215 matches
-
un fapt sau o situație decurgând din raporturi de muncă, eliberarea, în condițiile legii a certificatelor destinate obținerii unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, pentru veteranii de război și pentru persoanele persecutate din motive etnice în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, eliberarea certificatelor destinate obținerii unor drepturi privind asistența socială, asigurările sociale și protecția socială, unicatele
LEGE nr. 117 din 30 iunie 1999 (*actualizată*) privind taxele extrajudiciare de timbru. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273081_a_274410]
-
Diana%20Dumitru%20Selectie%20Clear%20History.docx# ftn6">[6]</a>, „majoritatea dintre ei ne dădeau pâine.”<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/numărul%207/GAP%207%20pentru%20Mona%201/Diana%20Dumitru%20Selectie%20Clear%20History.docx# ftn7">[7]</a> O evreica deportata din Bucovina la Moghilev își exprimă în felul următor opinia despre populația din Transnistria: „Ei erau buni. Ei erau la fel de săraci că și noi, dar ei ne dădeau mâncare atunci cand puteau (să-și permită).”<a title="" href="file:///D:/Marus
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
întreaga populație tătară în Asia Centrală, pe motiv că aceasta ar fi colaborat cu ocupanții fasciști. Se estimează că 46% dintre deportați au murit de foame și boli. În 26 iunie 1944 minoritățile greacă, bulgară și armeană au fost de asemeni deportate în Asia Centrală. În 30 iunie 1945 Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea a fost transformată într-o simplă regiune a Rusiei. În 19 februarie 1954 regiunea Crimeea a fost transferată de la RSFS Rusă la RSS Ucraineană, printr-un decret al Sovietului
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
1939, ea și-a continuat educația participând la așa-numitele lecții clandestine („Tajne szkolnictwo” sau „tajne komplety”) care pregăteau tinerii pentru reconstrucția Poloniei după terminarea războiului. Din 1943, a fost angajat la căile ferate și a reușit să nu fie deportata în Germania că muncitor silit. În timpul acestei perioade cariera ei ca artist a început cu câteva ilustrații pentru un manual de limbă engleză. A început de asemenea să scrie povestiri și poeme ocazionale. Începând din 1945, a studiat literatura poloneză
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
cartea “Slovnik rumunskych spisovatelu”, Praha ;2001] / Vlad Pohilă // Limba Română. - 2003. - Nr. 4-5. -¬ P. 194-197. Pohilă, Vlad. Prinos unor suferințe trecute, avertisment ca ele să nu se mai repete: [pref.] / Vlad Pohilă // Cemârtan-Spânu, Margareta. Lupii: amintirii din copilărie [ale unei deportate în Siberia]. - Chișinău: [S.n.], 2006. - P. 9-14. Pohilă, Vlad. Pe bulevardul fără oameni; Doctor Fabius; Nu, el nu vroia să moară: [nuvele] / Vlad Pohilă // Basarabia. - 1997. - Nr. 9-10. - P. 86-95. Pohilă, Vlad. Așot, ce-ai făcut tu, Așot?: [povestire] / Vlad
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
de arestare și deportare a fost stabilită pentru noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, fiind vizate 32 423 de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herței. Dintre acestea, 6 250 urmau să fie arestate, iar 26 173 - deportate. În raportul din 14 iunie 1941 despre rezultatele operațiunii, înaintat lui Stalin, Beria și Molotov, se constată că numărul celor arestați și deportați a scăzut de la cifra inițială de 32 423 persoane la 31 419. Cum se explică această diferență
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
incendierea unei arii de grâu, este arestat și ispășește o pedeapsă de 5 ani la Fălticeni și la Galata lângă Iași. Viitoarea soție, Francisca Ida, de loc din Dumbrava, comuna Cornu Luncii, originară dintr-o familie de nemți, a fost deportata în lagărul Donbas din regiunea Makievska-Siberia. Foarte slabă și mereu bolnavă, a stat în lagăr între 13 ianuarie și 4 decembrie 1945. La întoarcerea acasă se căsătorește cu Teodor Țâțos. În anii de detenție ai soțului este trimisă în domiciliu
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
activiști ai satelor. În 1949 pe teritoriul s. Costești se formează 3 colhozuri: Kalinin, Andreev și Novaia Zarea, iar la Gîrla colhozul Moldova Socialistă. În noaptea zilei de 6 iulie 1949, familiile din Costești au fost ridicate în mașini și deportate în Siberia “ Eram pe atunci o fată mică, în acea zi lucrasem la cîmp. Seara mama ne-a hrănit și noi ne-am culcat să ne odihnim. Pe la miezul nopții a început să latre cîinele. Mama a ieșit și a
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
Se miza pe frică de deportare, care era implantata tot mai adînc în rîndul țăranilor. Deportarea din iulie 1949 a avut efectul scontat: timp de cîteva zile populația RSSM a trăit într-o stare de frica imensă, că va fi deportata în Siberia dacă nu va intra în colhozuri. În rezultat de la 6 iulie pînă la 1 septembrie 1949, în RSSM au fost organizate 750 de colhozuri în care au intrat 183.333 gospodării țărănești. Deși deportarea din anul 1951 s-
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
fost cucerita de sultanul Soliman Magnificul și cei 250.000 de soldați ai săi; ulterior cea mai mare parte a orașului a fost rasă de pe fața pământului, iar întreaga populație creștină (printre care sârbi, unguri, greci, armeni etc.) a fost deportata la Istanbul în zona cunoscută sub numele "Pădurea Belgrad". Belgrad a devenit centrul districtului Sanjak, care a atras noi locuitori - comercianți turci, armeni, greci și alții, iar pacea a fost menținută în următorii 150 ani. Belgrad a devenit cel de-
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
A absolvit Facultatea de Fizică-Chimie la Universitatea din Cernăuți în anul 1932. După absolvire, a devenit profesoară de chimie la Cernăuți, unde dealtfel a și locuit vreme de 11 ani. Asemeni multor semeni de ai săi, Frieda Vigder a fost deportata, împreună cu întreaga familie, într-un lagăr din Transnistria și poate că nedreptatea ar fi transformat-o într-o victima, asemeni celor mulți deportați ce nu s-au mai întors, daca nu ar fi avut destulă voința ca să supraviețuiască. Autohtonii au
Frieda Vigder () [Corola-website/Science/316600_a_317929]
-
12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane - deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească). De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Într-un
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
o familie de evrei polonezi. În 1939 părinții ei sunt deportați că evrei, iar ea ca să scape de deportare este obligată să coase haine de blană pentru armata germană (Wehrmacht). Gerda se ascunde în Berlin, fiind descoperită de gestapo, este deportata la Auschwitz. În lagărul de concentrare naște o fetiță, care provine dintr-o relație cu un negustor maghiar de blănuri. Copilul moare, în urma așa numitelor "cercetări medicale" ale doctorului Mengele. În ianuarie 1945 cu ajutorul unui dezertor german, Gerda evadează și
Gerdas Schweigen () [Corola-website/Science/322871_a_324200]
-
trecută în cartea de telefoane din 1937 până în 1940 că Gisella Weissmann (Weißmann). În 1940, numele evreiesc "Sară" a fost adăugat intrării, iar în 1941, evreii au fost scoși cu totul din cartea de telefoane. În ianuarie 1942 a fost deportata la Riga, în Letonia, unde a și murit, în același an. Grosz și Weissmann au avut în 1908 un copil născut în afara căsătoriei, Ilse. Fiica a devenit de asemeanea pianista, fiind învățată de mama ei în Berlin și de Konrad
Gisella Grosz () [Corola-website/Science/336479_a_337808]
-
(n. 13 februarie 1931, Oradea, România (în ) - d. 17 octombrie 1944, Auschwitz-Birkenau) a fost o fetiță de treisprezece ani, care, asemănător Annei Frank, a scris un scurt jurnal în ghetoul din Oradea, înainte de a fi deportata în lagărul de concentrare de la Auschwitz și de a deveni o victimă a Holocaustului. Mama Évei a recuperat jurnalul la întoarcerea sa după război, publicându-l la Budapesta în 1948. Ulterior au fost publicate traduceri în alte limbi, inclusiv în
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]