207 matches
-
este valoarea referențială a acestui tip de discurs. În opinia lui Frege, enunțurile ficționale au un sens, dar nu și semnificație sau referent, cu alte cuvinte au referința sau denotația nulă. Pentru unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor posibile, enunțurile ficționale ar avea rol referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă la lumile ficționale create de autor și (re) construite de cititori
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
opinia lui Frege, enunțurile ficționale au un sens, dar nu și semnificație sau referent, cu alte cuvinte au referința sau denotația nulă. Pentru unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor posibile, enunțurile ficționale ar avea rol referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă la lumile ficționale create de autor și (re) construite de cititori.” (Ducrot, 1996:243). P. Ricoeur va vorbi de un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Punând problema ieșirii din universul discursului de lemn, Sorin Antohi, în prefața la Limba de lemn a lui Fr. Thom, crede că este nevoie de o acțiune educativă sistematică, corectiv recuperatorie, în vederea refacerii, reconstrucției lingvistice, pe câteva direcții: lupta pentru denotație, legătura constantă cu realitatea, eliminarea sistematică a patosului, lupta pentru pluralism discursiv. După cum am amintit mai sus, Francoise Thom face distincție între două modalități ale limbii de lemn, o limbă de lemn de aparat, produs al unei ideologii dominante, totalitare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
continuu proces de augmentare; chiar dacă Baudrillard sugerează existența unui anumit control pe care obiectele îl au asupra individului modern, teoria "fatală" a obiectului va fi una de dată mai târzie. Baudrillard consideră totuși interpretarea obiectelor una destul de dificilă, din moment ce nivelurile denotației și conotației lor nu sunt strict disociabile, astfel încât motivațiile indivizilor și interpretările lor vor fi probabil destul de diferite (unii comentatori ai Sistemului obiectelor lecturează aici intervenția unei analize de tip freudian, ce caută să identifice "sensurile ascunse" ale lumii obiectuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Koontz-Garboden (2009: 89) observă că apariția grupului por sí solo 'prin sine însuși' determină interpretarea anticauzativă a elementului se, diferită de cea pasivă. Diferența dintre romper 'a (se) rupe' și asesinar 'a asasina' este că romper este caracterizat printr-o denotație subspecificată în privința naturii tematice a participantului care cauzează evenimentul (Efector), iar asesinar este specificat să aibă Agent. Koontz-Garboden (2009: 104) arată că modificatorul por sí solo adaugă la sensul propoziției informația că evenimentul cauzator numit de verb are nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sí solo adaugă la sensul propoziției informația că evenimentul cauzator numit de verb are nu mai mult de un singur Efector. Koontz-Garboden (2009: 107) menționează că predicatele de stare, cărora le lipsește atât subiectul agentiv, cât și operatorul CAUZĂ din denotație nu acceptă por sí solo: *El carro es rojo por sí solo ' Mașina este roșie prin ea înseși'. Koontz-Garboden (2009: 91−101) arată că variantele reflexive ale verbelor specificate plin (cut 'a tăia', assasinate 'a asasina') permit numai interpretarea reflexivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pornind de la conceptul verticalității poziției bipede, în semantica gestuală atrag motivațiile intrinseci. În artă, imaginația are o forță dinamică, ce modifică și deformează còpiile pragmatice, furnizate de percepție. SIMBOLUL! Motivațiile nu trebuie decodificate doar în funcție de simboluri, uneori rămânând strict la denotația precisă și înlănțuind o suită de motivații, pentru că astfel nu vom ajunge la nici un fel de rezultat. Fenomenul decodificării simbolice e mult mai larg și complex. În artă, în special, fenomenele perceptive sunt pretexte pentru o reverie imaginară. În literatură
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]