461 matches
-
sînt aranjate prin asociere, ci prin contiguitatea lor în spațiu, prin configurația în care ele pot fi percepute. Potrivit lui Casparis, "camera eye" prezintă o "reflecție a retinei, nu o reflectare în conștiință", însă în același timp adaugă o restricție importantă. Depersonalizarea procesului prezentării prin tehnica de tip "camera eye" nu se poate realiza în literatură la fel ca în film: "Nu poate exista nici o pretenție de reflectare ca într-o oglindă. Tehnica de tip camera eye se leagă de "umanitate" în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
altfel nu s-ar fi obosit să-și perie părul în miezul zilei. Și-a întrerupt mișcările, probabil după ce a terminat pe partea aceasta 536. În timp ce tehnica de tip "camera eye" îi servește lui Robbe-Grillet înainte de toate pentru concretizarea și depersonalizarea percepției și a prezentării realității, Beckett o folosește în principal pentru a reduce personalitatea posesorului conștiinței, pe care trebuie să-l presupunem localizat acolo unde este camera, la numai cîteva funcții ale existenței. Una din aceste funcții pare să fie
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
307-308 controlul simpatiei, 202-203, 215 corporalitate, v. narator credibilitate (reliability), v. narator credibilitate, v. narator creștere confesivă, 157-158 critică lingvistică, 22 cuprins, v. rezumat defamiliarizare, v. insolitare deixis, deictice, 149-150, 255, 157-158, 273, 277, 293-295 reflectorizare a deicticelor spațiale, 294 depersonalizarea personalizarea procesului narativ, 340, 342 deviație, teoria deviației, 31-31, 62, 108-109, 120, 128, 183, 270 dialog, proporție, 116-117, 279 narațiune dialogată, 310 scenă dramatizată, 88, 113, 116, didactica literaturii, 58 diegesis, v. mimesis diferența dintre narațiunea la persoana întîi și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
referă la "stupiditățile inerente cultului adevărului": ceea ce spune filosoful adevărat, comentează Cioran, nu este ceva "veridic", ci mai degrabă liberator și necesar. Înscriindu-se în aceeași linie de gandire cu Nietzsche, a spune adevărul, în concepția să, se identifică cu depersonalizarea. Pentru amândoi, critică adevărului este strâns legată de atitudinea față de istorie. E greu de înțeles de ce Nietzsche contesta valoarea adevărului în general și utilitatea adevărului istoric în particular, daca nu se captează relația care există între aceste două concepte. Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
titlu de bursă... (www.edu.ro) Substantivele care desemnează locutorul se mai întâlnesc în anumite texte epistolare, beletristice sau din presă, unde au o intenție stilistică: evitarea referirii la propria persoană prin pronumele personal este motivată de modestie, dorința de depersonalizare a textului etc. În aceste texte, verbul este predominant la persoana a III-a, evitarea utilizării persoanei I fiind determinată de aceleași intenții stilistice (depersonalizarea textului, modestie): (80) a. Atunci când semnatarul acestor rânduri are de prezentat o carte, adoptă de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
stilistică: evitarea referirii la propria persoană prin pronumele personal este motivată de modestie, dorința de depersonalizare a textului etc. În aceste texte, verbul este predominant la persoana a III-a, evitarea utilizării persoanei I fiind determinată de aceleași intenții stilistice (depersonalizarea textului, modestie): (80) a. Atunci când semnatarul acestor rânduri are de prezentat o carte, adoptă de regulă un ton cât mai obiectiv și oricum direct... (R.-I. Munteanu, Argumente pentru integrarea literară a României, http://editura.liternet.ro; din context reiese
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de 10-30 mg sau mai mult se traduc prin intensificarea efectelor produse anterior, dar În plus pot să apară sinestezii, pseudohalucinații, scăderea capacității de raționament, prelungirea timpilor de reacție, confuzii, perturbarea sensibilă a capacității de a Îndeplini sarcini motorii simple, depersonalizare, idei până la delir paranoiac, agitație psihomotorie, panică extremă și chiar halucinații adevărate. (Cox et al 1983). Toxicitate. Notabil este faptul că dozele la care apar simptomele unei psihoze toxice acute și halucinații sunt sunt cel puțin de 5 ori mai
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
la scheme morale abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.) ajung „obiect“ de șantaj și de negociere. Caragiale sancționează astfel printrun uriaș hohot de râs „comedia umană“ și farsa existenței ei întrun „univers închis, în care contrariile sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În al doilea caz, ideația filozofică este, de fapt, a poetului, dar locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic având astfel o maximă deschidere spre generalitate. Sensibilitatea modernă a poeților din secolul XX, fascinată de exercițiul depersonalizării, reactualizează lirismul obiectiv al parnasienilor, în poezia avangardistă sau în cea modernist ermetică (Ion Vinea și Ion Barbu, de exemplu), în creații neomoderniste ori postmoderniste, de la generația șai zecistă la „douămiismul poetic românesc“ (Ștefania Mincu). Lirismul narativ este asociat poeziei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
răspunde viziunii autoarei asupra existenței absurde; pespectivă din care Utopia însăși a regimului totalitar e răsturnată în opusul ei. Poem în Utopia (1983), Terase (1985), Efectul de seră (1987), Kilometrul unu în cer (1988) jalonează discursul liric relevând vacuitatea existenței, depersonalizarea și profanarea (raiul stă cu „porțile vraiște”, „taina cunoașterii s-a pierdut”, „cunoștințele se vând pe tarabe populare” etc.) și, într-o ordine mai concretă, tabloul apocaliptic al spulberării trecutului în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
descriptiv, alcătuit din secvențele unei enumerări, în contrast cu cel narativ, nu comportă ordine, nici limite și pare supus capriciilor autorului. Pe de altă parte, dacă textul narativ presupune o centrare tematică asupra unui subiect animat, secvența descriptivă dispune de tendința de depersonalizare, decurgînd din raportarea la un univers inanimat. Taxonomia textelor descriptive se revendică de la tradiția retoricii, speciile acestor texte fiind delimitate în funcție de criteriul referențial (topografia, cronografia, prozopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul). Producerea textului descriptiv se bazează, în aceeași viziune, pe efectuarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinările lingvistice ale cunoașterii și reprezentările nelingvistice vulgarizarea este determinată de concretizarea acestora din urmă sub forma sistemelor semnificante iconice, indiciale și simbolice. Discursul vulgarizator se caracterizează prin prezența limitată a elementelor deictice textuale, ceea ce reprezintă o consecință firească a depersonalizării și a neutralizării parțiale ale acestui subtip de discurs. Din perspectiva emițătorului de discurs de vulgarizare sau publicistic, se remarcă tendința de orientare și de adaptare a mijloacelor de comunicare la publicul căruia îi este destinat mesajul. Selecția mijloacelor discursive
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe stras și suliman”. Începând cu poemele publicate în 1915 în „Cronica”, lirismul lui, evoluat în răspăr cu idealul compoziției sinestezice și imagistica de tip romantic-compensator, relevă pregnant categoriile structurante și tensiunile definitorii ale modernității literare: distanțarea ironică, tendința către depersonalizare, disonanța neliniștitoare, fragmentarismul, refuzul retoricii. Poemul Un căscat în amurg se detașează atât de cadrul fastuos-maladiv al melancoliei simboliste, cât și de fadul idilism sămănătorist: „...De o săptămână nici un factor poștal n-a mai sunat din corn, călare / în schimb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
gândi și motiva, îi conduce gesturile altfel de cum intenționează ea să le elibereze. Începând cu acest moment, eul nu se va mai recunoaște, se va pierde, cu un copleșitor sentiment de înjosire și rușine. Rezistența la "slăbiciune" e rezistența la depersonalizare, la invazia iraționalului indefinibil asupra individualului. Femeia și bărbatul vor lupta în primul rând cu ei înșiși, nevrând să se recunoască în acestă parte nou trezită și amenințătoare a personalității lor. Aici apare faimosul a vrea să nu mai vrei
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
respinge cu totul, criticul nu agreează excesul de pozitivism al metodelor critice mai noi, care amenință să atragă actul exegetic în capcana sterilității, îndepărtându-l de obiectul său, și care pun între paranteze identitatea criticului, supunând-o unui proces de depersonalizare: „Coeficientul personal al aplicării metodelor [...] rămâne însă mai important decât folosirea unor prefabricate de gândire, a unor iluzorii aparate de stabilit valoarea și de captat emoția.” Critica structuralistă (care se îndepărtează de creație în dauna esteticului), tematică, existențialistă, sociologică, psihocritica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Olanda, ca și în Premiul Internațional al Uniunii Latine (1995). Roman al singurătății și al imposibilei comunicări, cartea încheagă un epic relativ simplu. Într-un oraș de provincie atemporal, loc unde nu se întâmplă nimic, naratorul anonim - învecinat parcă prin depersonalizare cu viitorii protagoniști cu identitate difuză ai Noului Roman francez - întâlnește doi tineri, în aparență frate și soră, se îndrăgostește de fată și încearcă să-i înțeleagă misterul, dar e constant împiedicat să ajungă la aceasta, pentru ca în final necunoscuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
ideea de „război continuu“ poate supraviețui eșecului său confirmat. În aceste condiții, războiul este scos în afara conceptului de „experiență“, el contrazice chiar gesturile elementare ale acesteia din urmă: înseamnă o ștergere a memoriei, o „solidificare“ a reprezentărilor istorice și o depersonalizare a actorilor în fața prezenței totalizatoare a destinului. Exilat din domeniul acțiunii și al deciziei individuale, războiul nu mai aparține soldatului, ci unei clase indistincte (Klassenkämpfer), acționând în logica mijloacelor tehnologice de distrugere. Expresia publică a luptătorului, precum și caracterul său mediat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
e un „mag al sunetelor”; prin el, cuvântul își devine propriul referent. Magia verbală nu e însă delir, sau dacă este, acesta e calculat. Finalitatea demersurilor este provocarea nu de sentimente, de trăiri, ci de surpriză, șoc. Desentimentalizarea duce la depersonalizare, chiar dezumanizare. Poetul modern acționează, în actul de creație ca pură „inteligență poemetică și operator al limbajului”. Bântuit de anxietăți și neputând crede în nimic, convins că transcendența e goală, el nu se poate salva decât prin cuvânt. Cuvântul e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
în baza unei teorii, cu o instalare graduală, care determină schimbări profunde și permanente ale schemei cognitive. 3.3. Burnout Definirea conceptului și date științifice Burnout-ul este un construct care a fost folosit să descrie starea de epuizare emoțională și depersonalizare trăită uneori de cei implicați în profesii cu solicitări interpersonale. Conform lui Pines și Aronson (1988), burnout-ul este o stare de extenuare fizică, emoțională și mentală cauzată de implicarea prelungită în situații solicitante emoțional. Este definit ca un sindrom de
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
asistență și de ajutorare, care presupun contacte interpersonale. El considera că fenomenul s-ar datora trăsăturilor individuale ale indivizilor, unei imagini de sine idealizate, care îi dezamăgește atunci când obiectivele propuse întârzie să fie atinse. Apar pierderea încrederii în sine și depersonalizarea. În anii ce au urmat stresul ocupațional și burnout-ul au devenit concepte intens studiate și cercetate. Numeroase modele teoretice au apărut pentru a clarifica mecanismele ce stau la baza acestui sindrom. Mielu Zlate (2006) împarte aceste modele în două categorii
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
luarea deciziilor și tot mai multe simptome fizice și stări afective negative. Modelul pornește de la premisa că epuizarea emoțională este nota definitorie a burnout-ului, însă modifică ordinea derulării în timp a celor trei dimensiuni și apreciază că burnout-ul debutează cu depersonalizarea, continuă cu scăderea/reducerea realizărilor profesionale și se finalizează cu epuizarea emoțională. Ei arată că până la un punct, detașarea profesională este funcțională (normală) fiind susținută și de normele etice și profesionale, însă când individul se străduiește să facă față solicitărilor
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Ei arată că până la un punct, detașarea profesională este funcțională (normală) fiind susținută și de normele etice și profesionale, însă când individul se străduiește să facă față solicitărilor care depășesc cu mult capacitățile lui de adaptare detașarea se transformă în depersonalizare care afectează performanța, pentru ca în final să aibă loc scăderea realizărilor personale ce conduc la apariția epuizării emoționale. Concluziile autorilor referitor la burnout sunt următoarele: • burnout-ul devine mai puternic pe măsură ce se trece de la depersonalizare la afectarea performanțelor și la epuizare
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de adaptare detașarea se transformă în depersonalizare care afectează performanța, pentru ca în final să aibă loc scăderea realizărilor personale ce conduc la apariția epuizării emoționale. Concluziile autorilor referitor la burnout sunt următoarele: • burnout-ul devine mai puternic pe măsură ce se trece de la depersonalizare la afectarea performanțelor și la epuizare personală; • nu este obligatoriu ca o persoană să treacă prin toate fazele descrise, unele putând fi sărite; • simptomatologia burnout-ului se adâncește treptat. Modelul fazic a fost validat de unii autori și invalidat de către alții
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Epuizare emoțională presupune vidarea emoțională a persoanei, pierderea energiei și a motivației, apariția frământării și a tensiunilor și perceperea muncii ca pe o corvoadă. Maslach et al. (2001) o considera a fi elementul de baza al sindromului reprezentând componenta individuală. > Depersonalizarea presupune apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de cei avuți în grijă, de respingere sau stigmatizare a acestora, toate acestea fiind destinate să reducă epuizarea resurselor interne. Se referă la răspunsuri negative, cinice și excesiv detașate față de persoanele întâlnite la locul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]