370 matches
-
calități esențiale: în primul rînd, ea întrerupe acea presiune a recuperărilor pe care ne-o tot impun omisiunile din sec. XIX, reprezentînd o formă contemporană, specifică dinamicii timpului actual, dar ea se și sustrage decis, tocmai prin absența oricărui mesaj denotativ, prin gradul înalt de generalitate care o scoate în afara tensiunilor mărunte ale vremurilor, acelei fatalități a războiului simbolic veșnic deschis. în al doilea rînd, ea impune, prin anvergura spațială și prin forța semnalului, regîndirea întregului spațiu și reconfigurarea lui urbanistică
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
și cuplurile. Narațiunea alertă, înțesată cu dialoguri cu substrat ideologic, alternează scene cu tîlc, răsturnări de situație, fără a schița judecăți, dar, subliminal, invită la meditație asupra soluțiilor extreme. Singura "cochetărie" a cărții, scrisă în italiana standard, mizînd pe incisivitatea denotativului, este reprezentată de titlurile capitolelor, în fapt, fraza de început a fiecăruia din ele. În schimb, nu de cochetărie este vorba în pagina de sine stătătoare de la sfîrșitul cărții cu "Două, trei lucruri ce trebuie știute despre păduri" și cu
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
în spațiul creației și de mobil ca tip de gîndire estetică, avangardist cu manifetări explicite în cîmpul unui cubism întîrziat, este și unul dintre primii care, teoretic și practic, renunță la propria-i opțiune și se întoarce către un realism denotativ și arhaic, chiar înainte ca România să cadă explicit sub tăvălugul comunismului sovietic. Încă din 1945, cînd mai erau doi ani pînă la abolirea monarhiei și trei pînă la naționalizare, el pictează țărănci monumetale și austere sau peisaje panoramice, legate
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
l-a reprezentat Vasile Kazar. Deși inițial el participase activ la construcția și la consolidarea noului sistem, atît prin arta cît și prin acțiunea sa directă, în timp el suferă modificări de comportament și schimbări de optică radicale. Desenul său denotativ, sociologizant și vag etnografic, își descoperă lent propriile sale capacități lăuntrice, schimbîndu-și interesul și tensiunile în funcție de orientarea interesului și a gîndirii artistului către spațiul religios și metafizic. Creator al școlii noastre de grafică, el și-a mîntuit la maturitate și
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina unui dop cu secțiunea triunghiulară, Săvescu pictează, de pildă, forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv, dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar și o la fel de mare subtilitate a privirii și a capacității de receptare. Pornind
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
termeni expresivi, popular-argotici (a mătrăși, matracucă etc.). O altă prezență remarcabilă în lista denumirilor de băuturi alcoolice este pufoaica, metonimie produsă de reducerea din formulele mai explicite țuică de pufoaică, rachiu de pufoaică sau vodcă de pufoaică. Pufoaică (cu sensul denotativ, de "haină scurtă, vătuită și matlasată"), provine, cum a demonstrat mai de mult profesorul Th. Hristea, din rusescul fufaika, contaminat cu puf, prin etimologie populară. Produsul artizanal amintește de Ilf și Petrov, în al căror Vițel de aur apărea vodca
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina unui dop cu secțiunea triunghiulară, Săvescu pictează, de pildă, forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar și o la fel de mare subtilitate a privirii și a capacității de receptare. Pornind
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
o specialitate a lui Ciubotaru, să pună în joc un motiv cât mai banal. P.Ș. - Pe de altă parte, există și o glisare permanentă între acest motiv neidentificat încă, dar cu un potențial generativ extrem de puternic, și anumite elemente denotative care par a fi un fel de degradare, prin evoluție, a acestui motiv originar. Dacă ne uităm bine chiar la modul în care și-a pus pe perete lucrările se va vedea că și aici există modalități de manipulare a
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
Pann și devenit cu timpul un termen familiar generic și peiorativ, cu sensul de "escroc". Borfaș (hoțul de boarfe, de haine) e cel puțin la fel de vechi, apărînd la Ion Ghica ("Pe borfași îi da prin tîrg, bătîndu-i la spate"). Sensul denotativ e încă prezent în Poarta neagră a lui Arghezi (1939): "Mitică e borfaș. Pîndește hainele și rufele întinse pe frînghie și fuge cu ele în brațe"; altminteri, termenul a devenit de mult o desemnare peiorativă pentru hoțul de rînd. În
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
culorilor și hieratica inerțială a picturii de factură bizantină. Astfel, în cazul aceleiași generații sau chiar în cazul aceluiași artist - iar aceste situații nici măcar nu sunt ieșite din comun - avem de-a face cu tentația simultană a simbolicului și a denotativului, a figurativismului și a abstracției, a opacității retiniene și a transparenței spiritualiste. Intervalul, oricum ar fi el cuantificat și indiferent dacă privește fenomenul artistic în ansamblu sau doar destinul unui singur artist, poate oferi surpriza voiajului penitent de la naturalism la
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
creației. Pentru fiecare în parte și pentru toți laolaltă, arta nu este nicidecum o formă de dexteritate, o simplă abilitate a transferului de imagini, ci un proces elaborat de transformare, de ridicare de la indiferență la sens, de absorbție a materiei denotative în geometria severă a unui cod. Nu întîmplător ei privesc imaginea și obiectul că pe o formă de scriere directă și fierbinte a lumii, după cum litera, semnul, scrierea, decontextualizate, devin un fel de icoane, de imagini glaciale ce reverberează aceeași
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
epatează nu doar burghezul, ci și bietele noastre definiții despre obiectul muncii - literatura". Încercarea de sistematizare/ studiu de caz propune cinci puncte de reper: 1. practicarea autoficțiunii, 2. prezentul ca timp al narării și referință istorică, 3. limbajul direct, frust, denotativ, 4. mizerabilismul fiziologic și obsesia unicității, 5. pastișa intertextualismului și a metatextului. Astfel, prima și cea mai evidentă arie comună se referă la scriitura sinelui, la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
valori solid. Mam' mare, mamița și tanti Mița, pe de o parte, tanti educatoarea sau doamna învățătoare, pe de alta, m-au învățat corect că trebuie să învăț ca să mă fac mare. Am crezut inițial că se referă la sensul denotativ al limbajului, că "mare" înseamnă să fiu ca "urâtul" din tren, care putea să scoată capul pe fereastră fără să se urce pe vreo valiză străină de pe coridor, cum am făcut eu. Apoi am înțeles că ei se refereau de
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]
-
-o ca semn. În acest moment, literatura "pură" este o practică a resemnificării cu două finalități: introducerea conotațiilor în sistemul semnelor (a fortiori, a transcendenței în contingență, și nu renunțarea la prima în favoarea celei de-a doua) și, respectiv, exploatarea denotativului ca unic material lingvistic capabil să rămînă în afara sistemului semnelor. De-metaforizarea literaturii - frust și simplificator spus - este formulată de poetul Claude Royet-Journoud în 1972: Problema este a literalității (și nu a metaforei). Asta înseamnă să măsori limba în unitățile
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
ar fi existat voga scientismului căreia să i se opună. De vreme ce literatura are corp - și deci nu poate fi confundată cu cea științifică, descriptivă și extratelică - nu conotația, metafora sînt chemate să afirme Diferența dintre realitate și literatură, ci tocmai denotativul, tocmai precizia descrierii. Așa trebuie înțeleasă de către cititori și critici revenirea la povestire a romanului, renarativizarea prozei. Literatura nu se întoarce la mimesis - imaginile mediatice i-au preluat de mult această funcție pe care nu există nici o șansă de a
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
tocmai renunțarea literaturii de a-și mai demonstra diferența - și deci autonomia față de "realitate", după ce aceasta i-a fost demult recunoscută. Tot ce înseamnă astăzi proză valoroasă franceză este reușita practicii literare pe care am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat în patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează "sfîrșitul transcendenței": Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
școlară în ultimul roman al lui T. O. Bobe. În privința statutului social al literaturii trebuie spus doar atît: literatura poate fi aparatul imunitar al societății de consum atîta vreme cît ea reușește să recupereze conotația - transcendența - transformînd-o în semn, integrînd-o denotativului ("peretele din fund este un perete văruit"), dar în interiorul literaturii. Problema literaturii astăzi nu ține atît de necesitatea unei permanente simulări - ceea ce, pînă la urmă, nu e foarte greu - cît de păstrarea propriei autonomii. Repet, în interior, literatura este imanentă
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Zanne o înregistrează, în Proverbele românilor, cu explicația „a cere pentru biserice” și „a umbla, din casă în casă, purtând vorbe împotriva cuiva” (vol. VII, 1901, p. 53). În Dicționarul limbii române (DLR, tomul VIII, partea 1, 1972), explicația sensului denotativ al cuvântului pantahuză e detaliată: „listă de subscripție (de obicei în formă de registru), cu care se strângeau în trecut fonduri pentru construirea sau repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc.; cutie închisă și sigilată în care se
Pantahuza by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5486_a_6811]
-
atunci cînd insista asupra caracterului autotelic al muzicii deoarece sintaxa muzicală se organizează la nivelul notelor și la nivelul "cuvintelor purtătoare de semnificații". Aceasta nu înseamnă că muzicile lui Remus Georgescu nu trimit la trăire ori că nu dețin capacități denotative. Dimpotrivă, sensul lor este deopotrivă imanent, intrinsec și narativ, extrinsec. Aceasta poate și pentru că imersiunea operei muzicale în contexte constrîngătoare, mai ales cel religios, eroic ori tragic, îi conferă o forță de expresie semantică mai puternică decît aceea pe care
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
priveau triști răsăritul-apusul prin gaura cheii." Tonul se ridică într-adevăr înspre volumele celelalte și mult mai multe lucruri încep să fie spuse pe nume. într-o poezie dedicată lui Lucian Raicu din Aripa secretă apar versuri care încep aproape denotativ, într-un registru nepoetic și se continuă metaforic străveziu: "Inițierea în experimentul social,/ Asumarea lui și trecerea de partea adevărului/ și a celui slab./ Inițierea în verbul incandescent/ Și el, verbul, purificîndu-ne și mai apoi/ trecerea anilor, neputința și bîlbîiala
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
singur și inimaginabil vers: „preotul joacă table cu milițianul”, „preotul cu magnetofon sub sutană”, „n-ar mai fi așa coadă mare la măcelăriile cu intelectuali”, „lozincile sînt scrise cu litere și mai mari”... Totul este atît de clar, de evident, denotativ, încît simbolicul nu mai e unul în doi timpi (obscurizarereliefare), dar unul de includere categorială. Personajele nu mai capătă o identitate, ci o clasificare, intrînd în mecanismul dat al unei realități care le folosește și le consumă, pe bandă de
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
este perfect solidară cu vîrsta biologică și spirituală a autorului. Lucrările din tinerețe sînt, în cea mai mare parte, univoce, fără contexte perturbante și fără subtexte care să relativizeze lectura. Există în percepția lui Kazar din această perioadă o lăcomie denotativă și o încredere mărturisită discret în natura ireductibilă a faptului concret. Observația este mai puternică decît interogația, după cum, în expresia plastică, linia fermă, ductul continuu, hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
este interesată de cuvinte și numai curiozitatea soțului agasat o determină să-i ofere o explicație filologică, o lecție sumară de poietică. Logica poeziei sfidează cum se știe pe aceea a limbajului cotidian care apelează cel mai adesea la sensul denotativ al cuvintelor. Numai că metaforele întrebuințate în partitura melodramatică, recuperate într-o cheie simbolică, dezvăluie un orizont interpretativ pe care polițistul interesat de concret îl găsește stupid, inutil. Este poezia stupidă în general? Depinde de unghiul din care o privești
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
fix, cu sensul „aiurit, nebun” („părerea mea este că trebuie să fii sărit de pe fix să faci așa ceva”, pustiul.com). În plus, fix - adjectiv și substantiv - a căpătat o mare răspândire în ultimul timp, chiar în limbajul standard, ca termen denotativ, în opoziție cu mobil, pentru a diferenția tipurile de telefonie: „Comunică nelimitat între fix și mobil !” (cosmote.ro); „tarif unic fix/mobil” (financiarul.ro) etc. Colocvial, construcția pe fix (a suna pe fix, a vorbi pe fix etc.) indică folosirea
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
fluierele tale/ apoi tac/ o tăcere ca oricare alta/ e somnul de dimineață care vine/ te îngroapă în pat odată cu mine/ aproape te îngroapă/ mușcata din fereastră/ ce gură frumoasă". Versurile Floricăi Madritsch Marin se destăinuie în chip de descântec denotativ și transcrieri de vise, ca și cum poeta și-ar exorciza demonii unor amintiri corozive și urâtul prin autoidentificare și ultimatumuri. Floreta nu cruță sinele din oglindă, și nici eul privat, nocturn sau diurn, omologat în arena socială: ,ce atac frumos, ce
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]