că magazinul ei mă interesează atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dreptate, zice. Hai! Hai să ne distrăm! Seara se transformă în cea mai magică, strălucitoare și minunată seară din viața mea. Îmi iau rochia Vera Wang, iar Luke își ia cel mai rafinat costum și ne ducem la un restaurant demențial, unde oamenii mănâncă homar în acordurile unei formații de jazz clasic, exact ca în filme. Luke comandă Bellini pentru amândoi și ciocnim fiecare în cinstea celuilalt, iar el se relaxează și îmi povestește mai multe despre afacerea lui. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se continuă cu un corp bine legat și împachetat într-un pulovăr maron, plus pantaloni gri cu genunchi. Aparențele indică sau un muncitor la salubrizare sau un nebun pedofil. Vorbește continuu și graseiat, ochii lui mari și cenușii mă fixează demențial. Mă simt paralizat. E șarpele Ka, care îmi cântă Trust in meee! Trust in meee! Sunt invitat până la Casa de Oaspeți a Universității. Pitonul spune că e profesor la Sorbona, că are trei doctorate și că a revenit în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii, care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt, a mosc și dracu' mai știe a ce. Domnișoara are peste șaptezeci de ani și nu depune nici un fel de efort vizibil, ca să-i ascundă. Ține cură moderată de slăbire și nu se vaită de nimic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Noroc cu Vierme, care scoate din coș (numai el știe de ce!) răclița Cupei și i-o și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi dă drumul Poetului și se retrage val-vârtej pe scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară a treptelor. Repede, repede, băieți! țipă Fratele, fără a se mai pierde în alte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
disperării. Ripley își puse în sfârșit casca și o închise. Nu era nimeni care să-i verifice ținuta. Oricum, dacă nu era bine închis, va afla cât de curând. Activă rezervorul de aer. Oxigenul îi umplu plămânii. În această situație demențială nici un laser nu ar ajuta-o. Ar fi fost o nebunie să-l folosească. Trase aer în piept ca pentru a-și da curaj și deschise încet tambuchiul sasului. Înarmată cu o bucată metalică, se nepusti cu toată puterea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fost ceva cu totul nou în privința ruletei, care se făcuse întotdeauna exclusiv pentru bani. Cui i-ar fi trecut prin cap să devină un fel de campion mondial la supraviețuire? Fapt este că Ruletistul deocamdată reușea să mențină acest tempo demențial în cursa lui, la care mai alerga un singur concurent: moartea. Și tocmai în momentul în care această cavalcadă clandestină părea că se înfundă-n monotonie (cei care veneau să asiste la ruletele amicului meu o mai făceau doar din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pentru a mai câștiga puțin timp, Tom întrebă cu disperare: — Și chiar vă gândiți serios... la tot ce mi-ați spus? Nu pune întrebări gratuite. Concentrează-ți mintea. Tom își spuse din nou: „Mă hipnotizează? O să accept toată povestea asta demențială numai ca să-i fac plăcere lui, numai ca să mă supun lui, numai ca să nu mă separ de el?“ Rosti cu glas tare: — Bine. Am să încerc. John Robert scoase un suspin de ușurare. Adăugă: Bun... bun... atunci rămâne stabilit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să cânte la pian.) — Chemarea destinului! Se întoarse spre ea zâmbind, arătându-și dinții pătrați, distanțați. Ochii lui foarte depărtați unul de celălalt, aveau o privire de nebun. Niciodată nu-și dăduse seama Diane că ochii depărtați dau o înfățișare demențială. Îi scânteiau și îi sclipeau ochii de parcă ar fi fost gata să izbucnească în râs - dar râsul nu veni. Părea extrem de binedispus. Hello, fetițo! HELLO, iubitule. Nu te-am mai văzut de mult. Hei, nuni, nuni, nu? Ești O.K.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la care își petrecuse unele vacanțe fuseseră alese cu grijă. Acum, însă, John Robert nu voia ca Hattie să se amestece cu banda de tineri dezmățați; însăși ideea îi producea greață. Pe de altă parte, își dădea seama cât de demențială începea să devină tainica lui posesivitate, din momentul în care Hattie avea șaptesprezece ani. Avea să rămână în continuare un spectator pasiv, urmărind transformarea lui Hattie în femeie? Mai ieri fusese o fetiță firavă, cu codițe, și o păpușă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
morman de saltele vechi și rupte, observam fața frumoasă, gravă, a Valeriei Cossom, privind cu nesfârșită tristețe și îngrijorare spre George care-și executa pantomima pe chei. Eu înțelesesem că George reconstituia drama, dar pentru Valerie gesticulația lui apărea, probabil, demențială, neinteligibilă. Mi-am spus în sinea mea că George era norocos dacă putea fi iubit de o fată atât de frumoasă și de inteligentă, dar acest „noroc“ nu avea absolut nici o valoare pentru el. Ceva mai departe o vedeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]