467 matches
-
a sentimentului de autoeficiență. Autorii o consideră dimensiunea de auto evaluare a sindromului. Aceste dimensiuni structurale ale burnout-ului au fost ulterior înlănțuite între ele, sugerându-se astfel procesualitatea fenomenului. Astfel se consideră că burnout-ul debutează cu epuizarea emoțională, care induce depersonalizarea ce reprezintă un răspuns adaptativ atâta vreme cât alte forme de reacție au eșuat și încheindu-se cu reducerea implicării personale și scăderea sentimentului de autoeficiență în muncă. Cele mai mari controverse au fost stârnite de natura relațiilor dintre dimensiuni. Inițial cercetătorii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de reacție au eșuat și încheindu-se cu reducerea implicării personale și scăderea sentimentului de autoeficiență în muncă. Cele mai mari controverse au fost stârnite de natura relațiilor dintre dimensiuni. Inițial cercetătorii au presupus că între acestea există relații directe, depersonalizarea mediind relația dintre epuizarea emoțională și reducerea realizării personale. Ulterior aceștia și-au reconsiderat poziția, conturându-se ideea că epuizarea emoțională afectează realizarea personală nu doar prin intermediul depersonalizării ci și direct, această recadrare fiind propusă de Leiter (1992). Leiter a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
dintre dimensiuni. Inițial cercetătorii au presupus că între acestea există relații directe, depersonalizarea mediind relația dintre epuizarea emoțională și reducerea realizării personale. Ulterior aceștia și-au reconsiderat poziția, conturându-se ideea că epuizarea emoțională afectează realizarea personală nu doar prin intermediul depersonalizării ci și direct, această recadrare fiind propusă de Leiter (1992). Leiter a ajuns la concluzia că depersonalizarea este o funcție distinctă a epuizării emoționale în timp ce autorealizarea personală se poate dezvolta și independent de celelalte două dimensiuni. Acest lucru este posibil
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
emoțională și reducerea realizării personale. Ulterior aceștia și-au reconsiderat poziția, conturându-se ideea că epuizarea emoțională afectează realizarea personală nu doar prin intermediul depersonalizării ci și direct, această recadrare fiind propusă de Leiter (1992). Leiter a ajuns la concluzia că depersonalizarea este o funcție distinctă a epuizării emoționale în timp ce autorealizarea personală se poate dezvolta și independent de celelalte două dimensiuni. Acest lucru este posibil atunci când există resurse disponibile în mediul de lucru, mai ales în acordarea suportului social și utilizarea propriilor
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în stresul profesional și în angajamentul ocupațional la asistenți medicali. Au operaționalizat empatia prin contagiune emoțională, grijă empatică și eficiență comunicațională. Stresul a fost exprimat prin modelul tridimensional al burnout-ului propus de Maslach astfel încât rolul empatiei a fost considerat în depersonalizare, reducerea împlinirii personale și epuizare emoțională. Rezultatele au arătat că cele trei variabile ale empatiei explică în proporție semnificativă varianța tuturor celor trei dimensiuni ale stresului. Lipsa grijii empatice și a disponibilității comunicaționale explică mare parte din varianța factorului depersonalizare
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
depersonalizare, reducerea împlinirii personale și epuizare emoțională. Rezultatele au arătat că cele trei variabile ale empatiei explică în proporție semnificativă varianța tuturor celor trei dimensiuni ale stresului. Lipsa grijii empatice și a disponibilității comunicaționale explică mare parte din varianța factorului depersonalizare, în timp ce lipsa grijii empatice, lipsa disponibilității comunicaționale și contagiunea emoțională ridicată contribuie semnificativ la reducerea sentimentului de realizare personală. Contagiunea emoțională pare a fi o cauză importantă a epuizării emoționale, fiind implicată și în scăderea angajamentului ocupațional. Hojat, Gonnella, Nasca
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Astfel de glume, nepotrivite dincolo de cadrul serviciului, îi ajută pe specialiști să redevină obiectivi în fața situațiilor dificile întâlnite, să ia distanță și să păstreze controlul atunci când ar putea fi derutați afectiv de durerea pacientului. Pe de altă parte, există riscul depersonalizării pacientului, transformării lui în obiect, ceea ce poate duce la neglijarea nevoilor sale și la o îngrijire deficitară. Suportul social a fost confirmat de numeroase studii ca esențial în recuperarea după o traumă și în prevenirea consecințelor fizice și psihice pe
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
100-101, 103-104, 108-109, 113, 117, 127, 141-143, 152, 156, 166, 176, 181-185, 188-189 credință / 14, 30, 36-37, 39, 41, 49, 57, 62-63, 80, 88, 90, 94, 97, 99-108, 112, 121, 125, 127, 135, 147, 150, 164-166, 168 culpabilitate / 56 D depersonalizare / 65-67, 72-75, 94-95 disponibilitate / 93-94, 131, 133, 140, 182, 185, 189 distres / 16, 2021, 29, 39-40, 42-45, 55, 59, 104, 106-107, 109, 111, 115-116, 118-120, 122-123, 137-138, 151, 153, 160, 162-163, 165, 167-168, 173-174, 179, 183-184 E emoțional / 23, 29
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
paroxistice de la nivelul conexiunii temporoparietale. Puțin curent electric aplicat în locul potrivit, pe cortexul parietal drept, și oricine poate pluti până-n tavan de unde-și poate privi corpul părăsit. Continuu: acest fir stătea să plesnească la cea mai mică presiune. Derealizarea și depersonalizarea. Atacurile de anxietate și convertirile religioase. Identificările greșite - toată gama de fenomene tip Capgras, fenomene la care Weber asistase toată viața, fără să le observe cu adevărat. Iubirea veșnică tăgăduită. Filosofii întregi de viață, abandonate cu dezgust. Pianistul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
impulsiv și, în general, își selectează victima din proximitatea sa geografică, nu dispune de un vehicul și evită oamenii, astfel că este apreciat de către cei din jur drept un incompetent din punct de vedere sexual, locul crimei va fi dezorganizat. Depersonalizarea victimei reprezintă o mutilare facială sau o rănire în exces, iar actele sociale au loc, în mod obișnuit, după moartea victimei (comportament necrofil). Locul morții și locul crimei coincid în general și, de obicei, nu există nici o încercare de a
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
unor manifestări psihopatologice". Toate acestea reacții subliniază pe deplin faptul că mediul poate fi perceput ca fiind nociv, în grade diferite, în funcție de nivelul de toleranță al individului la situațiile apreciate drept frustrante. În cazul individului alienat are loc o puternică depersonalizare, aspect evidențiat de lipsa acelor scopuri sociale, insuficienta conștientizare a acestora, astfel că acesta nu reușește să găsească soluții de eliberare, de aici și numeroasele reacții și/sau atitudini aberante și neintegrate social. 3.1. Omorul - abordare criminologică Criminologia spre deosebire de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fapt, comportamentul agresiv reprezintă de fapt incapacitatea acestuia de a se adapta la diferite situații reale, neputința de a depăși obstacolul. În acest caz, persoana ucigașă va apela cu ușurință la imboldurile impulsiv-explozive. Asistăm la o alienare a individului, o depersonalizare a Eu-lui, iar deficiențele capacității mentale, nivelul cultural îndoielnic asociate unei slabe maturități afective într-un context social carențat moral constituie factori definitorii în apariția unor comportamente antisociale, psihopate. "Psihopatia ca tulburare prin excelență a adaptării și integrării sociale, exprimă
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
așa cum apare în Cartea Genezei (Gen 1,26), la un exemplar al condiției umane care înseamnă că nu mai este legat în mod indisolubil de Creator, ci una din multele ființe vii, un subiect biologic. Al doilea efect constă în depersonalizarea omului, separarea dintre individ și persoană. Astfel, în contextul bioeticii, de exemplu, se afirmă că omul este un individ de la conceperea sa, dar devine persoană când ia cunoștință de sine și este recunoscut și acceptat astfel de ceilalți. Al treilea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
3.2 Persoana ca unitate Filozoful german preferă înțelegerea persoanei mai degrabă ca „unitate co-experimentată” decât substanța care dispune de rațiune. Motivele pentru care nu pare să accepte ideea de persoană-de-rațiune” sunt următoarele: aplicarea la toți oamenii echivalează cu o depersonalizare pentru că nu permite o diferențiere a faptului de a fi persoană; în ordinea dezvoltării logice a aprofundării sale, recunoaște că ideea de persoană-de-rațiune contrazice însăși structura ontologică prin care „orice persoană este astfel în mod unic, în virtutea conținutului particular al
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pentru profesor: accentuarea productivă (directivitatea), distanțarea, considerația, încrederea. Care sunt principalele tipuri de climat școlar care apar drept consecințe ale unui management defectuos al clasei? Exemplu: climatul închis, caracterizat printr-un înalt grad de neangajare din partea elevilor, nepăsare, rutină, distanțare, depersonalizare, absența satisfacției personale, „neautenticitatea” comportamentală. Tipul de profesor este cel neangajat, caracterizat prin lipsa concentrării și orientarea numai spre sarcina de învățare, fără depunerea vreunui efort (sunt un fel de funcționari), reacții critice, negativiste în relația cu elevii. Ethosul managerial
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de drog, psihotici, persoane cu handicap mental sever etc. În acest caz, stresul resimțit, dificultățile și frustrările trăite pot ajunge la cote alarmante. Aceste persoane pot suferi, în consecință, de o veritabilă epuizare (burn-oută, astenie extremă, ajungând până la fenomene de depersonalizare. Concluzii Trebuie să înțelegem că, în fond, factorul stresant (nu facem referire însă la acele evenimente puternic traumatizante cu efect negativ certă poate acționa benefic sau nu, în funcție de mai multe aspecte: durata expunerii la stres și perioada dezvoltării psihice în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
contradicție absolută cu universul sătesc, construit, cum am văzut mai sus, pe raporturi personale. Relațiile interindividuale nu sunt nicidecum mascate de un joc al obiectelor materiale independente, ci sunt determinate de statutul reciproc al persoanelor, de dialogul rolurilor. Procesul de depersonalizare a raporturilor umane este refuzat. Limitele acestui refuz pot fi circumscrise: • raporturi comerciale de orice fel între indivizii care alcătuiesc comunitatea sătească; • raporturi comerciale tolerate între săteni și vânzătorii din afară (sens unic: săteanul nu poate fi decât client), când
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
au avut loc în timpul a cel puțin unuia dintre atacuri: (1) tăierea respirației (dyspnea) (2) amețeală, stare de leșin, inconstanță (3) palpitații sau accelerarea bătăilor inimii (tahicardie) (4) tremurat sau scuturat (5) transpirație (6) stare de sufocare (7) greață (8) depersonalizare sau ruperea de realitate. ? 1 2 3 16 ? 1 2 3 17 ? 1 2 3 18 ? 1 2 3 19 ? 1 2 3 20 ? 1 2 3 21 ? 1 2 3 22 ? 1 2 3 23 ? 1 2 3 24
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Cel puțin 4 dintre următoarele simptome s-au dezvoltat în timpul unuia dintre atacuri: 1. tăierea respirației; 2. amețeală, sentimente inconstante sau leșin; 3. palpitații sau accelerări ale inimii; 4. tremurat; 5. transpirație; 6. sufocare; 7. greață sau deranj stomacal; 8. depersonalizare sau ruperea de realitate; 9. îmbujorare sau frisoane; 10. senzații de mâncărime sau amorțeală; 11. dureri în piept sau disconfort; 12. frica de moarte; 13. frica de a înnebuni sau de a face ceva fără control. D. În timpul unor atacuri
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
momentul în care se pune problema transmiterii sale, cât este vorba de instituționalizarea și permanența sa (Weber, 1992). Interpretată de Walter Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei", figura charismatică este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din teologie. Ea semnifică posesia înnăscută a unei "grații", a unui "har", a unei "înclinații" specifice. Prin analogie, este vorba de o calitate atribuită unui
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prin iubirea de altul eu m-am găsit și am ajuns să mă iubesc cu adevărat pe mine. Eul meu a ajuns să-mi aparțină din clipa în care nu mi-a mai aparținut. Suprema personalizare nu survine decât prin "depersonalizarea" pe care o presupune metabolismul iubirii. De aceea cei care nu iubesc și nu sânt iubiți își pierd identitatea. Când nimeni nu ne-a iubit și nu am iubit pe nimeni, nu sîntem decât eul gol care se revelă în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor de libertate, legea așază
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a făcut acest lucru. În realitate, el a văzut birocrația ca pe un rău necesar. Weber a perceput-o ca esențială pentru realizarea sarcinilor de orice dimensiune și pentru protejarea drepturilor democratice. În același timp, el a văzut-o ca depersonalizare. Adică oamenii pot ajunge să fie tratați ca poziții sau numere mai mult decât ca oameni. În marile organizații, nevoile și interesele individuale pot deveni secundare față de obiectivele acestora. În sfârșit, Weber a considerat că nu există nici un mod pentru
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a factorului tehnologic (creșterea productivității muncii ducând la scăderea prețului de cost). 7. Un control foarte puternic și rigid, circulația informației exclusiv de sus În jos (ca transmitere a deciziilor) și de jos În sus (ca sistem de control). 8. Depersonalizarea omului, masificarea acestuia, transformarea salariatului Într-un „necalificat perfect” și a clientului Într-un „număr” ce mărește vânzările. 9. Considerarea managementului ca o știință,În sensul că mediul de activitate era redus la factorii constanți, determinați, capabili a fi dominați
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
sau a pietrelor reluată fără încetare, ritualuri conspirative de a asigura reușita la examene, temerile de a nu fi făcut ceea ce era necesar de făcut, frica de murdărie, de a vorbi obscenități, de a comite un act 43 grosolan etc. Depersonalizarea, sentimentele de neândeplinire, analiza raționalizată până la extrem, meticulozitatea iremediabilă, unele formule abstracte, alimentează obsesiile. Temele sexuale sunt frecvente: viol, curățenia, sacrilegii obscene și mai ales masturbația. Asupra acestui ultim punct trebuie subliniat frecvența cu care bolnavii tineri și mai ales
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]