371 matches
-
din Investigațiile filosofice ale lui Wittgenstein (pentru care sensul nu mai este înțeles în mod clasic ca în Tractatus, ci contextual, provenind din folosirea cuvântului în enunțuri diferite și indicând lipsa de omogenitate a limbajului), are un caracter mai degrabă denotativ decât narativ. Dacă știința postmodernă este o specie a discursului, atunci aceasta va fi mai bine înțeleasă prin prisma celor două principii adăugate de către Lyotard concepției lui Wittgenstein, principii care transformă vorbirea într-o agonistică și care lasă loc suficient
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teamă, reprezintă o emoție estetică unifocală și paroxistică, provocată de accelerarea indiscernabilă a tempo-ului narațiunii până la cote care nu mai permit rafinament sau varietate a trăirii, ci doar repulsie patologică. Se poate intui, în continuare, că, în vreme ce groaza este denotativă, exprimând frust și violent și căutând doar să șocheze, teroarea este conotativă, sugerând (acolo unde prima se mulțumește să redea fără menajamente) și urmărind să creeze o atmosferă rarefiată de straniu. Literatura canonică preferă, instinctiv, să cultive teroarea, care este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
profund vizuală și tactilă, mizează, primar, pe reacția lectorului și pendulează între erotism și pornografic, mai ales dacă acceptăm definiția (fotografică) a lui Roland Barthes, potrivit căreia "eroticul este un pornografic deranjat, fisurat" (2009: 41), i.e. exclus de pe traiectoria sa denotativă. Dacă următorul capitol este unul care condensează starea de expectativă a protagoniștilor, partea a paisprezecea surprinde starea de surescitare care-i învăluie pe cei trei bărbați rămași la conac (Pașchevici, Nazarie și Panaitescu). Nici unul dintre ei nu are curajul să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
că "Prophets în the modern sense of the word have never existed. [...] a Prophet is a Seer not an Arbitrary Dictator" (E: 617)34. În timp ce profetul este subiectul indiscutabil al experienței vizionare, ar trebui să reținem că "viziunea" trebuie înțeleasă denotativ, nu conotativ. Astfel, în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds, care constituie, în sine, o apologie persuasiva, Blake se plasează într-o tradiție ilustra de predecesori infailibili, care, în corpore, elogiază caracterul veridic al actelor vizionare: "Plato was
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sau model lingvistic (...) pentru a arăta cum semnifică semnele." (Anton Dumitriu, Istoria logicii, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1975, p. 562). 104 În Tractatus logico-philosophicus, Wittgenstein subliniează că relația de reprezentare dintre limbaj și lume are la bază o legătură denotativă care se stabilește între nume și obiecte. 105 Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, London, Routlege, 2001. 106 Ibidem, p. 5. 107 Ibidem. 108 Ibidem, p. 12. 109 Ibidem, p. 22. 110 Ibidem, p. 43. 111 Ibidem, p. 70. 112 Ibidem, p.
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
despre sevă și cambiu, despre felul cum trebuie tăiate ramurile pentru ca să dea mai multe fructe, despre cum se înlătură mugurii netrebuincioși*. G. Flaubert, p. 40 Această abundență de denumiri, care nu face decît să provoace, de partea cititorului, un vid denotativ, este evidențiată, la nivel textual, fie prin faptul că naratorul însuși este cel care îl va justifica "Aceste nume sînt întrucîtva barbare, dar ele sînt clare și precise" (J. Verne) -, fie că personajele își asumă perplexitatea cititorului. "(Lucerna) era destul de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
b. pentru receptor? 2. Este semnificativ? a. este la subiect? b. vizează interesele receptorului, nu ale emițătorului? 3. Este memorabil? a. prin cuvinte, metafore, comparații etc.? b. prin folosirea dispozitivelor vizuale? 4. Este clar? a. atât din punct de vedere denotativ, cât și conotativ? b. din punct de vedere grafic? 5. Este credibil? a. audiență are încredere în vorbitor? b. vine mesajul din partea unui expert? Pe lângă aceste întrebări care vizează calitatea mesajului, consilierul trebuie să-și fixeze obiectivele pe care dorește
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
în parte, prin "condensare lexico-semantică" (v., spre exemplu, Suciu, 1983). (Corolar 2) Acest fenomen este, de facto, posibil, prin faptul că perpetratorii semio-semantici fluizi marchează simbioza dintre semn și semnificație și, la limită, consubstanțialitatea semnelor și/sau semnificanților cu semnificațiile denotative și conotative purtate de acestea. (T7) Rostirea este absorbită de tiparnița virtuală. Conform teoriei lingvistice structuraliste de sorginte saussuriană, dacă am putea cuprinde suma imaginilor verbale înmagazinate în tiparele de gândire ale tuturor indivizilor, am decanta legătura socială care constituie
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sunt excelente, ca tot ce iese de sub pana măiastră a scriitorului C. Frosin. Nicolas Catanoy, Germania Vasile Ghica dovedește un acut simț al nuanțelor cuvintelor și o capacitate surprinzătoare de a le reconverti la noi valori semantice prin deraierea sensurilor denotative și proiectarea lor în planul conotațiilor celor mai neașteptate. Unul din aforismele lui, sună astfel : „Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii”. Aș nota, în încheierea acestei evocări a omului, pedagogului și scriitorului Vasile Ghica, ideea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
motivarea limbajului (rezonanțele sale resimțite la nivel infralogic inclusiv) este singura în măsură să genereze efectele psiho-fizice scontate. Rezultă, în consecință, că ocultarea adevărului va fi mai ușor de realizat în cazul limbajului simbolic, conotativ, decît în situația celui convențional, denotativ. Iată de ce limbajul edenic prin excelență simbolic a fost "ales" drept cel mai adecvat instrument pentru a institui întîia oară minciuna în lume. 2.1.3. Darul ignoranței În momentul în care între Dumnezeu și Adam se instituie cea dintîi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puțin, pe aceea a morții simbolice. Germenii unei prime "mistificări a cuvîntului", prin utilizarea lui simbolic-conotativă, se regăsesc acum în utilizarea amenințării cu "moartea". Desigur că, pentru a fi fost cu adevărat explicit, Dumnezeu ar fi trebuit să utilizeze expresii denotative precum: dacă vei greși, vei fi alungat din rai, vei fi blestemat să muncești cu trudă pămîntul, pălămida îți va înțepa palmele etc. Ce relevanță ar fi avut pentru Adam utilizarea acestor avertismente, cîtă vreme el le ignora total manifestarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
termeni, favorizînd pe de o parte introducerea elementului subiectiv și, în consecință mistificator, iar pe de altă parte prin indistincția dintre limbajul în care se vorbește și cel despre care se vorbește apariția paradoxurilor logice de tipul mincinosului (CUM?); • funcția denotativă (cognitivă, referențială) vizează dimensiunea informațională a semnului lingvistic, corelarea lui prin intermediul semnificatului cu un anumit referențial (ÎN CE CONTEXT?); or, așa cum am văzut, "distanța" dintre semn și realitatea denominată este întotdeauna încărcată cu o doză de "minciună", semnul stînd în locul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
greu de definit perioade arhaice, în care limbajul simbolic aferent permitea multiple penetrații ale erorii de receptare (funcționarea școlilor ezoterice, de exemplu, care cultivau în mod deliberat limbajul criptic, acroamatic, "pervertit" astfel încît să fie accesibil doar inițiaților); de tip denotativ (discursul logico-filosofic, științific, tehnic), specifice mai ales timpurilor moderne, aspirînd aparent la o minimalizare a falsului, a ambiguității, a minciunii etc., dar favorizîndu-le chiar prin această strădanie apariția (vezi încercarea curentului neopozitivist de a "forța" realitatea să intre în tiparele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o operație de determinare exactă într-un limbaj științific, precis și arid, lipsit de prolixitate și echivoc. De multe ori, redefinirea argheziană se întemeiează pe o comparație metalogică 173, însă aceasta nu ambiguizează mesajul, ci plasticizându-l, îi întărește sensul denotativ. Desigur că decodarea corectă depinde, esențialmente, de orizontul cognitiv al cititorului și de disponibilitatea sa de a traduce imaginea în argument. Pentru Arghezi, teoretizarea în sensul de critică (de)valorizantă dublează, în subsidiar, practica poetică și, prin urmare, dobândește valențele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și conotațiile prin care se decide contextualizarea proprie. în acest mod, orice demers va fi mai clar și se va delimita ușor, prin comparație, de demersurile anterioare ori sincrone cu privire la aceeași temă. Utilizarea termenilor trecând de la limbajul conotativ la cel denotativ și făcând apel la registrul plurivoc al sensurilor figurate poate fi de folos în manieră evocativă, însă fără să aducă o contribuție clar delimitată în privința domeniului de cercetare, în conformitate cu standardele actuale, preluate necritic și transferate de la o generație de cercetători
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
delimitată în privința domeniului de cercetare, în conformitate cu standardele actuale, preluate necritic și transferate de la o generație de cercetători la alta. Opțiunea îi aparține, desigur, autorului - dacă există precauția conștientizării propriei alegeri. Altfel, oscilarea între registrul „științific“, conotativ, și cel „literar-ese istic“, denotativ, va conduce la ambiguități și neclarități, nereușind să transmită coerent și până la capăt un mesaj pentru nici unul din cele două registre implicate. 2. Un al doilea gest necesar este celal sesizării, printr-o „suspendare“ a propriei situări, a limitelor și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
iar ele își urmează, armonios și fără capăt, una alteia. Numai partea are început și sfârșit. Singură, ea nu poate fi. III.4 Despre monoteism ca relație înțelegerile intelectualizante și intelectualiste ale monoteis mului propun utilizarea acestui termen cu valoare denotativă, el constituind un concept menit a servi drept criteriu în a descrie și cataloga diferite tradiții religioase. Am văzut cum, de fapt, termenul nu poate fi aplicat adecvat metodologic cu privire la religii în ansamblul lor, ci se cere o ajustare a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
toponime este simplă, monomembră, dar în subsidiar este presupusă ori chiar a funcționat o perioadă ca formație compusă din care făcea parte și termenul aflat acum în funcție toponimică. Acesta îndeplinea în formația respectivă rolul de particularizator, preluînd ulterior funcția denotativă îndeplinită de fostul „cap“ sau „centru“ al grupului nominal și condensînd-o în propria valență individualizatoare. Astfel, Valea Largă > Larga, Tarlaua Scurtă > Scurta, Apa Roșie > Roșia, Balta Sărată > Sărata etc. În felul acesta toponimul rezultat prin condensare, cumulează forța descrierii apelativului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei. Cenzurarea răspunsului, redus la câteva cuvinte care opresc tentativa de a pătrunde dincolo de sensul lor denotativ, dă senzația ajungerii în puncte moarte ale conversației, fundături ale acestui labirint verbal care se configurează, după reprezentarea secvenței finale, într-o formă circulară, fără fisură. În sfârșit, rotirea amețitoare și sterilă în acest carusel fără oprire este determinată decisiv
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și cu tipologia acestuia, întrucât pe umilul dar ghidușul grefier îl numeau Mitică și, în plus, îi calificau poznele și insolitele remarci pline de haz drept "miticisme" sau "miticiene"8. Exact ca celebrul personaj caragialian, care "epatează"9 prin invenții denotative de tipul "vanilie sârbească" în loc de "usturoi" sau "flanelă de Drăgășani" în loc de "vin"10 (Mitică), Urmuz, poznașul rebel Mitică, substituia formulele considerate inutile prin propriul cod lingvistic 11, așa cum își amintea prietenul lui, Mihai Cruceanu: Într-un timp găsisem că e
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-un stil exact, fără să spună nimic despre sentimentele care l-au animat pe matematician în momentul formulării ei și fără să se adreseze afectivității celor care o receptează. În acest caz, cuvintele sunt folosite în sensul lor propriu, denotativ. Stilul literar îmbogățește mesajul transmis cu sentimente, stări emoționale, atitudinea subiectivă a scriitorului, dând cuvântului sensuri noi datorită contextului în care este plasat și solicită receptorul nu numai rațional ci și afectiv. Această modalitate de comunicare este conotativă, întrucât accentuează
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cu sentimente, stări emoționale, atitudinea subiectivă a scriitorului, dând cuvântului sensuri noi datorită contextului în care este plasat și solicită receptorul nu numai rațional ci și afectiv. Această modalitate de comunicare este conotativă, întrucât accentuează sensul figurat al cuvântului. Limbajul denotativ denumește obiectele în conținutul lor, reflectând ceea ce este general și esențial, în timp ce limbajul conotativ insistă asupra anumitor însușiri particulare ale obiectului, care l-au impresionat mai mult pe scriitor și pe care acesta vrea să le scoată în evidență, cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
deveni drag), a cădea la învoială ( a ajunge la o înțelegere). În limbajul artistic diferența dintre sens propriu și figurat, dintre denotație și conotație se accentuează, dând uneori chiar impresia de nonsens, de absurd, dacă aplicăm numai criteriile limbajului curent, denotativ. Versurile eminesciene din poeziaFloare albastră: "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte?” utilizează verbul "a se cufunda” într-o asociație neașteptată, pe care n-o întâlnim în limbajul curent. Acest verb are în context
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
nici, în consecință, simbolism. Comentând opera kantiana, Crowther vede, pe bună dreptate, în diferența dintre reprezentările adecvabile la concept, pe de-o parte, și cele din categoria ideilor estetice, pe de alta, o anticipare a distincției, curente azi, între imagini denotative și conotative, între cele care funcționează ca simple semne și cele care au capacitatea de a stimula avansul gândirii asociative 183. La fel înțelegea această poziție kantiana Salim Kemal, cănd deslușea în indeterminarea semantica specifică poeziei, despre care vorbea filosoful
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
sau "sentiment" nu este suficient- Literatura conține și ea gândire, iar limbajul emoțional nu este nicidecum limitat la literatură: dovada acestui fapt o poate face o conversație între doi îndrăgostiți sau orice ceartă obișnuită. Limbajul științific ideal este însă pur "denotativ": el tinde să realizeze o corespondență perfectă între semn și obiectul desemnat. Semnul este complet arbitrar și de aceea poate fi înlocuit prin semne echivalente. De asemenea, semnul este transparent; adică, fără să atragă atenția asupra lui însuși, ne conduce
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]