1,416 matches
-
tinereții fără de sfârșit, al unui prezent mereu luat de la capăt, mereu înviorat - acesta e cel mai prețios deziderat al lui homo consumericus. Se impune așadar o nouă lectură: curentul care ne duce înspre satisfacțiile materiale nu este atât semn al deposedării de sine, cât dorință de „renaștere” a sinelui prin intensificarea trăirii prezentului. Lucru prin care consumul din faza III poate fi asemănat cu o mică sărbătoare. Fără îndoială că un adevărat abis desparte sărbătoarea tradițională de consumul actual, acesta din
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
subiective. Anticul otium era un timp al construcției de sine, manifestându-se în cultivarea divertismentului și în contemplație, în meditație și în conversație. Bacanalele ofereau o imagine răsturnată a moravurilor sociale și duceau, în cursul petrecerii colective și extatice, la deposedarea de sine. Universul divertismentului contemporan nu este nici una, nici alta: e universul privatizării plăcerilor, al individualizării și al comercializării timpului liber. Orice în afară de orgiastico-extatică, logica triumfătoare este aceea a timpului individualist al divertismentului-consum. Individualizare nu înseamnă izolare și nici măcar retragere
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a iluziei. Rațiuni de a spera care sunt cu atât mai necesare, cu cât epoca noastră e bântuită de un destul de răspândit sentiment al neputinței de a dirija cursul lumii. Hipertrofia mitologiei eudemoniste are ca scop contrabalansarea acestui sentiment al deposedării, întărind ideea că nefericirea nu e o fatalitate, că există căi, dacă nu pentru a fi fericit, cel puțin pentru a te simți mai puțin rău. Fapt prin care această magmă de semnificații și de imagini euforice funcționează nu atât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și liniște sufletească, altfel spus, fericirea interioară, fără a fi nevoie să renunțăm la nimic exterior (confort, succes profesional, sex, divertisment). Individul hiperconsumator aspiră la avantajele lumii moderne și la armonie interioară pe deasupra. Înțelepciunea se confundă cu detașarea și cu deposedarea de sine (budismul); vrem o deplină realizare a egoului. Este vorba nu atât de schimbarea stilului de viață, cât de adaptarea la lumea noastră pentru a trăi confortabil în ea, fără stres sau anxietate. Obiectivul este de a face existența
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
emoțional 30 De la consumul ostentativ la consumul experiențial 31 Consumul intimizat 33 Pasiunea pentru mărci și consumul democratic 37 Fetișismul mărcilor, luxul și individualismul 38 Hiperconsum și anxietate 40 Puterea și neputința hiperconsumatorului 42 Medicalizarea consumului 43 Stăpânirea corpului și deposedarea 45 Hipermaterialismul medical 47 3. Consum, timp și joc 50 Consumul ca divertisment și călătorie 51 Hedonism, divertisment și economia experienței 51 Actul cumpărării ca plăcere 55 Febra schimbării perpetue 56 Consumul, copilăria și timpul 58 Întinerirea experienței trăite 58
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
originală a Terra Nullius. Curtea Supremă a recunoscut titlurile de proprietate ale băștinașilor ca formă de posesiune asupra pământului și a notat următoarele: „Aborigenii au fost deposedați de pământurile lor lot cu lot, pentru a lăsa loc extinderii așezărilor coloniale. Deposedarea lor a permis dezvoltarea națiunii” (citat din Commonwealth of Australia, 1994, p. iv). Concluziitc "Concluzii" Cazurile prezentate arată că statele naționale s-au purtat, uneori, cu cruzime față de locuitorii lor. Și mai arată că globalizarea a avut altfel de efecte
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
strecoară amintirea greșelii tatălui său, Henric al IV-lea - Bolingbroke, care îl detronase pe Richard al II-lea. Și chiar dacă Richard nu fusese ucis de Bolingbroke, ci de Exton, care crezuse că îndeplinește astfel dorința ascunsă a viitorului său suveran, deposedarea de domnie a lui Richard al II-lea dă ascensiunii la tron a lui Henric al IV-lea aerul unei uzurpări, ca și cum înlăturarea lui Richard ar fi fost o crimă, o lașă vărsare de sânge. Dezmățatul Henric al V-lea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Bassanio îndată ce deschide sipețelul de plumb. Într-adevăr, ceea ce vede pare a nu fi mai puțin terifiant decât viziunea iadului care îl cutremurase pe prințul Marocului 1. Această uneori insuportabilă intensitate a privirii „celuilalt” le oferă îndrăgostiților experiența unică a deposedării de sine. Înainte ca Bassanio să aleagă unul dintre cele trei sipețele, Porția dă glas propriei fascinații vorbind despre privirea tânărului pretendent, despre vraja învăluitoare a ochilor lui, vrajă resimțită ca o perturbare a identității și ca o deposedare, exprimată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a deposedării de sine. Înainte ca Bassanio să aleagă unul dintre cele trei sipețele, Porția dă glas propriei fascinații vorbind despre privirea tânărului pretendent, despre vraja învăluitoare a ochilor lui, vrajă resimțită ca o perturbare a identității și ca o deposedare, exprimată în text printr-un joc complex al formelor pronominale: Doar ochii dumitale sunt de vină: Privindu-mă, în două m-au tăiat - O jumătate e a dumitale, Iar cealaltă la fel, fiind a mea, Căci de-i a mea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o va îndrăgi nespus Titania. Sigur, e doar o farsă răutăcioasă a zburdalnicului Puck, numai că din cauza ei oamenii își pierd mințile, se îndrăgostesc sau se sperie de ceea ce li se întâmplă. Iubirea și alteritatea se conjugă astfel în acea deposedare de sine trăită de Titania: ca și privirea ațintită asupra unei fantome, privirea înamorată poate declanșa starea de nebunie. Și nu întâmplător, Shakespeare plasează toate aceste scene de violență în mijlocul unei păduri, știut fiind că pădurea e și un spațiu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și balanța în mână, simbolizează normele echității și ale echilibrului între a oferi și a primi, între conștiința de drept și cea de datorie. Dezacordurile interindividuale între ponderea cererii și a ofertei, conflictele și conduitele agresive izvorâte din conștiința de deposedare, de privație a unei satisfacții considerată legitimă, au atras atenția psihologilor și psihiatrilor, orientând invesitațiile și efortul acestora spre explicații și prevenirea abaterilor de la normă. Contribuția oamenilor de știință în acesr domeniu dobândește astfel o importantă semnificație etică, psihosocială. juridică
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca o reacție sau atitudine a personalității în care se redlectă atât condițiile externe, cât și structura individuală a personalirății. Părăsind poziția facilă a înțelesului de frustrație ca reacție agresivă la contrarierea unei tendințe, reacție determinată de conștiința de păgubire, deposedare, alienare, autorul se angajează în direcția dificilă și complexă a diagnosticului personalității prin analiza multilaterală a personalității frustratului: semnificația, trăirea și modul de reacție a subiectului în fața unui baraj, complex ce ne poate oferi, în unitatea și întregul lui, cheia
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Închiderea în sine, egocentrismul psihologic, atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, creează condițiile apariției unor situații conflictuale și frustrante în raporturile dintre indivizi și în relațiile dintre invidid și societate. Sentimentul frustrației (al privațiunii, deposedării de un drept este specific tocmai acelei persoane care este încorsetată de propriumod de a privi și interpreta realitatea, de incapacitatea de a se detașade propriile trăiri și tendințe egoiste, ce o determină să creadă că are întotdeauna dreptate, că
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ar fi: modul de percepere și interpretare a situațiilor obiective exterioare, nivelul de aspirații individuale, educația și experiența de viață a individului etc. Factorii menționați vor conferi obstacolului un anumit grad de periculozitate și un anumit înțeles, specific frustrării: privarea, deposedarea persoanei de un bun, de un drept. Numai privite lucrurile dintr-o astfel de perspectivă vom putea înțelege acele situații în care același fapt sau eveniment constituie pentru unii subiecți obstacole în calea, realizării unui scop sau a satisfacerii unei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrantă. „Starea de frustrație” exprimă, de fapt, tensiunea nervoasă, afectivă, trăită în forme și grade de intensitate diferite, în funcție de măsura realizării „prizei de conștiință” de către subiectul frustrat asupra gravității pericolului, real sau imaginar, întâlnit conștientizare care va determina și sentimentul deposedării, al privării ne justificate de un bun, sau de un drept. Explicarea acestei componente psihologice a fenomenului de frustrație („starea de frustrație”) ridică, așadar, destule dificultăți de ordin psihologic sau fiziologic. Privitor la cele fiziologice, cercetătorii remarcă faptul că tensiunea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
adevăr, frustrația implică prezența unui conflict între două tendințe: una care se leagă de tipul de relație „scop-reacție”, și alta care apare sub influența „condițiilor interferente”. Așadar, „tensiunea afectivă”, ca aspect de conținut al fenomenului frustrației, trebuie legată de condițiile deposedării: dacă motivele care susțin scopul propus sunt relativ minore, atunci subiectul în cauză, fie că acceptă noua situație și continuă activitatea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fie că adoptă așa-numitul „comportament pentru rezolvarea unei probleme”, în care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
saltul calitativ pe care frustrația îl înregistrează în lumea umană, relevă: „Termenul de frustrație, în lumea umană, implică, după părerea noastră, un raport social și conștient între ce ni se cuvine și ceea ce datorăm noi, între drept și obligație. Această deposedare creează o reacție firească în sensul de restabilire a dreptului respectiv cu ajutorul acțiunii de revendicare, de luptă, care nu înseamnă negreșit agresiune. Privit în felul acesta, fenomenul frustrației se ridică pe un plan specific uman și social, cu înțeles de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
satisfacții, provocată, de un alt animal, ceea ce explică și reacția sa de agresiune sau de fugă. Această stare de privțiune se deosebește, însă, de procesul reflexiv uman de analiză motivațională, prin care agentului frustrant i se atribuie o intenție de deposedare. Animalul nu are conștiința „de altul” și, implicit, nu poate atribui motivației agentului frustrant o anumită, intenționalitate rău voitoare. Fenomenul propriu-zis de frustrație se naște numai în condiții de reflexivitate, respectiv în condițiile actului de evaluare și interpretare, prin care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în forma „secundară” a frustrației, starea de privațiune este finalizată și conștientizată fie prin atribuind altei persoane intenția de a ne deposeda de un bun sau de un drept, fie având conștiința unor cauze de ordin subiectiv, intrapersonal, a unei deposedări de ordin natural, ereditar. La acești doi poli ai finalității explicative, se cuvine să adăugăm și o poziție mai puțin determinată, mai difuză, când subiectul trăiește acut starea, de privațiune fără a o lega de o cauză adecvată, reală. În
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
situațiile în care rezultatul acțiunii este resimțit ca „insucces”, sau ca „eșec”, determină apariția sentimentului de frustrație. Este necesar ca situația, frustrantă respectivă (de opoziție, contrariere sau conflict) să fie însoțită, de un afect puternic și de conștiința, privațiunii, a deposedării de un drept, de un bun individual. În acest înțeles, fenomenul frustrației este specific lumii umane, implicând, de cele mai multe ori, un raport social direct în care „bariera, obstacolul, se identifică cu persoane concrete considerate, pe drept sau pe nedrept, rău
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un raport social și conștient între ceea ce ni se cuvine și ceea ce datorăm noi, între drept și obligație”. Pentru toate celelalte situații, în care obstacolul are un caracter impersonal, în care „eșecul”, „insuccesul”, nu este resimțit sub forma „sentimentului privațiunii/deposedării”, adecvați sunt alți termeni: „sentimentul eșecului”, „senzația propriei neputințe” etc. 3) Nu există fenomene de frustrație în sine, rupte de realitatea exterioară și de personalitatea umană, ci mai ales moduri personal de a simți și de a trăi sentimentul de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Freud susține ideea după care omul ar fi condamnat la o permanentă frustrare, deoarece lupta între cele două instanțe extreme, Id și Supra-Ego, nu este niciodată pe deplin conciliabilă; această luptă este plină, prin urmare, de frustrare, înțeleasă ca o deposedare de către „cenzură” (care este o funcție a „Super-Ego-ului”) a înclinațiilor (pulsiunilor) omului, care au un caracter predominant sexual. Pe parcursul dezvoltării sale psihice și în timpul vieții sale adulte, omul - arată S. Freud - este supus frecvent frustrărilor și conflictelor, deoarece organismul caută
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cursul vieții ca niște agenți frustranți, ci ca niște contradicții ce pot fi soluționate la nivelul unor sinteze superioare, neantagonice. La acest nivel „obstacolele” apar, așadar, mai mult ca condiții de autodepășire; ele nu mai au, altfel spus, neapărat semnificația deposedării și diminuării valorii personale, ci, dimpotivă, se profilează ca prilejuri (condiții) de afirmare și înfăptuire a idealurilor umaniste ale personalității. Capitolul IV Situații de frustrare și tipurile respective deconduită Deosebirile individuale existente, în mod obiectiv, în planul motivației în sistemul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al autodominării afective și axiologice a persoanei în cauză. Cerceătorii au clasificat marea varietate a modalităților de reacție la frustrare în funcție de mai multe criterii. Astfel, S. Rosenzweig ia în considerare următoarele trei puncte de vedere principale: 1) „economia” (gradul de deposedare) trebuințelor frustrante, 2) „sinceritatea” răspunsurilor, 3) caracterul, mai mult sau mai puțin, „adecvat” al răspunsurilor la frustrare. 1) După primul criteriu, cel al „gradului de deposedare” a trebuinței, reacțiile la frustrare pot fi: a) reacții de apărare a „eului”; b
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Rosenzweig ia în considerare următoarele trei puncte de vedere principale: 1) „economia” (gradul de deposedare) trebuințelor frustrante, 2) „sinceritatea” răspunsurilor, 3) caracterul, mai mult sau mai puțin, „adecvat” al răspunsurilor la frustrare. 1) După primul criteriu, cel al „gradului de deposedare” a trebuinței, reacțiile la frustrare pot fi: a) reacții de apărare a „eului”; b) reacții de persistență a „trebuinței”, c) reacții care exprimă dominanța, persistența, inevitabilitatea „obstacolului” întâmpinat. a) Reacțiile de apărare a „Eului” sunt grupate de S. Rosenzweig în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]