7,752 matches
-
într-un al treilea stat. IOAN BÎTEA Călătorie pe Valea Sebeșului l Popas la Oașa Dacă satul Căpâlna reprezintă locul unde Lucian Blaga a venit să-și ogoiască sufletul, „după un zbucium târziu al vieții“, mai sus (42 de km depărtare), la Oașa, Valea Sebeșului, a fost, o vreme, însăși casa de vară a lui Mihail Sadoveanu și a familiei sale. Pornim, așadar, pe urmele scriitorului... Ne oprim la Șugag doar pentru a vizita casa-muzeu a lui Nicolae Cernat, vestit meșter
Agenda2004-38-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282903_a_284232]
-
coloane de vehicule. Nu toți erau răbdători, unii erau grăbiți și dispuși să-și riște, în fum, mașina și chiar viața. Atmosfera era încinsă și la figurat, nu numai la propriu. Coloanele de fum erau vizibile de la zeci de kilometri depărtare. Parcă pe meleagurile noastre se petrecea ceva nemaivăzut: erupția unui vulcan! Totul depășea cu mult, ca amploare, ca efecte, ca atmosferă, orice incendiu de miriște și vegetație uscată produs în județul Timiș în ultimii ani. Focul - lichidat după ore bune
Agenda2004-30-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282673_a_284002]
-
semnată de el își scoate la iveală acel cordon ombilical care o ține legată de timpul în care trăim. Dar, ceea ce pare inactualitate permite cititorului să se rupă de imediat, să intre într-o stare interioară care presupune detașare și depărtare de zgomotul cotidianului și al actualului, pentru că abia de la această distanță astfel cîștigată să poată privi cu luare aminte propriul său univers. Îmi dau seama că asemenea vorbe pot trece drept derizorie retorica de cronicar entuziasmat. Nu sînt, și nu
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
des. Nu ne căutăm în mod special, nici la București, cînd venea unul dintre ei, nici la Cluj, cînd mă duceam eu. Unică noastră întîlnire adevărată s-a produs la Los Angeles, în mai 1982, la multe mii de kilometri depărtare și de Clujul lor, si de Bucureștiul meu. Mă aflam cu o bursă de cîteva săptămîni în SUA, obținută printr-un straniu concurs de împrejurări pe care am să-l relatez cîndva. Îmi alegeam singur locurile, orașele și instituțiile pe
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
încercări). Pe insula unde l-au aruncat apele dezlănțuite ale oceanului, Robinson va descinde, cum observa Andrei Pleșu, în propriile sale adîncimi morale, pentru ca astfel să înțeleagă ceea ce între oameni îi părea simplă convenție: problemă răului și a binelui, tensiunea depărtării și reapropierii de ceilalți. Cu alte cuvinte, el își definește locul său într-o ordine superioară a lumii. Pustia îl învăța să privească în jurul lui, cu toate că, aparent, nu e nimic de văzut. Robinson Crusoe este mai mult decît un personaj
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
căci nostalgia să nevindecata își caută sistematic porți de evadare spre trecut: într-o peșteră, Robinson găsește un fel de vizuina nu mai mare decît trupul său, în care adoarme hipnotizat de o lumină albă, vîscoasa, care îl duce în depărtări fabuloase ale copilăriei sale. Peșteră este spațiul matern, evident, aici eroul se simte protejat, ca într-un fel de ascunzătoare. Dar ce nevoie are pustnicul de o ascunzătoare pe o insulă nelocuita de nimeni? Tocmai acest paradox explică fascinația peșterii
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Înțelegînd, totuși, puterea ireductibila a informului, poetul îi compătimește pe tehnicienii exclusiviști: "în unghiul retragerii în vesminte albe/ încercînd încercînd/ așa am căzut de partea tăișului//o parte a mîinii încă trăia/ era soare și interjecțiile lor/ jucînd șah în depărtare se lăsau moi/ pe trupurile noastre//groaznice diviziuni mi-a fost dat/ să mă liniștesc/ aici lîngă rădăcini// cine să fi scris numele tău/ tocmai aici și nici nu te miri/ uite tocmai am terminat cîntecul prăpastiei// eu sînt de
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
Pavel Șușară Cînd, cu un an în urmă, în satul Cărbunari din Maramureș, la o depărtare de vreo douăzeci de kilometri de Baia Mare, se încheia prima ediție a unui simpozion privat de sculptură în marmora, Cărbunari '98, reacțiile erau amestecate. Uimirea că un prosper om de afaceri, ing. Victor Florean, proprietarul mai multor exploatări de marmora
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
cei doi termeni nu mai e posibilă. Refuzîndu-se părelnic pe șine, eul liric s-a lăsat umplut de existență aidoma unui vas de un lichid care-l face funcțional: În anul acela ascultăm sunetele ce veneau de pește rîu/ aceeași depărtare împingea cană cu iarba a tatălui meu/ pe masa goală pînă aproape de ușă/ în colțul unde aștepta jilțul stricat și umbrela pătrată/ ale străinului//pe seară mama strîngea rufele de pe frînghie/ lasă peste noapte vreo cămașă mai groasă/ să se
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
sub semnul întrebării, într-o manieră care prin pregnanță și totodată subtilitatea ei mi l-a inspirat insistent pe Malamud, cu al său Fidelman ori cîrpaci. Tema centrală a romanului Iov este înstrăinarea, contemplată de autor sub diversele sale înfățișări: depărtarea de casă, sau cel puțin de un loc familiar, nebunia, însingurarea în sine. Personajele lui Roth nu comunică, nimic nu-i ține laolaltă decît acoperișul sărman sub care își duc zilele, sau poate dragostea de mamă a Deborei, deși iubirea
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
mic, este dat dispărut în război. Singurul care supraviețuiește este Mendel, dar și el trăiește obsedat de ideea întoarcerii, a regăsirii unei vremi mai bune, inevitabil un timp al amintirii. Iov este un roman al exilului și al rătăcirii, al depărtării de un spațiu familiar care nu poate produce decît alienare și confuzie. La un moment dat în carte, un personaj ne-evreu, țăranul Sameșkin, îl mustră căinîndu-l totodată, pe rătacitorul Mendel: "Ce tot mai vînturați și voi atîta lumea! Dracu
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
de aparența lor, dezgolindu-se nu o dată sub înfățișarea simbolului său obișnuit, osteologic. Însăși marea, leagănul consacrat al vieții, capătă un aspect mortuar, trosnind de oase: "Vin ploile prin stîncile roase,/ Ca printr-un puternic schelet,/ Și se vede din depărtare/ Cum își desfac ei trupul dinadins/ Să li se scurgă icrele în mare.// Nu vă-ngroziți cînd pietrele trosnesc,/ Și dacă vi se rup de sub picioare,/ Ca oasele de pește călcate din greșeală,/ Să știți că vă aflați lîngă izvoare
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
orgoliile inepte de mahalagii. Sub costumele excelent croite colcăie mitocănii multiseculare. Băgați până-n gât în afaceri murdare, traversează morocănos drumul de la piscină la jeepul de lux și de la restaurantul cinci stele la apartamentul cochet al amantei, plutind la ani lumină depărtare de problemele unei populații care se confundă tot mai mult cu un popor de cerșetori. Marea inovație a ultimilor zece ani ai României o constituie, de altfel, sindicalizarea cerșetoriei. Suntem un popor proletarizat, obișnuit să-și exhibe, într-o lume
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
noastre. Și, altfel, modelul criterionist, pentru care militează Liviu Antonesei, e unul foarte actual fie și numai pentru bunul motiv că presupune totdeauna o bună întîlnire intelectuală: aceea care îți permite apropierea, asumarea, dar și despărțirea, îndepărtarea: "o apropiere prin depărtare", cum zice, după un poet de azi, Liviu Antonesei.
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
o țigară cu filtru alb, mi s-au impus din prima clipă." (p.233) Evocarea relației dintre cei doi compune o poveste-paradigmă, nu lipsită de probleme pentru că fiecare dintre cei doi își păstrează particularități puternice,disjuncția nu e doar consecința depărtării în timp și spațiu. E o poveste noiciană cu maestru și ucenic, cu patetismul inevitabil pe care fiecare e liber să-l respingă, dar la care oricine visează în secret. În galeria portretelor apologetice se află, pe de-o parte
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
noii paradigme existențiale. Inadaptarea se constituie treptat în teza, deseori e cultivata, si un oarecare eroism pare să marcheze rezistență. Deși, din punct de vedere social, se va integra ca medic, personajul principal își dezvoltă psihologic o tot mai accentuată depărtare de nouă realitate, concomitent cu regresul într-un trecut aflat într-un continuu proces de mito-poetizare. Singură posibilitate de contact cu noua paradigmă, pare să rămînă doar cultură, în fapt tot o a-realitate sau o modalitate de a-socializare
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
lingvistică comparată), investigații legate de existența unui grăi originar sau a unui limbaj din care să fi evoluat ulterior toate celelalte, erau socotite aberație curată. Între demersul obiectiv, științific și rațional al lingvistului și improvizațiile sau invențiile celui sedus de depărtările miticului, spune Vernant, părea să existe, cu probabil cam mai bine de jumătate de secol în urmă, o netă separație. Cartea lui Olender, pasionanta după părerea mea, se străduiește să atingă două scopuri: unul "eretic", ar spune savanții de demult
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
timp scurs între trecut și prezent și de a suprapune astfel două axe temporale distincte, monumentul istoric este o deliberată invocare a trecutului, care nicidecum nu încearcă să îl plaseze în subtextul prezentului, ci dimpotrivă, îi recunoaște și îi salută depărtarea și diferența. Monumentul istoric, spune Choay, este fie "constituit pur și simplu în obiect de cunoaștere și integrat într-o concepție lineara a timpului", caz în care valoarea să este cognitivă; fie, el este efectiv obiect de artă, și atunci
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
Nu prea intra lume în prăvălia asta, la minimarket./ Afacerile nu merg nici prea bine, dar nici rău"(Lada). Pe acest fond cinic, mort, imaginile se amplifică însă, devin foarte vizibile, aidoma flacării unui chibrit care se vede noaptea, din depărtare: "Pe geamul de la baie/ un ochi uriaș de guguștiuc./ Stau prostit, în pijama, lama de ras în mînă:/ o pasare cu un ochi atît de mare/ trebuie să fi strivit orașul" (Geamlîc). Sau: "E neagră de curățenie noaptea" (Aer). Rareori
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
și neprielnica. Paradoxul aventurii stă în capacitatea ei de a funcționa că fragment și întreg totodată. În chip asemănător, modă presupune o dualitate ce pare auto-destructivă: ea e în același timp strategie de includere în masă celorlați, dar și de depărtare de ei. Pentru Simmel, vecinătatea fonetica dintre cuvintele "modă" și "model" nu e întîmplătoare: modă este cea care permite individului să nu fie singur, ci să imite un model dat pe baza căruia va căpăta recunoaștere și sprijin social. Însă
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
în rîndul nostalgicilor, fără a celebra vreo vindecare. Dar cu atît mai puțin s-ar fi străduit să îi caute vindecarea medicii timpului dacă ar fi privit nostalgia din perspectiva lui Jankélévitch: nu că provocată de o deplasare în spațiu, depărtare de un loc anume, ceea ce făcea pacientul să fie mistuit că dor de casă, ci mai curînd că depărtare în timp. De îndată ce s-a produs această modificare de accent, dinspre spațiu spre timp, nostalgia a devenit o maladie a sufletului
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
caute vindecarea medicii timpului dacă ar fi privit nostalgia din perspectiva lui Jankélévitch: nu că provocată de o deplasare în spațiu, depărtare de un loc anume, ceea ce făcea pacientul să fie mistuit că dor de casă, ci mai curînd că depărtare în timp. De îndată ce s-a produs această modificare de accent, dinspre spațiu spre timp, nostalgia a devenit o maladie a sufletului, un mal interiorizat, dulce suferință pentru care suferindul însuși nu își dorea vindecarea. Dorul nu mai e dor de
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
interesante lecturi paralele, cred eu, îi va aduce laolaltă pe Kierkegaard și pe un alt mare nordic, Knut Hamsun. Nicăieri nu am întîlnit îndrăgostiți atît de bizari că la Hamsun: captivi fără putință de scăpare ai unei permanente apropieri și depărtări, gata mereu să iși afle acea infinită repetare a primei iubiri, pe care o ratează cînd te aștepți mai putin, prăbușindu-se în disperată scormoneală a seducătorilor. Două române de curînd apărute la Editură Univers în seria Knut Hamsun, ce
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
aleile din jur păstrează ecoul pașilor dubli, îndepărtându-se încet spre bulevard. Ajunge abia acum până la ei forfota de noapte a Caii Moșilor, zgomotele de pahare și de tacâmuri ale crâșmelor ce se întind de aici încolo pe kilometri; din depărtări, se aude că prin vata, muzica tărăgănata ce anunță începerea serbării, primele ore ale nopții. În cartierul rezidențial, cu vile ascunse în verdeața și blocuri elegante, viermuiala de vară se presimte la câteva sute de pași mai încolo - în drumul
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
aspirații de a cuprinde lumea și văzduhul, aspirația care ne-a și adus acolo. Cu toate acestea, prea puține aflăm despre Sils-Maria din eseurile lui Iso Camartin, așa cum acoperișul nu ne atrage niciodată privirile, pentru că ele șanț deja plecate an depărtări, rătăcesc an jur, hipnotizate de distanță, incapabile să mai repereze punctul din care au pornit. La fel, Sils-Maria devine, ăn scrierile cuprinse an acest volum, spațiu simbolic de inițiere an călătorie, de descoperire a ămprejurimilor, nu a sa. Camartin scrie
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]