1,243 matches
-
fiecare noapte vin aici să te vizitez. Tu nu poți să mă vezi, în schimb ochii mei larg deschiși te privesc. Adineaori am scris că vorbele se rostogolesc, dar poate că se și înnoadă. Se deapănă, ți se înnoadă. Se deapănă și se înnoadă în același gest. Poate că mă eliberez, sau poate mă întemnițez. Doamna mea Mamă, poate că ostateca ești tu, înnodată în aceste cuvinte. Poate că-ți scriu ca să te eliberez. Învârt în gol acest fir în jurul inexistenței
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
de ce unui nautist cu atenția făcută harcea-parcea de navigări zigzagate, îi este de preferat un orb cu o acuitate dată exclusiv de imaginația proprie. Căci opusul sensibilității livrești este fuga monitoricească. În loc să adîncești dispoziții, aluneci din link în link. În loc să depeni tente iscate de o asociație sau de un cuvînt, țopăi din căsuță în căsuță, culegînd informații și lipindu-le automat prin simplă juxtapunere. Toate aceste nuanțe mi-au fost sugerate de Psihonautica lui Paul Doru Mugur, ceea ce însemnă că autorul
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa miturilor elinii și-ar fi pierdut aerul care le însuflețea viziunea: zeii erau peste tot, în pereții caselor și în caldarîmul străzilor, în nimfele izvoarelor și în driadele
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
dai peste un bazar de capitole autonome, care, fiecare în parte, ar fi putut alcătui o carte. Autoarea nu se îndură să elimine nimic și de aici tot marasmul, la asta adăugîndu-se morga neutră, de instanță impersonală, cu care își deapănă frazele. Cartea nu are o voce care să pună intonație în text, paginile fiind o derulare somptuoasă de informație seacă, căreia îi lipsește interpretul viu. E ca și cum spiritul Constantinei Raveca Buleu se evaporă sub canicula erudiției, capitolele curgînd mat, ca
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
interviu). Însă „esența actului sexual, natura lui... filosofică, ha, este contrarietatea, tensiunea, conflictul care se cere rezolvat. Or, toate astea rimează cu lupta, ostilitatea, rivalitatea, competiția, pericolul.” Altfel spus, cu politica. În orice clipă, este legitimă coborârea în subsolul istoriei depănate pe înțeles. Cel de-al doilea roman, România pe înțelesul tuturor, răspunde aticului într-un ecou sobru, dar, prin devierile subiective și accentele umorale pe care le acceptă în economia compendiului istoric, nu mai puțin picant. România e victima, mereu
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
genul de tiran benign care exercită o fascinație puternică și atrage simpatii, un personaj din pricina căruia te poți pomeni că suferi de sindromul Stockholm. Una dintre performanțele remarcabile ale autoarei este o găselniță naratorială inedită. Pentru a rămâne creditabilă atunci când deapănă biografia tatălui său, povestitoarea își ia aproape la fiecare frază măsuri de precauție. Sintagme precum „Poate că Mimoun a rostit...”, „Se va fi trezit din somn până ce...”, „Unii spun că tata...” apar la tot pasul și joacă rolul unui soi
Mimoun și fiica sa by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5674_a_6999]
-
nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia i s-au înecat corăbiile. De aici amprenta de ușoară tristețe ce îi impregnează timbrul personal
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
române” și jurnalele sale, ca fiind înzestrat cu talent de scriitor, talent care suplinește dimensiunea romanescă ce exista la George Călinescu și nu mai există în istoriile de astăzi, Cornel Ungureanu a impresionat prin sinceritate, modestie și plăcerea de a depăna amintiri. Dezbaterea de la finalul primei zile, despre critica de întâmpinare, a ridicat o serie de întrebări despre relațiile de putere culturală, despre cine contează în critica de astăzi și de cine ține cont publicul. Andrei Bodiu a semnalat fluctuațiile numelor
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
face malițios Ozon acestor aventuri este unul strict sexual. Răsturnată fie în iarbă, fie pe o canapea, fie cu șoferul anonim zâmbind prostește cu cricul în mână, fie cu avocatul de succes zâmbind superior, pe atunci proaspăt căsătorita doamnă Pujol deapănă nostalgic flash-back-urile erotice ale unei tinereți zvăpăiat-frivole. La aceste tablouri în măsură să detoneze orice respectabilitate se adaugă rama blurată grațios a unui soporific moment sentimental pe malul mării cu tinerii însurăței, Robert și Suzanne, parte din albumul de familie
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
ei nesfârșită. Textul este construit, după modelul originalului, ca un lung șir de povești ce se cuprind în anterioara: în povestea-cadru din piesă, Mario și Aitana fac o introducere în temă, vorbesc despre precedentele lor întâlniri scenice, anunță că vor depăna poveștile celor O mie și una de nopți, după care Aitana devine Șeherezada, apoi Budun, apoi maga Bustan, seducătoarea ș.a., Mario devine Șahriar, Camar Asaman, regele Armanus, Cumplitul Bahram și mulți alții, purtând spectatorul, alături de ei, în aventurile cele mai
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
mulți alții, purtând spectatorul, alături de ei, în aventurile cele mai miraculoase din poveștile orientale, studiate de scriitorul Vargas Llosa cu acribie filologică. De ce a simțit acesta nevoia să se oprească asupra poveștii Șeherezadei? Ne-o spune chiar el, în eseul Depănând povești, ce precedă, în ediția românească, textul piesei: „cu harul ei de povestitoare desăvârșită, Șeherezada reușește să-l umanizeze pe barbarul care era doar instinct și pulsiune înainte de a-i deveni soț, revelându- i tainice virtuți omenești. Trăind și tânjind
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
sfinte este un mare scandal și că se miră cum de nu vede d[omnu]l Al. Rosetti că expune la critici pe Rege. Îmi scriai despre lucrul meu la editarea lui Creangă. Prea puțin am lucrat. Căci luând la depănat cărțile în care-i vorba de Creangă, ele mă fură și mă cufundă zile întregi în răsfoirea lor și extragerea feluritelor însemnări demult uitate. Și mă cuprinde jalea gândindu-mă că poate această răsfoire este cea din urmă. Totodată îmi
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
bestseller de nonficțiune care are drept subiect centrul spiritual al celor mai importante trei religii monoteiste - Ierusalimul. Viziunea de istoric serios, școlit la Cambridge, a autorului iese la iveală din felul în care alege să structureze informațiile. Povestea Ierusalimului este depănată strict cronologic, începând cu momentul în care David cucerește cetatea Sionului, și până la așa-numitul Război al celor Șase Zile, din 1967, în urma căruia s-a ajuns la un statu quo valabil până în zilele noastre. Sebag Montefiore dă la o
Vârstele Ierusalimului by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3609_a_4934]
-
prea bine, și că din uitare suntem făcuți: știință-atât de vană ca ale lui Spinoza corolare. În urbea de pe mal de nemișcat râu după două mii de ani de când s-a săvârșit din viață-un zeu (povestea ce v-o depăn este veche) e singur Bürger, și-n această clipă, acuma chiar, tot stanțe șlefuiește. Cauzele Apusurile, neamurile toate. Și zilele, niciuna n-a fost prima. Și apa ce sorbit-a din izvor Adam. Și rânduitul Paradis. Și ochiul ce-ntunericul
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
se relatează cinci variante, care au circulat (și încă mai circulă, într-un soi de folclor, printre cercetătorii literari) pe care Ilderim Rebreanu le detaliază la modul romanțat, desigur totul sub semnul probabilității și al improbabilității amănuntelor de intimitate; sunt depănați anii... socialismului, în care descendenții familiei Rebreanu duc o viață precară, cu anevoințe și puține speranțe de mai bine. În acest context, Fanny și Puia sunt aproape cu totul abandonate atenției, spații ample dobândind mai ales Tiberiu, înfățișat ca un
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
statului de drept" (justiție + instituții de forță)", a început Adrian Năstare. Întrebări naive Fostul premier a adăugat că, din discursul președintelui de la "dezbaterea FMP, reiese că Traian Băsescu "a găsit SRI". Adrian Năstase continuă: "Ulterior, la bilanțul SRI, Băsescu a depănat amintiri în același sens: " Când am preluat funcția de președinte al României, SRI avea un director care umbla cu sau folosea mașină de la Sorin Ovidiu Vântu..." Pot fi puse mai multe întrebări naive: Dacă așa l-a "găsit" pe Radu
Năstase: Totul despre Băsescu și SRI by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/31255_a_32580]
-
fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările și speranțele sale. Pentru a-i înțelege semnificația, trebuie să ne întoarcem la momentele-cheie care au dus la plăsmuirea romanului: copilăria autorului, în misterioasa casă a bunicilor dinspre mamă din Aracataca, printre povestirile și legendele depănate de bunica și de servitoarele indiene, într-o sensibilă comuniune cu natura, dar și cu lumea celor morți care păreau că interacționează dezinvolt cu cei vii. Universul primilor săi ani de viață avea să fie mereu prezent în memoria creativă
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
vă dă puteri noi. În lumina săptămânii Patimilor și a umanității încă suferinde, până când? vă spun: Christos a înviat! Aș vrea să vă văd și în primăvara care a venit voi coborî spre București și, atunci, după atâția ani, vom depăna ani, amintiri. Dar, înainte de toate, trebuie să vă știu sănătos, cruțându-vă pe cât e posibil. Eu scriu mereu și, din când în când, mai public câte ceva, cât se poate, cât mai capăt și eu din ce se aruncă de la masă
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
a creat într-o lume de sfârșit de secol XX, o lume de artiști mari, de regizori, muzicieni, politicieni, impresari care au înconjurat-o, au prețuit-o, unii dintre ei poate chiar au invidiat-o. Viorica Cortez, subiectul cărții, își deapănă o întreagă existență pasionantă prin încercări, unele zguduitoare, prin greutăți, prin eforturi susținute de a se menține în topul marilor artiști, dar mai ales printr-o muncă asiduă și un devotament special față de scenă, de arta vocalității. Marius Constantinescu inserează
Două cărți despre Operă by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2988_a_4313]
-
bibliotecii, domina din înălțime acel "bizar" portret imaginat de Victor Brauner, în care Geo Bogza își contemplă capul decupat de trup, pe fundalul sondelor de la Buștenari. Ajungea să-ți oprești privirile mai insistent asupra tabloului ca Sașa Pană să-ți depene istoria lui și să scoată la iveală documente suplimentare, cum ar fi numerele publicației " Urmuz" scoasă de Bogza, până a-i suna ceasul descinderii în Capitală. Bineînțeles, escala preferată viza inimitabilele serii din "unu", cu placatele lui năzdrăvane, amestec șoltic
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
sărbătoarea recoltelor analfabete După risipirea negurei O negură densă îmbrățișa întregul ținut mesagerii veștilor bune rătăcind au ajuns în alt ținut după risipirea negurei nu ne-am mai recunoscut eram cu toții democrați surdo-muți Fapt divers Pe marginea șanțului fumau și depănau anecdote obscene stropite cu rachiu puturos unul nu a văzut surparea digului unul nu a văzut cum puhoaiele învolburate mătură din calea lor recolte neculese turme de oi șine de cale ferată când apa mâloasă le-a ajuns aproape de umeri
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
o fiară față de oamenii străini, sau de javrele din vecini ce încercau să-i încalce teritoriul. Zăvodul acesta mare și inimos, prietenul meu de neuitat, are și el o poveste a lui aproape incredibilă, pe care nici nu v-aș depăna-o dacă n-aș fi auzit-o din gura lui Tati-Lale, Mami-Didi și a vecinilor lor de la Breaza: este singurul câine despre care știu sigur că s-a sinucis! Într-o iarnă aspră, spre sfârșitul anilor '50, Bob al meu
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
zisa fiară era un câine bun, iar câinii buni nu fac nici un rău copiilor, niciodată. Și Ionică? Ei bine, dacă nu v-am plictisit până acum prea de tot cu subiectele-mi canine, mai îngăduiți-mă o țâră și voi depăna și povestea bietului pripășit pe la curțile noastre. Să tot fi fost prin 1956. Mama mea cu mine și cu al doilea ei soț (Proful, pe care deja îl cunoașteți) neavând unde sta, am fost găzduiți cu mare bunătate de unchiul
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
cînd evoci un prieten dispărut. Dar eu nu pot fi tristă cînd vorbesc de Virgil, pentru că în preajma lui se rîdea de toți, de toate și mai ales de el. Doar nu degeaba îi spuneam noi Bulă. De aceea nici să depăn amintiri despre Virgil nu-mi e la îndemînă, pentru că amintirile nu sînt cu adevărat vesele sau triste, ele sînt doar confortabile și iar nu-mi pot imagina un Virgil confortabil. Îi plăcea multul, nu cel măsurat în obiecte sau bani
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
al DILEMEI VECHI, Colegiul ,Noua Europă", coordonată de Simona Sora, ne oferă, sub titlul NEC plus ultra, o avanpremieră editorială. Bucățele alese din viitorul volum 10 ani din viața mea, de-a cărui grabnică apariție se ocupă Cristian Preda. Își deapănă amintirile, cu nostalgie, ironie, umor, Cristian Preda, Ioana Bot, Anca Manolescu și Silvia Marton. Primul dintre ei ține un jurnal de ședință, de seminar, de fapt, despre întîlnirile cu Ștefan Borbelyi, Ioan Ică jr., Mihai Rădulescu, Mircea Cărtărescu, Ion Manolescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]