512 matches
-
care se mai adaugă 6.500 pentru anul 1942. Legația germană estima numărul evreilor deportați în august 1942 la 185.000. Doctor Filderman, octombrie 1943, 190.000. Ion Antonescu, mai 1946, 150-170.000.” Putem aproxima la 180.000 numărul evreilor deportați în Transnistria, acțiune în care au fost implicate autoritățile române. Numărul lagărelor și ghetourilor a fost de aproximativ 200. Unele din acestea și-au câstigat o faimă nedorită.Un loc aparte îl ocupă, însă, lagărul de la BOGDANOVKA din județul Golta
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Cum le citiți dumneavoastră, care ați fost acolo? Nu s-a scris absolut nimic neadevărat. Degeaba se spune că Antonescu n-a deportat. El ne-a deportat, el a spus să ne deporteze. Să știți, noi am fost ultima grupă deportată - am avut așa un ghinion, să fim chiar În grupa aceea... Sau noroc, pentru că ceilalți au murit... Da, da. Aici, În Târgu-Mureș, suntem trei care am fost deportați În Transnistria, dar nu În același loc. Și când v-ați Întors
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îmbrăcat cu ei și am plecat Împreună cu alți oropsiți să traversăm Nistrul, alături de jandarmi și cai. În toiul nopții am ajuns la Moghilev, unde am fost Îndrumați spre o casă fără geamuri, Înghesuiți Într-o cameră cu multe alte familii deportate. Aici ne-am Întâlnit cu alte două familii pe care le cunoșteam și am hotărât să fim Împreună. Între timp s-a aflat că dimineața vin căruțași ucraineni care transportă evreii În lagăr, o cazarmă părăsită unde domnea un jandarm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceremonie sărăcăcioasă. A venit ordinul de a părăsi străzile principale și de a ne muta În perimetrul din oraș stabilit ca ghetou. Am avut noroc să ajungem Într-o cămăruță dintr-un bloc, unde s-au mutat și alte familii deportate. Am cunoscut un om excepțional, un inginer Valeanski, un ucrainean foarte bun la suflet, care a deschis un mic atelier de tâmplărie, unde lucram câțiva evrei. El ne-a ajutat cu o sobiță din tablă pe care puteam să gătim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a V-a am Învățat În particular și am dat examene - am, totuși, o diplomă de a V-a și a VI-a, făcute normal... — Asta În ce an se Întâmpla? — În ’39-’40, căci În ’41 am fost deja deportați. Din ordinul mareșalului Antonescu, toți evreii din Suceava am fost deportați: n-a rămas nici un singur evreu În Suceava... — De ce legi antisemite vă aduceți aminte din acea perioadă dinaintea deportării? — În primul rând era legea aceea, cum se chema, românizarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
săturat, jidoavcă Împuțită, de sânge românesc?”... Și, săraca mama, bineînțeles că i-a căzut din mână legăturica, a plecat, sigur că i s-a umflat mâna... A trebuit ca un medic să-i Închidă rana... Vă referiți la medicii evrei deportați? Bineînțeles... La Mărculești unde ați fost cazați? În niște case părăsite, niște case de lut ale foștilor locuitori evrei de acolo - 10-12 case... Iar noi, ca să obținem ceva de-ale gurii, trebuia să facem troc cu femeile ucrainence care erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prima noastră reușită ... Deci am ajuns cam prin decembrie... cam două luni a durat acest traseu. Între timp au Început niște geruri cumplite, de crăpau pietrele, a Înghețat pârâul, lacul... Și În localitatea aceasta majoritatea erau rădăuțeni și câțiva basarabeni deportați mai devreme și toți trăiau În niște condiții mai mult decât precare - adică n-aveai efectiv ce să mănânci; și pe lângă frigul ăla cumplit s-a declanșat și o epidemie de tifos... Și a Început să moară lumea pe capete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
condiții care mie mi se păreau nemaipomenit de Înapoiate la vremea aceea. Și În această localitate, o anumită zonă a fost declarată colonie evreiască. Probabil fostul cartier evreiesc a fost declarat colonie evreiască și urma să-i adăpostească pe evreii deportați - dar numai cei care au primit aprobare de așezare În această localitate din partea administrației românești de la Moghilev. Deci noi aveam aprobare - nu eu, părinții sau probabil cei din convoi -, dreptul să ne așezăm În Șargorod. Doamna aceasta care ne-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am dus să văd cu ochii mei unde am fost. Deci Dindelegan a fost cu siguranță un om foarte dur, dar tot ce pot să vă spun e că În clipa În care s-a organizat o conducere din partea evreilor deportați, el a lucrat strict cu această conducere, fără să se mai amestece În problemele oamenilor. Deci el n-a făcut nimic din răutate gratuită, ceea ce În timp de război s-a mai Întâmplat, Însă a vrut ceva organizat și care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Înalte, dar Îmi displace că situația a fost așa... În perioada comunistă dumneavoastră erați considerați victime ale nazismului sau evrei? N-aș putea să vă spun și nici nu cred că există o părere generală cu privire la acest grup de oameni deportați. Faptul că am fost deportați nu a interesat pe nimeni din punctul de vedere al autorităților comuniste; faptul că suntem evrei la fel cred că nu a interesat pe nimeni. De interes cred că a fost fiecare caz În parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
momentul acela le spuneau că vor fi deportați. Nu li s-a spus unde - intrau Într-o cameră și le spuneau: „Luați-vă de aici ce aveți de luat...”! Afară erau căruțe cu oameni, iar la fiecare casă de unde trebuiau deportați oameni, În momentul când li se spunea: „Luați-vă tot ce vă trebuie din camera aceasta”, dacă uitau ceva nu-i mai lăsau să intre În cameră. Ne spuneau țăranii care i-au dus la gară... Brutăria v-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vă dați seama, erau niște călduri mari... Și pe drumurile acelea prăfoase ale Basarabiei ne purtau dintr-un loc În altul, până am ajuns Într-o localitate, Secureni, unde ne-au spus să intrăm În niște case care aparținuseră evreilor deportați. Cam câte zile a durat acest drum până la Secureni? Nu v-aș putea spune, dar foarte mult - În sensul că ne duceau așa, pur și simplu... Mergeați toată ziua? Da, mergeam toată ziua, iar noaptea te lăsa Într-un câmp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cât au putut lua oamenii cu ei... Astfel Încât În Edineț a Început un preludiu a ceea ce avea să urmeze În Transnistria - noi nici nu știam unde ne duc, cum, nimeni nu știa nimic... Deci ați stat tot În casele evreilor deportați? Da, tot În casele lor, cu grămada, familii Întregi În câte o cameră... După ce exantematicul a Început să-și arate colții și păduchii, și mizeria, și tot ce vreți, În octombrie ne-au scos și ne-au transportat, tot pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și surioara mea avea deja 7 ani. Și ne-am gândit noi, dacă supraviețuim, să Învețe și ea ceva... Și erau oameni care degeaba mai predau câte ceva, dădeau lecții... Țin minte că o duceam la fosta mea Învățătoare, și ea deportată, și așa a Învățat acolo, În lagăr, să citească și să scrie... Și țin minte că o duceam și apoi seara, când mă Întorceam de la lucru, mă duceam s-o iau Înapoi acasă: deci În condiții foarte grele, te gândeai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mă Întorceam de la lucru, mă duceam s-o iau Înapoi acasă: deci În condiții foarte grele, te gândeai totuși că dacă vei supraviețui, trebuie să Înveți... Așa, ca o altă Întâmplare: eram Încă la muncă, la podul ăla de peste Nistru, deportații care lucrau erau păziți de jandarmi, iar lucrarea era condusă de nemții din organizația Todt. Eu Înțelegeam ceva germană și Îi auzeam pe nemți cum vorbeau despre jandarmii români. Nu-i scotea din țigani - și mă gândeam, așa, În mintea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se afle c-a născut. Apoi a fost aruncat. Este ceva ce nu pot uita și nu voi uita cât voi trăi: a fost ceva groaznic. Și munca era grea. Dar am Întâlnit și oameni de treabă, și oameni - adică deportați - mai În vârstă decât mine și vorbeau cu mine ca cu o fetiță, mă Încurajau. Un lucru interesant: m-a Încurajat foarte mult o femeie care, după Întoarcere, a venit acasă, n-a venit soțul ei, n-a venit mama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost și ea aleasă cu noi pentru muncă. Una văduvă, cu băiat mare, care a fost Înrolat Într-un detașament de muncă și l-au eliberat În ultima zi de la muncă și a fost adus În lagăr ca să fie deportat - nici n-a venit acasă... Maică-sa era cu noi. Dar, În timp ce noi stăteam În lagărul ăsta groaznic, ea era mai descurcăreață, se interesa ce și cum... Alături era alt bloc, deja femeile erau Îmbrăcate În uniforme, cu niște dungi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cizmei. Fiecare avea undeva ascuns, dar foarte mulți aveau În gură. Scoteau un dinte și-l vindeau, vă Închipuiți. Ăștia cu aur aveau mâncare, băutură, tot... Și făceau niște orgii extraordinare. În lagăr era și un bordel, sigur, cu femei deportate. Unii primeau bilete pentru o Întâlnire erotică, alții nu. Ăștia erau puțini. Alții au devenit homosexuali și atunci alegeau dintre tineri, copii de 15-16 ani, și le dădeau pâine, supă, nu știu ce, și Își făceau trebuințele sexuale. Era o decădere, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În cap. Eu mergeam pe flancul stâng, după mine venea Naftalin Raimond, la mijloc, și după el Herman Iacob. Herman Iacob era un om călit. A fost și-n detașamentul de muncă În Ucraina - de acolo a fost adus și deportat. Era mai În vârstă decât noi - el avea 32 de ani, eu 19. Dar ce vă interesează mai mult? E interesant ce spuneți: Întâmplări pe care le-ați trăit dumneavoastră, evenimente, cazuri mai personale, văzute cu ochii dumneavoastră, trăite de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am perfecționat puțin, că am stat două luni și ceva cu americanii și vorbeam, le-am zis: „Lăsați-ne În pace”; rușii: „N-avem ce face cu voi, căutați-vă de drum” - ne-au dat o hârtie că suntem foști deportați și ne-am plimbat două săptămâni pe jos, până când am ajuns În același punct de unde am pornit. Pe urmă ne-am uitat pe hartă, noi, ca proștii, iar rușii au Început să râdă de noi: „Măi, măi, ce să facem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu era din Budapesta. N-am dat de el. Dar din Întâmplare, În 1997, el, trăind În Israel, a făcut medicina, a fost Într-o societate cu un prieten de-al meu, tot medic, bistrițean, care a fost și el deportat. Și atunci s-au cunoscut și: „Eu sunt de aici, eu de aici...”. Și a spus: „Eu sunt din Bistrița” - și atunci acest prieten al meu cu care am fost În lagăr zice: „L-ai cunoscut pe Amen, inginerul?”. Îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au crezut ei că trebuie - un vas de făcut ceai, niște ceai, niște zahăr... Nu mi-aduc aminte. Și ne-au dus acolo. Acolo a Început să circule un zvon cum că toți evreii din Ungaria vor fi deportați - nu deportați, vor fi transferați; cuvântul „deportare” nu l-am auzit deloc. Vor fi transferați dincolo de Dunăre - dincolo de Dunăre Însemna jumătate din Ungaria: nu știam unde, nu știam ce... Și pentru a organiza niște condiții mai bune de organizare și de viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
violuri, și care, în avântul lor, nu șiau dat seama că sunt însemnați de partizani. Să-i știm pe cei care sau dedat la jafuri și omoruri în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941, pe cei care au însoțit convoaiele cu deportați evrei în drumul spre Transnistria, și care au bătut, jefuit, umilit, ucis oameni nevinovați. Dacă tot se bate din gură că se vrea să-i știm pe cei care au colaborat cu securitatea, pe torționari, de ce să nu-i știm
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mama și surorile lui Valeriu se refugiază la Iași sub purtarea de grijă a celei mai mari dintre surori, Valentina, întreaga familie trăind cu greu, spălând rufele celor avuți din târgul Iașilor, sub permanenta amenințare de a fi arestate și deportate. * Între tinerii FDC-iști din Aiud este introdus agentul sovietic din Basarabia, originar chiar din Bălți, Tarnovschi, pe care Valeriu îl cunoștea și pe care îl deconspiră. Agentul, bine instruit, reușește să câștige de partea lui majoritatea celor închiși și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Ofițer: - domnului Berezovski Gheorghe, inginer, deputat în Consiliul regional Cernăuți, pentru eforturile sale neobosite de păstrare în amintirea generațiilor prezente și viitoare a victimelor regimului sovietic, prin construirea unor monumente în memoria persoanelor deportate; - domnului Cretu Ion, medic, administrator al Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi", vicepreședinte al A.C.D.R., realizatorul programului cultural "ARC" în zona Cernăuțiului, pentru contribuția sa majoră la menținerea și revigorarea civilizației tradiționale românești; - domnului Covalciuc Constantin, prim-vicepreședinte al A.C.D.R., inițiatorul
DECRET nr. 568 din 1 decembrie 2000 privind conferirea Ordinului naţional şi Crucii naţionale Serviciul Credincios. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131760_a_133089]