800 matches
-
mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de cafea. Domnul Algazi vorbește. Domnul D. fumează. — Îngenuncherea unui popor nu este posibilă decît În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vechi. La urmă, frântă de oboseală, m-am așezat în pat așteptându-l pe doctorul Amorel. Am ațipit, apoi i-am auzit pașii. Eram îngrozită, tremuram din tot corpul. Profesorul Amorel era mic de statură, îmbrăcat într-un costum negru demodat, care altădată fusese poate tot ce avea el mai elegant. Pe cap avea o pălărie cu boruri largi de aceeași culoare cu costumul. Purta cu grijă o trusă cu instrumente chirurgicale pentru ginecologie. Când și-a ridicat pălăria am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
așteptat să avem și noi timp să călătorim prin lume, așa cum fac pensionarii! De altfel e ceva neobișnuit, ca să nu zic deplasat, ca în timpul nostru cineva să se apuce să scrie de mână un sul al Torei. - Da, știu, pare demodat, răspunse Noah cu voce stinsă. Totuși, vreau să scriu cu propria-mi mână o Tora și s-o donez sinagogii noastre de aici, din Bruxelles, cu ocazia unei sărbători. Tora e sfântă și îi va inspira pe oameni, aducând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de obligația de a o saluta sau de a mă apropia de ea. În zilele când aveam bani, ieșeam totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iar ea părea să șoptească ceva, glumeață. Imaginea transmitea o căldură ce mi-a smuls un surîs, ca și cînd În acei doi necunoscuți aș fi recunoscut niște vechi prieteni. În spatele lor se zărea vitrina unei prăvălii, plină cu pălării demodate. M-am concentrat asupra perechii. Hainele păreau să indice că imaginea avea cel puțin douăzeci și cinci-treizeci de ani. Era o imagine de lumină și de speranță care promitea lucruri ce nu există decît În privirile neîncărcate de ani. Flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
evidente; nu înghit ușor entuziasmul debordant cu care mă bat ei pe umăr sau emoția cu care se năpustesc la pieptul meu; pasiunea lor mi se pare puțin anemică, iar veselia lor puțin cam banală. Nu le savurez. Sunt un demodat. Voi continua să scriu povești morale în distihuri rimate. Dar aș fi de trei ori mai prost dacă aș face-o pentru alt scop decât simpla mea distracție. III Însă toate acestea au fost doar o paranteză. Eram foarte tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ideii de a ne adresa unuia care-ți oferă drepturi de autor mai bune sau altuia care stoarce cât poate dintr-o carte. Unii făceau prost publicitate, pe când alții erau specialiști în materie. Unii erau mai moderni și alții mai demodați. Apoi mai vorbeam de agenții literari și de ofertele pe care le obținuseră pentru noi; despre redactorii-șefi ai unor reviste și despre genul de colaborări pe care le acceptau, cât dădeau pe pagină și dacă plăteau prompt sau nu. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Sănătății s-ar infiltra În firma aia de producții video? — Ai dreptate, spuse Yaguchi râzând. Era un râs care parcă lăsa la iveală o membrană semitransparentă și un stomac cu un sistem digestiv rudimentar. — S-ar putea să mă crezi demodat, dar mie Îmi place LSD-ul. — Consumi frecvent? — Nu e o chestie pe care să o poți lua frecvent... — Dar cocaină? — Cocaina e doar un afrodisiac pentru mic-burghezi. Pentru mine, e un drog de slabă calitate. William Burroughs spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mele merg către formularea clară și melodioasă, către construcția solidă a clasicilor. Un duh rău s-a amestecat și a voit, dimpotrivă, să mă realizez, într-un fel de îngînare și sugrumare, de precar tunel fără ieșiri... Sunt cel mai demodat poet. Ceva mai mult, un rătăcit, un intrus în ușoara și înaripata gintă. O ambiție neroadă, de adolescent vanitos, m-a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu (tîlharul care mă mortificase, râzând de primele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-ar fi putut încadra fără probleme în “Colecția românul de dragoste”, într-o pledoarie pentruviata, acceptare, iertare, promovarea valorilor autentice. Odată cu intrarea în scenă a personajele negative, Mircea Gabor (“un tanar îmbrăcat cu un costum negru, a cărui haină demodata o tot aranja din mers cu o grimasa de nemulțumire”) și Mihai Andreescu, nepotul șefului securității din orașul Ț., decorul se modifică, și primele note mefistofelice se fac simțite. Mircea se remarcă prin dorința de a parveni cu orice preț
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
Poezie > Vremuri > CONFESIUNE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Confesiune Mi se năzări așa deodată Să-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de
CONFESIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363833_a_365162]
-
fi dernjat. Categoric, numai acesta ar fi răspunsul. Volumele acelea, nu puține la număr și editate nu cu eforturi financiare considerabile, el le împărțise prea repede, așa ca și cum ar fi vrut să se descotorosească, fie de câteva perechi de pantofi demodați, fie de costume de haine fără nicio valoare. Sau ca și cu ar fivrut să se descotorosească chiar ca de niște jucării de bebeluși, vechi de pe vremea Titanicului, și astăzi numai bune de dus la un muzeul de jucării pentru
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
obiect, cum ar fi lectura, care nu se mai prea trece. Găsești răbdarea pe rafturi, alături de piper, de enibahar, de scorțișoară, de cuișoare, de busuioc, de ghimbir, de boia de ardei sau de alte mirodenii, înghesuită și ambalată în pungulițe demodate. Ai zice că ori aprovizionarea cu așa ceva se făcuse încă de pe vremea ailaltă, ori că marfa pur și simplu, e trecută de termen și în acest caz nu se mai merită să o cumperi. Tot așa găsești și curtoazia. Dar
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
arțăgoși... Și-am mai văzut prostia sănătoasă, Dar și pe-aceea grav-bolnăvicioasă, Prostia care-i transmisibilă, Căci și pur-personală-ar fi posibilă, Prostia inocentă și scuzabilă, Dar și de neiertat, intolerabilă, Prostia mai modernă, nou creată, Dar și pe-aceea astăzi demodată, Prostia parcă lung meșteșugită, Dar și pe-aceea fals- închipuită... Și-am mai văzut prostia cea fudulă, Căci cea modestă nu-i destulă, Prostia ce se vrea dominatoare, Dar și pe cea supusă, slujitoare, Prostia care-i veselă sau tristă
CU DUMNEZEU, DESPRE PROSTIE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363376_a_364705]
-
genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip, probabil, demodat. M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții, Că-s prada îndrăgită de furtuni Și am abandonat în fața porții Spre alte săptămâni și alte luni. Dar ce folos că timpul își urmează Rutina sa de secole, în van, Când
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
din jur prin omenia acestei credinte... Și, tocmai fiindcă i-am cunoscut asemenea virtuți, nu pot să nu mă-ntreb ce poate fi rău în asta și nici nu pot accepta ideea că sentimentul dreptei credințe poate deveni un lucru demodat sau căzut în derizoriu, de vreme ce el călește ființa umană într-o demnitate a simțirii și a trăirii faptelor sale. Recunosc: Din păcate, această fermitate nu există în tot omul și nici în toate momentele vieții lui. Iar slujitorii Credinței sunt
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de istețime și când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic și cam păcătuiește prin vanitate. Posedă un ceas de buzunar mare și demodat care-i asigură puctualitatea. Când vrea să descopere ceva, se folosește de „celulele cenușii”! Ați ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian, Hercule Poirot, din romanele Agathei Christie. Ce combinație amuzantă de nume, Hercule, viteazul mitologic care a reușit
POIROT – UN PERSONAJ FASCINANT de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361071_a_362400]
-
gen "Codul lui Da Vinci" ori "Evanghelia lui Iuda". Aici nu încape opoziția vechi/nou în felul disputei dintre clasici și romantici. Însă intelectualul "pune botul" prin natura formației sale și prin teama de a nu fi considerat obscurantist ori demodat - potrivit afirmațiilor, pline de responsabilitate făcute deseori de către Dan Puric. După cum spunea, la un moment dat, și scriitorul ori publicistul creștin Dan Ciachir: pe vremuri, mulți se temeau să intre în biserică pentru nu a fi dați afară din partid
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
lui buclată, Partenera lui, de fată, Cu care-mpărțea odată Pîine neagră, chiar uscată, Albă și imaculată Neavând măcar o pată, Gospodină și curată, Harnică, manierată, Nu lătra neîntrebată Nici la Lună, nici la poartă... În lumea...civilizată Arătând chiar demodată, Piesă veche și uzată, Se trezi...abandonată ; Cățeluș cu păr tapat Dup-un vis mai agitat, Se trezi ca să constate O crudă realitate : Anii, se scurgeau se pare Fără vreo discriminare Și tot dând din coalțe-n coalțe, (Cum mai ricoșează
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
aplica” sună dizgrațios: un caz particular, însă). Dacă, la noi, omonimia nu ia proporții exagerate, la englezi e catastrofal, pentru că, nație „superioară”, cu limbă „de circulație”, n-o să se coboare să împrumute nici din limbi inferioare, nici din limbi clasice - demodate și uitate. Nu-i rămâne, englezului, decât să-i zică „șoarece” (engleza n-are nici diminutive) atât unui mic mamifer rozător, cât și piesei cu care se pune în mișcare cursorul de pe ecranul calculatorului - și toată terminologia informatică englezească are
ROMGLEZĂ? – NICIODATĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461]
-
nevertebrate cu pretenții de politicieni.... XXIX. CONFESIUNE, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014. Mi se năzări așa deodată Să-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
globulă, Să țipi eliberată-ntr-un stil mai vechi Mutând spre noapte stâlpii dup-amiezii 06.01.14 ... Citește mai mult ConfesiuneMi se năzări așa deodatăSă-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană,Cam cum ar face un cavaler niponAbstractizându-și viața demodată.Și-am mers destins din stradă-n stradă,Cu ochii frunzăream absent la case.Un strigăt mi se răsucea în carneși-n piept mă pârjolea adânc zăpadă.Se-albea decembre. Spre ziua de CrăciunTreceam umil printre pereți de sticlă.Gându-ndepărtat
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
ar fi putut încadra fără probleme în “Colecția românul de dragoste”, într-o pledoarie pentru viața, acceptare, iertare, promovarea valorilor autentice. Odată cu intrarea în scenă a personajele negative, Mircea Gabor (“un tanar îmbrăcat cu un costum negru, a cărui haină demodata o tot aranja din mers cu o grimasa de nemulțumire”) și Mihai Andreescu, nepotul șefului securității din orașul Ț., decorul se modifică, și primele note mefistofelice se fac simțite. Mircea se remarcă prin dorința de a parveni cu orice preț
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
perna tare, foarte tare, în timp ce oboseala și băutura roșiatică își făceau efectul, trimițând-o într-un somn adânc. L-a visat pe scriitor singur într-o cameră de hotel, ascultând muzică la un player de pe calculator, apoi privind prin fereastra demodată peisajul nocturn, respirând aerul proaspăt al serii. Apoi i s-a părut că plânge ușor, în timp ce deschide un document și începe să scrie. Se uită mai de aproape și descifrează: "Lisa, acum știu că ne-a fost sortit să nu
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Nu am mai văzut așa ceva. Cred că va fi super! - Este interesant, îl corectă tatăl său. Mi-ai promis că vei vorbi corect și frumos. .................................................................................................................................. Deși se îmbrăcaseră elegant, Iulian și Andrei realizară că față de cei prezenți la manifestare, păreau demodați. Iulian însă arăta bine, ca de obicei, încât acest lucru putea fi trecut cu vederea. Pe podium urcară rând pe rând frumuseți care-ți luau ochii... lumină... culori, muzica... totul era atât de fascinant, încât părea ireal. - Uite-o și
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]