268 matches
-
această formațiune militară nu avea să intre în luptă. Ambele brigăzi au rămas să apere Egiptul și Libia, unde s-au implicat în rebeliunea pro-EAM (Frontul Național de Eliberare a Greciei) din aprilie 1944. Ca urmare, ambele formațiuni au fost demobilizate de către britanici, iar personalul militar au fost internat în tabere sau au fost utilizat pentru îndatoriri necombatante. Aproximativ 3.500 de militari eleni, considerați de încredere din punct de vedere politic, au format pe 4 iunie 1944 Brigada a III
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
Kuibyshev. În 1943 a părăsit academia având calificarea de doctor militar asistent. A servit în armată sovietică și a luat parte la cel de-Al Doilea Război Mondial pe primul câmp de luptă din Ucraina. În decembrie 1945, a fost demobilizat și a intrat la Institutul de Inginerie și Fizica din Moscova unde a studiat fizică teoretică și experimentală. În 1950 Basov s-a alăturat Institutului de Fizica Postuniversitara Lebedev unde a fost vicedirector și coordonator al laboratorului de radiofizica cuantică
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
2 septembrie 1944 și 19 octombrie 1944 - 23 octombrie 1944- General de Brigadă, Comandantul Diviziei I-a Infanterie Instrucție. 24 octombrie 1944 - 31 octombrie 1944 comandant al Corpului de Cavalerie. 1944 Comandant adjunct al corpului 7 armată. 9 septembrie 1944 - Demobilizat 1947 - În retragere 1951 - 1953 Arestat - declarat trădător de război după cel de-al doilea război mondial, la scurt timp soția moare de o boală care a fost refuzată să îi fie tratată din cauza că era considerată soție de trădător
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
127-GO al Regimentului 59 Artilerie și al Diviziei 10 Gardă (1942-1944), șef al serviciului veterinar al Diviziilor 59 și 10 Gardă (1944-1945), apoi șef al serviciului veterinar al Corpului 10 Gardă din cadrul Armatei a 40-a (1945-1946). După ce a fost demobilizat, fiind etnic moldovean, a fost trimis pentru a desfășura activitate economică și de partid în RSS Moldovenească. A îndeplinit funcțiile de prim-adjunct al comisarului poporului pentru agricultură din Sovietul de Miniștri (1946-1948), controlor al Consiliului pentru treburile colhozurilor de pe lângă
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
au fost distruse sau întârziate în mod semnificativ datorită atacurilor AK. AK a declanșat adevărate bătălii cu germanii în special în 1944, obligând germanii să blocheze în Polonia mai multe divizii cu aproape 930.000 soldați. Armia Krajowa a fost demobilizată în mod oficial pe 19 ianuarie 1945, pentru a evita un conflict cu sovieticii și declanșarea unui război civil. În ciuda acestui fapt, un mare număr de unități au decis să continue lupta lor, de această dată împotriva comuniștilor și sprijinitorilor
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Sâncel, Chinciuș și Brusturi. În primul război mondial a fost mobilizat și trimis pe front în Galiția, unde a căzut prizonier. S-a întors în țară în 1917 și s-a înrolat ca voluntar în cadrul regimentului 2 Alba Iulia. Fiind demobilizat în anul 1920 și-a defășurat activitatea profesională ca învățător-director la școala primară din Ucea de Jos de unde se transferă în 1922 în aceeași funcție la Arpașu de Jos. Pentru activitatea sa desfășurată în Corpul voluntarilor ardeleni și bucovineni, sublocotenentul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
de recrutare a Corpului de voluntari ardeleni înființat la Darnița și, mai apoi, au luptat la Mărășești și Oituz în cadrul regimentului „Avram Iancu”. Din aceasta cauză a fost condamnat de către autoritățile maghiare la contumacie ca trădător de patrie. A fost demobilizat în anul 1919 și a urmat un curs pregătitor de profesori, curs organizat pe lângă Universitatea din Cluj. Ca urmare a fost încadrat ca profesor practicant (secundar) la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni la data de 5 octombrie 1919. Aici a
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
aceste forțe armate au fost considerate unele dintre cele mai numeroase ale alianței antinaziste, fiind considerate uneori ca a patra din punct de vedere al mărimii forțele Aliaților occidentali. Forțele armate poloneze din vest au fost în cele din urmă demobilizate în 1947, iar mulți dintre soldații polonezi au preferat să rămână în exil, decât să se întoarcă în patria controlată de comuniști . După înfrângerea Poloniei în scurta campaniei din 1939, a fost organizat rapid un guvern în exil în Franța
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
forțelor de ocupație din zonele de ocupație ale aliaților vestici. În ciuda contribuției lor la victoria împotriva Axei, polonezii din vest nu au fost invitați să participe la Parada victoriei de la Londra din 1946. Forțele armate poloneze din vest au fost demobilizate în cele din urmă în 1947, mulți dintre soldați alegând să rămână în occident în loc să se reîntoarcă în Polonia controlată de comuniști, unde erau considerați „inamici ai poporului”, influențați de idealurile capitaliste, persoane loiale guvernului în exil și unde riscau
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
Langevin și soție a scriitorului Jacques Solomon. Înțelegerile de armistițiu limitaseră efectivele armatei guvernului de la Vichy la 100.000 de soldați, staționați exclusiv în zona care rămânea neocupată. Printre acești soldați, care erau parte a acestei armate sau au fost demobilizați, erau numeroși indivizi care doreau să se pregătească revanșa împotriva Gemaniei, dar nu erau dispuși să se alăture generalului de Gaulle în Anglia. La fel ca majoritatea francezilor, ei rămâneau credincioși noului șef al statului, mareșalul Pétain. Căpitanul Henri Frenay
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Islâm al III-lea Ghirai. Polonezii au privit cu o oarecare nepăsare veștile despre noua revoltă a cazacilor. Cele două tabere și-au trimis liste cu cereri: polonezii au cerut cazacilor să-i predea pe liderii rebeliunii și să-și demobilizeze forțele, în vreme ce Rada și Hmelnițki au cerut polonezilor și lituanienilor să restaureze vechile drepturi căzăcești, să oprească ofensiva religioasă a greco-catolicilor ucraineni, să accepte numirea liderilor ortodocși la conducerea Siciului și a regimentelor de cazaci înregistrați și să retragă trupele
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
din proprie inițiativă direct la NKVD și se înrolează în Armata Sovietică, fiind angajat ca principal artist la Casa Armatei Roșii din Bălți. În timpul celui de al II-lea război mondial s-a aflat pe front. Fiind rănit grav, este demobilizat în anul 1943 și evacuat pentru tratament la Spitalul militar din Irkutsk, unde lucrează în calitate de sculptor (1943-1944). Creează cu acest prilej ciclul compozițional "Moldova în flăcări", expus la Irkutsk. Revine la Chișinău unde pe parcursul anilor creează o galerie întreagă de
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
se retrăgeau în debandadă a lovit în plin pe soldatul Mușat, care se găsea în fruntea plotonului său, retezându-i brațul stâng.” Deși fusese clasat inapt medical cu invaliditate permanentă de către comisia medicală militară, Constantin Mușat a refuzat să fie demobilizat și a cerut să fie retrimis la unitate. Pentru fapta sa, avea să fie avansat la gradul de caporal și citat prin Înaltul Ordin de Zi pe Armată nr. 32 din 17 februarie 1917. În perioada aprilie-iulie 1917, el s-
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
să atace și să dezarmeze secțiile jandarmeriei locale și subunitățile izolate ale italienilor, iar liderii rebelilor au declanșat o campanie propagandistică prin satele grecești. Italienii au fost nevoiți să-și schimbe prioritățile și să ia măsuri precum deportarea ofițerilor greci demobilizați în lagăre din Italia sau Germania. Ofițerii eleni au reacționat rapid, s-au refugiat în munți și s-au alăturat diferitelor mișcări de rezistență. Dezvoltarea mișcării elene de rezistență a devenit evidentă întregii lumi odată cu punerea la punct a unui
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
fost strămutați spre nord, între 1946 și 1949. Deși sovieticii nu au reușit să distrugă definitiv UPA, organizația ucraineană a fost obligată să-și împartă unitățile mari în grupuri mici de până la 100 de oameni. Unii dintre luptători au fost demobilizați și au încercat să se reîntoarcă la casele lor. Până în 1946, efectivele UPA se reduseseră la 5 - 10.000 de luptători, iar activitatea principală a UPA s-a transferat spre granița sovieto-poloneză. Aici, UPA au fost acuzați pentru uciderea generealului
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
după scurt timp și și-a intemeiat o gospodărie solidă. În 1915 și-a început studiile de drept la Universitatea București. După intrarea României în război, în decembrie 1916, s-a înrolat voluntar în armata română. În 1918 a fost demobilizat și a reluat cursurile la Universitatea București. După absolvire a fost timp de un an profesor de filozofie și istorie la un liceu din Râmnicu Vâlcea, apoi a urmat cursuri de doctorat la Universitatea București și a obținut titlul de
Gheorghe Alexianu () [Corola-website/Science/306171_a_307500]
-
Polonia în [[1947]]. Între timp, guvernul în exil a continuat să existe, dar Statele Unite și Regatul Unit au încetat să-l mai recunoască pe [[6 iulie]] [[1945]] drept reprezentant de drept al Poloniei. Forțele armate poloneze din străinătate au fost demobilizate în [[1945]], și cei mai mulți dintre membrii ei s-au stabilit în alte țări decât Polonia comunizată. Reprezentanții guvernului în exil au trebuit să părăsească ambasada din Portland Place, dar au rămas în posesia reședinței private din 43 Eaton Place a
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
fraudate, a părăsit din nou patria în 1947. Între timp, guvernul polonez în exil a continuat să existe, dar Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și-au retras sprijinul politic pe 6 iulie 1945. Forțele armate poloneze din exil au fost demobilizate, iar cei mai mulți membri acestora, nedornici să se reîntoarcă într-o țară comunistă nesigură, s-au așezat în diferite țări din occident. Polonezii din Londra au trebuit să evacueze ambasada poloneză din Portland Place, dar au putut păstra reședința privată a
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
sfârșitul lui 1945 fiind trimis pe mare la baza din Pearl Harbor, unde va fi încartiruit la Manana Barracks, care adăpostea cel mai mare contingent de negri al armatei SUA. În momentul sosirii sale în Hawaii, după capitularea Japoniei, marina demobiliza deja rapid contingent după contingent. Talentul său nativ a fost imediat recunoscut, astfel că în scurtă vreme, a fost primit în orchestra oficială de swing a marinei, Melody Masters, fără nici un fel de evaluare a cunoștințelor sale muzicale. Pe toată
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
cânte cu acest grup de muzicieni, ajungând la un moment dat liderul grupului, în paralel muncind la bucătărie sau în serviciul de gardă. Din această perioadă datează și primele sale înregistrări. După exact un an, în august 1946, va fi demobilizat cu gradul de marinar cl.1, reîntorcându-se în Philadelphia pentru a-și continua cariera muzicală, moment ce coincide cu perioada de înflorire a be-bopului. După întoarcerea acasă a urmat un turneu cu orchestra lui King Kolax, iar ulterior a
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
facă o serie de reforme democratice, nu să permită declanșarea unei revoluții. Pentru a evita declanșarea revoluției, premierul a făcut presiuni asupra suveranului să abdice în favoarea moștenitorului tronului, Boris al III-lea. Revoluționarii au fost reprimați, iar armata a fost demobilizată. După semnarea tratatului de pace de la Neuilly (noiembrie 1919), Bulgaria a pierdut posesiunile de la Marea Egee în favoarea Greciei, aproape toată Macedonia în favoarea Iugoslaviei și a cedat toată Dobrogea României. Alegerile din martie 1920 i-au dat câștig de cauză agrarienilor, iar
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
Bărcănești, județul Ialomița și a încetat din viață pe 23 septembrie 1976, în București. În anul 1916 s-a înrolat în Armata Română, fiind repartizat la Școala de ofițeri de rezervă de infanterie din Botoșani. După 2 ani a fost demobilizat, dar în 1919 a fost încorporat din nou și trimis în Basarabia ca ofițer de rezervă, ca urmare a atacurilor forțelor bolșevice din Rusia și a Războiului româno-ungar din 1919. Ghiulai a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din București și s-
Constantin Ghiulai () [Corola-website/Science/320437_a_321766]
-
cinci ani. În cazul său, statutul de prizonier de război francez l-a salvat de soarta amară a majorității evreilor aflați în mâinile Germaniei naziste, și care au pierit în Holocaust. Eliberat din captivitate în mai 1945, Cahen a fost demobilizat la 9 iunie 1945 și s-a putut întoarce acasă. Începând din octombrie 1945, Cahen a predat la Universitatea din Strasbourg, mai întâi pe post de conferențiar, iar din 1948 ca profesor. S-a căsătorit cu profesoara Pauline Celine Olivier
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie din Dealul Spirii, pe care o absolvă cu gradul de sublocotenent în anul următor, participând ulterior la campaniile din 1916 și 1917, fiind rănit de două ori. După Pacea de la București din 1918 este demobilizat din motive de sănătate. În anul 1918, la Iași, îl cunoaște pe căpitanul american Babeack, delegatul unei misiuni de ajutorare a armenilor, misiune numită "Near East Relief" (NER), care se ocupa cu distribuirea de ajutoare umanitare în Armenia, Georgia și
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
Alba, activitatea sa parlamentară dezvăluindu-i curajul și intransigența. Pe 22 mai 1906 ține primul său discurs în Dieta de la Budapesta. În iunie 1915 Maniu a fost încorporat în Armata Comună austro-ungară și trimis pe frontul italian, de unde a fost demobilizat în 1918, întorcându-se la Arad. Împreună cu personalități de primă mărime ale Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania, precum Gheorghe Pop de Băsești și Ștefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu a participat hotărâtor la pregătirea unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat. Imediat
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]