336 matches
-
Mitul disidentului", corespunzînd în mare parte unei realități intens mediatizate, face parte din această categorie. Probabil nu întîmplător el a și fost supus foarte repede, după căderea Zidului, unui proces de demitizare, în forme diferite, în mai toate societățile post-comuniste: demitizare dirijată de grupuri, de regulă oculte, ale fostelor poliții secrete, dar și provocată de confruntarea cu adevărul istoric integral al represiunii comuniste. O represiune mult mai feroce și mai extinsă decît s-a știut, atunci cînd nu exista o posibilitate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
are misiunea de a avea grijă de „marea întrebare”, însă nu-i sunt ei la îndemână „marile răspunsuri”. Dar, «tocmai pentru că marile răspunsuri nu sunt la îndemâna ei, omul - ne spune tot Bobbio - rămâne o ființă religioasă, în ciuda tuturor proceselor de demitizare, de secularizare, ale tuturor afirmărilor morții lui Dumnezeu, care caracterizează epoca modernă și încă mai mult pe cea contemporană». «Nu cum este lumea reprezintă misticul, ci faptul că ea există» - a scris Ludwig Wittgenstein în Tractatus logico-philosophicus. Că lumea există
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
făcut înconjurul lumii. Muzica pentru acest film, scrisă de Vaughan Williams, a furnizat ulterior materia muzicală a simfoniei a VIII-a în re minor de același compozitor (Simfonia Antarctica, v. Muzica). Privită cu detașare științifică, dar fără nici o încercare de demitizare (astăzi foarte la modă), trebuie spus totuși că expediția a fost prost concepută, prost planificată și prost condusă. Scott a comis două erori fatale: a ales ruta cea mai lungă și s-a echipat necorespunzător, alegînd ca atelaj pentru sănii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
hour as did the British in Winston Churchill during Hitler's war. Mitul Churchill este mitul învingătorului: Churchill a salvat Marea Britanie și chiar Occidentul. Mitul Churchill este vulnerabil (ca toate miturile) pentru că este perisabil într-o lume dedicată ideii de demitizare și demistificare, într-o lume în care deconstructivismul și relativismul axiologic fac ravagii, într-o lume în care noțiuni precum "eroism" și "terorism" capătă valori diferite în funcție de optica subiectului. Ceea ce nimeni nu i-a putut contesta vreodată lui Churchill a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
scrie teatru pentru că îl detesta profund. Aversiune, dispreț, ireverență suficiente motive pentru ca piesa ce va marca debutul unei cariere dramatice de mare prestigiu să ilustreze o intenție parodică. S-ar zice că, după ce critica literară fusese victima unei desconsiderări echivalente demitizării în deconcertantul și vehementul Nu, venise rândul literaturii, a celei dramatice în particular, așadar al unui domeniu "vampirizat" de exegeză, să constituie ținta predilectă a tirului demolator ionescian. Este relativ ușor de constatat că acesta vizează multiple nivele. Plaga parodică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unor elite care se dezinteresează de "istoria divină", de faptele zeilor, și ajunge să nu mai creadă în mituri (în miturile tradiționale, mai exact, deoarece, cum vom vedea ulterior, însăși negarea vehementă a mitului dezvăluie o atitudine mitică), formulând primele demitizări, subsumate unor investigații și speculații filozofice menite să treacă "dincolo" de faptele zeilor, în cosmogonie. Aceasta însă vine ca o confirmare a ideii că gândirea sistematică însăși își are originea în mitologie, filozofia continuând mitologia în temele esențiale, precum puterea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
importantă distincție de făcut între mituri, considerate adevărate și sacre, și "poveștile false" (basme și legende), care pot fi narate oricum și oricând, miturile trebuind recitate doar inițiaților și în context ritualic (această distincție funcționează și în societățile arhaice, însă demitizarea pătrunde chiar și acolo, ceea ce pentru anumite grupuri este considerat sacru, pentru altele fiind profan ori de-a dreptul murdar).119 Relația este una de continuitate, mit-legendă-epopee-literatură, evidențiată într-o pletoră de studii, în care se regăsesc aceleași teme mitice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fiind un dat fundamental al religiozității arhaice ceea ce ar justifica o interpretare denaturată a scripturilor, și fără a ține seama de valențele lor revelatorii. Pe de altă parte, Girard îl citează și pe teologul protestant Rudolf Bultmann, care proferează o demitizare, decantând creștinismul existențial de orice încărcătură mitică, prin aceasta, remarcând Girard, conferind mitologiei un "drept de veto asupra revelației", atrăgând atenția că orice încercare încăpățânată de demitizare a creștinismului l-ar nimici. ibidem, pp. 10-11. 209 Jean-Pierre Vernant, Mit și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
parte, Girard îl citează și pe teologul protestant Rudolf Bultmann, care proferează o demitizare, decantând creștinismul existențial de orice încărcătură mitică, prin aceasta, remarcând Girard, conferind mitologiei un "drept de veto asupra revelației", atrăgând atenția că orice încercare încăpățânată de demitizare a creștinismului l-ar nimici. ibidem, pp. 10-11. 209 Jean-Pierre Vernant, Mit și gândire în Grecia antică, p. 22. 210 Idem, Mit și religie în Grecia antică, p. 27. 211 Ibidem, p. 31. 212 Ibid., p. 32. Un exemplu edificator
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ale lui Lenin ori Kirov sunt simple, cu o paletă clară a interpretării, însă mitul lui Stalin este unul complex și complicat, cu doi poli majori, cel "aurit" (ilogic) și cel întunecat (rațional), acesta rămânând o figură puternică și după demitizarea hrușcioviană. Acest mit dă seama de diferitele niveluri de conștiință ale publicului rus, între "noi" și "Stat", între "Stalin cel rău" și fondul sufletesc rus, ori socialismul, pe care "doar el l-a stricat" (Stalin joacă rol de joker a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe care scenografi hotărâți să stilizeze cu orice preț ni-l arată uneori ca exemplu de artă românească. Nu mai vorbesc de ceea ce se oferă pretutindeni de către un anumit gen de comerț invadat de kitsch și de gusturi deviate. despre demitizare Nemaigăsind puterea de a gândi, precum cei vechi, în mituri, lumea modernă s-a apucat să despoaie miturile vechi de aura lor ofilită. Prometeu a fost coborât de pe munte și transformat, ca la Gide, în fabricant de chibrituri care ține
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
munte și transformat, ca la Gide, în fabricant de chibrituri care ține conferințe având un vultur pe umăr, iar sfinxul îi face cu ochiul lui Oedip. Să ne indignăm? Ar fi inutil. Pe deasupra, "insolența" aceasta nu e lipsită de interes. "Demitizările" au înlăturat multe podoabe false pe care respectul convențional și osificat le-a aruncat peste mituri. Și, nu o dată, în "cadavrele" vechilor mituri a fost resuscitată, prin sensuri noi, o licărire, neașteptată, de viață. Numai că, așa cum se întîmplă de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dar asta Îi impresionează mai puțin pe români, În fond noi am asistat În direct la felul cum Întreg globul a fost Învîrtit pe degete de băieții În combinezoane despre care nu se mai știe nimic din decembrie ’89. O demitizare plină de acid este imaginea eroului american, un psihopat - Woody Harellson -, care violase o călugăriță, va fi transformat pentru marele, avidul, semioligofrenul public, În militarul eroic ținut prizonier, torturat de albanezi, salvat prin eforturile președintelui și ale armatei și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
popoarelor mari, încă nu trebue să ne rușinăm de cameșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului" (Patrașcanu, 1937, p. III). Pe planul concret al interpretării istorice, istoriografia critică se exprimă în sensul unei demitizări parțiale a metapovestirii istorice românești. De exemplu, teza originii italice a coloniștilor romani este demontată complet, arătându-se că aceștia proveneau din cele mai exotice părți ale imperiului (Asia, Egipt, Africa, Siria etc.), iar unii dintre ei nici măcar nu erau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din profet al românismului într-un unificator inconștient de semnificația profundă a acțiunii sale. În concluzie, merită subliniată încă o dată tensiunea funciară ce subîntinde memoria națională în interbelic, care se configurează pe fondul dialogului tensional dintre naționalismul critic, orientat înspre demitizarea parțială a metanarativei istorice naționale, și fanatismul naționalistic, orientat către exaltarea virtuților românești arătate în gloriosul trecut național. Merită de asemenea subliniată legea actualizării politice a memoriei colective, așa cum o arată evoluția ideii de regalitate (elaborată în memoria națională în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
l-a exasperat în așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de istorie" care își permitea să enunțe asemenea blasfemii drept antinațională. Panaitescu a mai afirmat în monografia sa critică în care țintea la demitizarea unei figuri devenită canonice a istoriei naționale și faptul că Mihai a fost instalat la putere de greci pentru a cârmui țara în interesul lor și că a fost o unealtă în mâna boierimii și nicidecum o figură titanică în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Respingând discursul tot mai obscen al ultimilor postmoderniști, Stoiciu îi recuză, în deja citatul interviu din revista Feed back: "M-am despărțit de <<fracturiștii>> bucureșteni, de <<golăneala>> lor afișată". Despărțirea lui Liviu Ioan Stoiciu e și de gălăgioasa modă a "demitizărilor" valorilor naționale. Iată cum evocă o expoziție bucureșteană deschisă în zilele Crăciunu-lui 2004: "o expoziție <<de artă>> de o rară impostură, plină de falusuri în formă de cruce, cu sodomizarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt și batjocorirea lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
neo-gnostici și feminiști, care, la rându-le, sunt tot niște gnostici. Adepții ambelor tabere năzuiesc la mai mult de a fi doar niște militanți laici, visând la întemeierea unei noi religii în zona New Age. De aceea, ținta comună este "demitizarea" lui Iisus și, deci, răpunerea creștinismului considerat muribund. Legitimitatea dobândirii de drepturi egale în fața legilor între bărbați și femei nu poate fi pusă la îndoială. Totuși, ca ideologie, feminismul este altceva. De la o emancipare firească a femeilor, feminismul a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
însemna a te înscrie cu poetul român în plin curent înnoitor, fiindcă autorul lui Sein und Zeit a fost masiv asimilat postmodernismului. Cu toate acestea, postmoderniștilor români nu le-a plăcut niciodată Eminescu, ei fiind aceia care au luat inițiativa demitizării poetului, imediat după 1989. Mai mult, nu prea l-au agreat nici pe Heidegger, fiindcă postmodernismul autohton a evoluat pe linia ideologică a unei avangarde antiheideggeriene, de sorgintea political correctness. În asemenea condiții, surpriza autoarei n-a fost mică, domnia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
carte de Ioana Bot). La extrema postmodernistă, Eminescu este spulberat în cele patru vânturi dinspre ideologia noii stângi americane, îmbrățișată fervent și pe malurile Dâmboviței. Cum a reacționat Svetlana Paleologu-Matta în fața valului contestatar? Domnia sa a încercat să găsească o explicație. "Demitizarea" s-a produs tocmai fiindcă poetul are, într-adevăr, o statură de mit: De ce este un mit? Pentru că el întruchipează ceea ce nu avem (Eugen Negrici), pentru că el compensează și umple golurile etniei (Ștefan Teodorescu). În mod paradoxal, căci Eminescu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
suporta consecințele exploziei nucleare anunțate în primele pagini și își va pierde mințile. În cele din urmă hotărăște să se răzvrătească împotriva condiției lui și se va transforma, probabil, într-un înger, așa cum îngerii răzvrătiți s-au transformat în demoni. Demitizarea diabolicului se produce prin comicul situațiilor, dar mai ales prin calitățile sau defectele umane atribuite dracilor. Stilul ironic, ludic, alert estompează ideea tragică, profetică a scriiturii. Reeditat de nenumărate ori, volumul Drumul spre mănăstiri. Ghidul așezămintelor monahale ortodoxe din România
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
a dus la interesul manifestat față de deconstruirea subiectelor istorice. Este ceea ce face, de exemplu, Lucian Boia, În lucrarea sa Istorie și mit În conștiința românească, provocând reacții polemice cărora le lipsește, din păcate, o minimă comprehensiune față de subiect. „Deconstruirea” sau „demitizarea” sunt, În fond, niște termeni care desemnează operațiuni intelectuale extrem de simple și necesare, practicate peste tot În lume, uneori de foarte multă vreme. Polemicile fără rost Întreținute În jurul acestor termeni nu ascund decât lipsa de informare, de interes sau de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
supralicitată În Transilvania nu atât de opțiunile pro-reformiste ale unei părți mai mari a populației, cât de faptul că o parte a naționaliștilor ardeleni au refuzat să-și mai lege soarta de cea a lui Ion Iliescu. Fără Îndoială că „demitizarea” Ardealului - mai corect spus: analiza critică a identității acestuia și a imaginii sale În conștiința publică românească - reprezintă o operație ingrată, extrem de impopulară. În mijlocul atâtor reprezentări negative ale identității românești, „seriozitatea” și „temeinicia” ardelenilor constituie elemente tonifiante, de natură să
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană are un mijloc de recuperare a valorii imaginii și chiar a funcției sale simbolice, care se bazează pe un proces de remitizare, de depășire a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din cel al reprezentării scenice, exegeta demonstrează persistența și specificitatea structurilor mitice în teatrul modern, în speță la Jean Cocteau, Jean Giraudoux, Jean Anouilh, Jean-Paul Sartre, Eugene O’Neill, Thornton Wilder și Jack Richardson. Analiza mitului în piesele moderne, problema demitizării și implicațiile sale, statutul eroului ca personaj și cel al măștii ca „misterios semn de spectacol” sunt puncte centrale ale demersului critic, ce converg spre conturarea unei semiologii a creației dramatice. Într-o perspectivă similară, cel de-al doilea studiu
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]