223 matches
-
mecanisme posibile mai sunt: Apariția de colaterale nervoase; Creșterea activității neuronilor lezați; Iritarea și activitatea anormală a celulelor din ganglionul de pe rădăcina dorsală; Invadarea ganglionului de pe rădăcina dorsală de fibre simpatice postganglionare care formează o rețea conectată la acesta. Terminațiile dendritice C reprezintă forma cea mai simplificată morfologică a exteroceptorilor. Dispersia lor topografică este foarte variabilă, În funcție de organul inervat: pentru piele, unde au fost mai bine studiate, terminațiile libere provin din dicotomizarea repetată a lor. Unele din aceste terminații Își pierd
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
mecanic, termic, dureros) generează serii de potențial de acțiune constante, eventuale variații ale afluxului aferențial erau considerate a se produce numai la nivele sinaptice, deci după primul neuron din parcursul căii senzitive. Ori, În prezent se reconsideră receptorul ca „antenă" dendritică specializată În capacitatea de a induce un potențial electric gradat, care, atunci când atinge o anumită intensitate, devine „trigger" pentru generarea potențialului de acțiune. Această constatare sugerează că numai anumite terminații nervoase libere vor fi cele care generează potențiale de acțiune
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
70% (3). În mod obișnuit celulele ß nu exprimă moleculele HLA din clasa II, însă ele sunt prezente la declanșarea procesului patologic. Moleculele din clasa II sunt exprimate de celulele care prezintă antigeni limfocitelor T, cum sunt macrofagele și celulele dendritice. Este foarte probabil că polimorfismul genei DQ A1 și DQ B1 poate induce modificări în secvența aminoacidică a lanțului ß al HLA din clasa II, ceea ce modifică capacitatea lor de a accepta și prezenta autoantigeni derivați din celulele ß (4
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
hidrografică Pârâul Ilenei, cu lungimea de 14 km, împreună cu afluenții săi alcătuiesc un sistem fluvial dependent, tributar, prin intermediul râului Bahlui, râurilor Jijia și Prut. Rețeaua hidrografică unde este localizat situl de interes comunitar Sărăturile din Valea Ilenei este de tip dendritic - arbore, mai ales în partea sudică a bazinului - Anexa nr. 6 la Planul de management. Direcția generală a scurgerii de suprafață este dominant estică și vestică, datorită orientării pe direcția N-S a Văii Ilenei. Concentrarea scurgerii denotă o bogăție
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului ROSCI0221 Sărăturile din Valea Ilenei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/280043_a_281372]
-
Evaluarea studiilor experimentale la animale a evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere , adică efecte asupra dezvoltării embrionului sau fătului . Expunerea prenatală a puilor de șobolan la fenilacetat ( metabolitul activ al fenilbutiratului ) a provocat leziuni în celulele piramidale corticale ; prelungirile dendritice erau mai lungi și mai subțiri decât în mod normal și în număr redus . Nu se cunoaște semnificația acestor rezultate la femeile gravide ; în consecință , utilizarea AMMONAPS este contraindicată în timpul sarcinii ( vezi pct . 4. 3 ) . 3 Alăptarea : Când dozele mari
Ro_65 () [Corola-website/Science/290825_a_292154]
-
Evaluarea studiilor experimentale la animale a evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere , adică efecte asupra dezvoltării embrionului sau fătului . Expunerea prenatală a puilor de șobolan la fenilacetat ( metabolitul activ al fenilbutiratului ) a provocat leziuni în celulele piramidale corticale ; prelungirile dendritice erau mai lungi și mai subțiri decât în mod normal și în număr redus . Nu se cunoaște semnificația acestor rezultate la femeile gravide ; în consecință , utilizarea AMMONAPS este contraindicată în timpul sarcinii ( vezi pct . 4. 3 ) . Femeile aflate în perioada fertilă
Ro_65 () [Corola-website/Science/290825_a_292154]
-
este proprietatea de a se reface după anumite lezări. Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse. Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule. Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii. În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse. Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule. Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii. În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deși unii specialiști susțin
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
în interiorul celulelor mononucleare, dar apoi locul major de multiplicare devin țesuturile limfoide ale organismului: nodulii limfatici, splina, ficatul și măduva spinării. Pe lângă nodulii limfatici, intestinele pot deveni un rezervor important pentru HIV. Macrofagele și celulele Langerhans (o subdiviziune a celulelor dendritice), dar și celulele epiteliale cum ar fi cele ale tractului genital, sunt importante rezervoare și vectori pentru răspândirea infecției HIV în organismul uman. Atât macrofagele cât și celulele Langerhans sunt infectate de HIV dar nu sunt distruse de acesta. Prevenirea
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
granit, și roci bazice ca pegmatit sau sienit. În rocile metamorfice zirconul prin procesul de răcire va recristaliza sau cristaliza din nou. În rocile sedimentare zirconul datorită durității mari rezistă proceselor de eroziune și transport, poate fi întâlnit sub forme dendritice, care au dimensiuni de 100-300 µm. Prin procesele de analiză a formei, suprafeței cristalului se pot stabili condițiile de formare și dezvoltare a mineralului. Zirconul are frecvent incluziuni străine (impurități) alcătuite din alte elemente (hafnium, thorium sau oxid de uraniu
Zircon () [Corola-website/Science/308424_a_309753]
-
neuronilor. Ele transmit impulsurile nervoase primite de la alte celule, către, și de la corpul celular(soma).Impulsurile sunt primite de catre dendrite prin sinapse. Ele joacă un rol important in producerea potențialelor de acțiune. Dendritele pot fi: Dendritele sunt formate din segmente dendritice. Prima dendrită care se desprinde din corpul celular este o dendrită de ordinul 1, următoarele care se ramifică din cea de ordinul 1 sunt dendrite de ordinul 2, apoi urmează cele de ordinul 3, etc. . Dendritele care nu se mai
Dendrită () [Corola-website/Science/302148_a_303477]
-
este o dendrită de ordinul 1, următoarele care se ramifică din cea de ordinul 1 sunt dendrite de ordinul 2, apoi urmează cele de ordinul 3, etc. . Dendritele care nu se mai ramifică se numesc segmente terminale. Dendritele au spini dendritici, pe care se formează sinapsele. O dendrită poate avea mai mulți spini dendritici. În general sinapsele inhibitorii se află proximal(mai aproape)de corpul celular în timp ce sinapsele excitatorii se găsesc distal(mai departe). De obicei dendritele se întind în apropierea
Dendrită () [Corola-website/Science/302148_a_303477]
-
ordinul 1 sunt dendrite de ordinul 2, apoi urmează cele de ordinul 3, etc. . Dendritele care nu se mai ramifică se numesc segmente terminale. Dendritele au spini dendritici, pe care se formează sinapsele. O dendrită poate avea mai mulți spini dendritici. În general sinapsele inhibitorii se află proximal(mai aproape)de corpul celular în timp ce sinapsele excitatorii se găsesc distal(mai departe). De obicei dendritele se întind în apropierea corpului celular(față de axoni care pot ajunge până la un metru). Dendritele ocupă marea
Dendrită () [Corola-website/Science/302148_a_303477]
-
carbonatului de calciu, fără ioni străini. El cristalizează în sistemul ortorombic. Formula sa chimică este: CaCO. Densitatea este de 2,95 g/cm. Duritatea pe scara lui Mohs variază între 3,5 - 4.5. Cristalele sale pot fi prismatice, cilindrice, dendritice sau oolitice, de culori diferite, cu un grad de transparență diferită, având proprietatea de luminiscență și fluorescență (în prezența razelor ultraviolete), fiind atacat ușor de baze sau acizi.Minerale asemănătoare aragonitului sunt: Baritina, Gipsul, Calcitul și Cuarțul. Numele mineralului amintește
Aragonit () [Corola-website/Science/305670_a_306999]
-
patologică la UMF. S-a specializat la două institute de anatomie patologică din Viena, în 1977 și a avut un schimb de experiență la Institutul de Patologie al Universității din Giessen, Germania, în 2000. A fost Responsabil Grant pentru „Celule dendritice. Implicații în procesele pseudotumorale și tumorale ale țesutului limfoid” (1999-2000), „Molecule de adeziune și fosfatidilinozitolul 3 Kinaza. Implicații în procesele de invazivitate și metastazare din cancerul de prostată”, Responsabil ORIZONT 2000 pentru „Transformarea neoplazică în sindroamele mielodisplazice” și Director de
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
nodulilor limfatici. Un studiu publicat în 2009 utilizând șoareci a descoperit că splina conține, în rezervele sale, jumătate din monocitele corpului la nivelul pulpei roșii. Aceste monocite, după deplasarea către țesuturile lezate (cum ar fi inima), se transformă în celule dendritice și macrofage în timp ce inițiază vindecarea tisulară. Splina este un centru de activitate a sistemului fagocitic mononuclear și poate fi considerată echivalentul unui ganglion limfatic mare, deoarece absența sa predispune la anumite infecții. La fel ca și timusul, splina are doar
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
coborât al Oltului. Din cauza coborârii nivelului de bază local întreaga morfologie a sectorului dintre Topolog și Bistrița a suferit modificări însemnate, sistemul de cueste și depresiuni subsecvente cu direcție longitudinală, a fost segmentat adânc de văile afluente care se recurbează dendritic spre valea principală, creând culmi orientate pieziș spre Râmnicu Vâlcea. În partea de nord, la est de Olt și contactul cu Masivul Cozia - alcătuit din gnais ocular, rocă foarte rezistentă, dar cu anumite însușiri specifice la eroziune, prezintă povârnișuri abrubte
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
anizotropie face ca curgerea cristalelor lichide să se comporte mai diferențiat decât a fluidelor obișnuite. De exemplu, injectarea unui flux de cristal lichid între două plăci paralele determină o orientare a moleculelor cuplată cu curgerea, rezultatul fiind apariția unor modele dendritice. Această anizotropie se manifestă și în tensiune superficială între diferite faze de cristal lichid. Această anizotropie determină forma de echilibru la temperatură de coexistență, și este atât de puternică încât de obicei apar forme. Atunci când temperatura este schimbată, una din
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
în zona sudică coboară până la 600m și se oprește sub fruntea de cuestă a Dealului Păcurarului, de unde începe domeniul piemontan al Platformei Getice. Diferența morfografică a Plaiurilor Plăticăi față de interfluviile Argeș-Vâlsan și Vâlsan-Râu Doamnei nu este dată numai de rețeaua dendritică a culmilor ci și de adâncirea puternică, de peste 250m, a văilor ce încadrează aceste culmi, în rocile friabile. Interfluviul Bratia - Bughea. Asemănările între interfluviile Subcarpaților Argeșului se întâlnesc și în caracteriscile morfografice ale interfluviului ce poartă denumirea dealului cel mai
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de receptor pentru poliovirus sau CD155, pe membrana celulelor. Virusul deturnează apoi mecanismul propriu al celulei gazdă și începe reproducerea. Poliovirusul se divide în interiorul celulelor gastro-intestinale, pentru aproximativ o săptămână, de unde se răspândește la amigdale (în special la celulele foliculare dendritice cu rezidență în centre germinale tonsilare, în țesutul limfoid intestinal, inclusiv celulele M ale plăcilor Payer, și adânc în colul uterin și ganglioni mezenterici limfatici, unde se multiplică din belșug .Virusul este apoi absorbit în fluxul sanguin. Cunoscut sub numele
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
reprezentată de sisteme microscopice: Decapeptyl, Lupron, Locteron (microparticule injectabile), ReGel (formulă lichidă ce se gelifica când este injectata în corp). Acestea sunt în general sisteme de tip matrice, fabricate din polimeri degradabili . "Etapă nano" este reprezentată de lipozomi, micele, polimeri dendritici, nanoparticule (nanosfere și nanocapsule) și sistemele conjugate polimer-medicament (în care moleculă de medicament este legată chimic de moleculă de polimer). În aceste sisteme, matricea polimerică are nu numai rol în controlul cineticii de eliberare a PA, dar și în transportul
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
al sistemului imunitar detectat la persoanele IgG+ recent identificate în Gabon. Infecția pe cale subcutanată a maimuțelor ("Cercopithecus aethiops") și babuinilor ("Papio hamadryas") a arătat că principala țintă a virusului Ebola după intrarea în organism sunt celulele prezentatoare de antigen, celulele dendritice, macrofagele și monocitele. Aceste celule, prezente în număr mare la nivelul pielii și mucoaselor, sunt infectate precoce și apoi diseminează virusul în interval de 3-4 zile în întregul organism prin circulația sanguină și limfatică, virusul fiind detectat în parenchimul și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
interacțiunile cu markerii de suprafață (Fas/FasL, TNF/TRAIL) și/sau cu mediatorii solubili apoptogeni și/sau cu o activitate superantigenică a anumitor proteine virale. Colapsul imunității adaptive poate, de asemenea, rezulta dintr-un defect al activării și maturării celulelor dendritice infectate care vor fi deci incapabile de a iniția răspunsuri imune. În absența răspunsurilor imune eficace, letalitatea mare de 50-90% se datorează hemoragiilor întinse și șocului consecutiv. Este probabil ca și sindromul de coagulare intravasculară să fie o cauză importantă
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]