382 matches
-
filfizoni din București ori Iași au o amprentă de neconfundat. Rareori tonul lor se Încarcă de simpatie fățișă. Confecționează descrieri neutre, dar cel mai adesea varsă multă zeflemea prin vârful peniței. Până și filfizon, așa cum Îl notează dicționarele, rămâne total depreciativ. Chiar atunci când Îl Întâlnim pomenit - poate pentru prima dată - la Ion Ghica, e vorba despre lălăiala smintită a lui Manea Nebunu’: „Fivrelzon! Fivrelzon!”. Cu alte cuvinte, Într-o franceză revoluționară, „Vive le son!”. Oare de unde să vină rezerva aceasta disprețuitoare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Baudelaire și Oscar Wilde. O privire superficială, concentrată exclusiv asupra stridențelor din aceste „accidente”, l-ar putea descrie pe Macedonski drept un individ cu o personalitate tipică „pentru «pozeuri», cabotini și ratați”1. Și, am adăuga noi - În același registru depreciativ (deoarece el funcționa Încă În cultura română) -, pentru un dandy. Înainte de orice cuvânt ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene) este portretul unui dandy. Chiar dacă lui Eminescu Îi va părea o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care a circulat până către finele secolului al XIX-lea, nu fără a-l păstra, într-o anume publicistică, până azi. În accepție stilistică, începe a fi utilizat în secolul al XVIII-lea, cu aplicație, inițial, la arhitectură, cu sensul depreciativ de „straniu”, „insolit”, necanonic. Cu același sens e aplicat, tot atunci, la muzică. În secolul următor, cuvântul denumește, în marile sinteze de istorie a culturii și artei realizate de Jakob Burckhardt și Heinrich Wölfflin, fără conotații defavorabile, stilul (arhitectonic și
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
și minimalizare a Ființei, contrariul poièsis-ului, Heidegger a redat strălucire blazonului metafizic al acestei tradiții a gîndirii cu rezonanțe triste sau reactive; Marcuse și școala de la Frankfurt, cu denunțarea tehnicii ca vicleșug al dominației capitaliste și, mai general, cu noțiunea depreciativă de "Rațiune instrumentală", i-au furnizat în preajma lui '68, de partea stîngă a baricadelor, acreditările progresiste; iar Jacques Ellul a venit cu reala profunzime escatologică. În Franța, au excelat pe această temă moraliști și literați ai perioadei interbelice precum Bernanos
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
degrabă decât să dai un răspuns, dacă cineva te întreabă ceva”. Textul acesta pune problema „deducției statistice”, anume: dacă eirōneia poartă cu sine aceste negativități înseamnă că Platon a folosit eirōneia, când s-a referit la Socrate, în același sens depreciativ. Nu așa stau lucrurile, spune Vlastos, și exemplifică printr-un fragment din Gorgias în care Callikles și Socrate se acuză reciproc cum că și-ar bate joc unul de altul, dar nu se vede la nici unul din ei intenția minciunii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
elită, utilizat la singular sau la plural, și derivații săi elitist, elitism sunt întrebuințați cel mai adesea cu scopul de a dezaproba sau de a respinge. Giovanni Busino (1992, p. 4) afirmă: „sunt tot atâtea cuvinte încărcate cu conotații negative, depreciative chiar”. În zilele noastre, a califica un proiect ca fiind elitist înseamnă, în cele mai multe cazuri, a-l descalifica. A-l trata pe cineva drept elitist înseamnă a pune la îndoială legitimitatea opiniei sale. Ar fi excesiv să vedem în asta
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
când prestigiul internațional al francezei a incitat clasele conducătoare să se exprime în această limbă. La Anvers, la Bruges și la Gand, ca și la Sankt-Petersburg, puteai auzi odinioară aceleași expresii de dispreț pentru graiul popular, exprimate în termeni voit depreciativi: „Vorbesc franceza cu prietenii și flamanda (sau rusa) cu servitoarea”. Consecințele unor astfel de situații pot fi foarte diferite. Putem asista la strategii individuale de învățare a limbii elitei, strategii rezultând dintr-o pierdere a identității culturale. De asemenea, putem
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a-și fi tipărit primul volum. Cel mult respectul mutual, experiența, colegialitatea pot autoriza unele consilii și observări, fie cordiale, fie polemice, dar numai pe teren de egalitate. M. UNGHEANU: „PĂDUREA DE SIMBOLURI” (SAU: DESPRE STIL) Cu sau fără intenție depreciativă s-a spus despre M. Ungheanu că face o critică precumpănitor „culturală” și „ideologică” și nu una estetică. Asemenea afirmație, evident falsă, s-a făcut și cu privire la cel pe care M. Ungheanu îl califică extrem de nimerit „scânteietorul critic Ibrăileanu”. Afirmații
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
etnic prezent deja În vocabula „mămăligari” aplicată de unii dominatori politici ai trecutului, Îndreptând-o, din interiorul etniei, către colectivitatea din care provenea. Ambiția lui, mi se pare, era dublă: să acutizeze, reluând Într-un context cu valențe cvasideterministe diagnosticul depreciativ de inși lipsiți de consistență, incapabili de combustii supreme, aplicat românilor, Întru catalizarea unei reacții de coagulare care Întârzia să apară și Îi producea, de decenii, exasperare. Totodată, un efect - poate scontat - al aceluiași gest era acela de a anihila
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
misionarist la un scepticism lucid, cred că e deja un lucru bun. Cu aceasta revin la un element cuprins În prima mea Întrebare, și anume dacă termenul criză (care, desigur, descrie o realitate) nu are totuși un aer peiorativ sau depreciativ nemotivat și nemeritat. Termenul tranziție este mai neutru moral, În timp ce criză are o conotație maladivă, sugerează un fenomen negativ ce trebuie evitat. Dacă ești Într-o criză, Înseamnă că ești bolnav, că trebuie să te tratezi. Poate că noi ar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și Resmeriță - motivația fiind oferită de „absența soțului” -, dar remarca „învechit” era obligatorie. Cred acest lucru, fiindcă, local, vădană (forma populară alcătuită din vechiul românesc - atât de apropiat de etimonul latinesc - văduv, -vă72 plus sufixul an[ă]) înseamnă în Bucovina, depreciativ, și „văduvă”, dar și „fată sau femeie care a născut un copil din flori” (vădana - zice Simion Florea Marian - Nunta la români, București, Editura „Grai și suflet”. Cultura națională, 1995, pp. 541 - este o fată greșită, care e îngreunată sau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
memorii - a psihismului colectiv al obștii sătești de altădată și a anecdoticii care animă orizontul de viață rural. Ambele componente ale sintezei au avut de câștigat. Lumea satului, cu spiritualitatea ei, îi va fi revelată convingător cititorului, curățată de exotismul depreciativ și de prezumția carenței de „profunzime” pe care i le atașase o prejudecată tenace, modernistă și antirurală. Iar tehnicile prozei moderne vor beneficia și ele, fiind fertilizate de obiectul la care și-au găsit astfel aplicarea. Dintre procedeele practicate de
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cuvântul fusese utilizat în Occident (în Franța și în Germania îndeosebi) și anterior, mai ales în sens peiorativ (vulgaritate, lipsă de gust) sau, în orice caz, cu o nuanță depreciativă. Schiller îi considera, în 1798, pe francezi mai mult „realiști” decât „idealiști”, și prin aceasta inapți pentru marea poezie. Ca spre a-l confirma, Balzac, fără a întrebuința vocabula, avea să pledeze pentru o literatură care să dea acesteia conținut
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
inventariază grupuri de cuvinte-cheie. De pildă, Stilistica limbii române a lui Iorgu Iordan are un bogat indice de materii. Cine este interesat de valoarea diminutivelor, găsește aici următoarele informații: diminutive 158-175; sensurile și nuanțele semantice exprimate de sufixele diminutivale 158-166 (depreciative 159-160, 166; dezmierdătoare 160-163; ironice 163-166); sufixe diminutivale cu valoare augmentativă 166-169; cazuri speciale de diminutive (la substantive) 170-171; alte părți de vorbire Întrebuințate sub formă diminutivală 171-175 (pronume 171-172; adjective 172-173; diverse 173-175). Un alt exemplu din aceeași lucrare
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
opiniile, fie că însoțim citatul cu un scurt comentariu tendențios, rezultatul este același - o gravă abatere de la deontologie. Întâlnim destule știri în care informația sau citatul sunt însoțite de formule subtil militante: stângistul, ultranaționalistul, așa-zisul, autointitulatul, reformistul etc. Formulele depreciative pot fi înlocuite cu precizări de detaliu menite să sancționeze: zise el, zâmbind cinic..., se miră el, cu o lacrimă de crocodil în colțul ochilor, a dat cu subsemnatul etc. Uneori, etichetările pot face parte din recuzita standard a unei
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Nu ne mai tentează cultura solidă, clasică, sistematică, ci una circumstanțială, mondenă, exotică. Se instaurează presupoziția (falsă!) că omul „informat” e șiă elevat. Aceste „prost-vestiri” (cărora li se pot adăuga și altele) nu se vor a fi numaidecât o critică depreciativă sau un semn de repudiere a societății de tip „ciber”. Suntem încrezători și apreciem noua eră în care am intrat, iar noi înșine ne bucurăm de multe dintre avantajele ei (inclusiv prin scrierea și răspândirea acestor idei în cartea din
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
poate o lașitate - m-am comportat mai rezervat doară, ca orice bărbat care prinde într-un colț mai întunecat pe o femeie cu care flirtează și pe care o crede destul de accesibilă". Pudoarea morală din el se revoltă în accente depreciative la adresa josniciei făptuite. Să nu ne lăsăm înșelați de text. Și de astă dată se exagerează proporțiile unui gest altfel normal, pentru a se dezvălui, fără intenție explicită, anormalitatea: Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mânii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
locală, iar satisfacerea lor - ratarea ascensiunii politice. Ținuta morală nu-l împiedică însă să tolereze generos calculul lui Pristanda cu steagurile și nu-l oprește nici de la adulterul cu soția lui Trahanache. Dacă în bilețelul Miței, Mache Răzăchescu este numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare pierdută Caragiale realizează o bună organizare a triunghiului conjugal <footnote În Dicționarul personajelor..., coord. C-tin. Cubleșan, ed. cit., p.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
un mare hohot de râs și-ar fi strigat: „Ce aiureli demodate!“. Norocul meu că nu era prezent. — Ei bine, eu cu siguranță asta am făcut! zise Janice. Mersi că m-ai ascultat. Te pricepi foarte bine. Am mormăit ceva depreciativ la adresa propriei persoane, Îngrozindu-mă de ce reacție ar fi putut avea Tom În situația de față. Autobuzul traversa Oxford Circus. Janice va coborî la ultima stație, dacă intenția lor era să meargă la film. Toate cinematografele se aflau la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
echipe (lucru’ dracului în casa popii...), nu a fost o surpriză să constat că, rugați să exprime ce admiră și ce nu le place la colegii lor străini, toți acești (foarte) tineri corporatiști s-au plîns în cor de stereotipurile (depreciative) ale occidentalilor, de faptul că prea adesea aceștia (de regulă șefi) îi desconsideră, disprețuiesc, subapreciază, pe scurt, nu le oferă recunoașterea meritată. Spus de față cu șefii lor occidentali, lucrul acesta nu era, în mod cert, o simplă glumă, ci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
comună împărtășită de aceștia, valorile și atitudinile infractorului față de lumea "de afară", specificul penitenciarului reprezintă factori importanți în explicarea acestei subculturi. Penitenciarul reprezintă un mediul socio-cultural care depersonalizează individul: acesta în plin proces de adaptare la noul mediu dezvoltă idei depreciative despre societatea exterioară și, chiar, despre sine, ceea ce duce, din nou, la cultura delincvențială. Dezamăgit și părăsit de cei dragi, resimțind un acut sentiment de singurătate și descurajare, deținutul primar se află în fața a două alternative: fie se adaptează la
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mai ambițioși post-doctoranzi, care desfășurau pentru Bellarmino o muncă strălucită, contribuind la prestigiul lui). În cazul lui D4DR, Bellarmino era capabil să își adapteze comentariile în funcție de convingerile auditoriului său, vorbind despre noua genă fie cu entuziasm, în fața grupurilor progresiste, fie depreciativ, în fața celor conservatoare. Era elocvent, profetic și neinhibat în predicțiile sale. Mersese până acolo încât sugerase că era posibil ca, într-o zi, să apară un vaccin care să prevină infidelitatea. Absurditatea unor astfel de comentarii îi enervase atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să le ponderăm pe celelalte. Fie așadar în mod suprem ridicol acest Cipriano Algor care se extenuează să coboare panta gropii ducând în brațe nedoritele vase în loc să le arunce de sus la nimereală, transformându-le in continenti în cioburi, cum depreciativ le-a clasificat când i-a descris fiicei lui aventurile și episoadele traumatizantei operațiuni de transbordare. Nu există, totuși, limite pentru ridicol. Dacă într-o zi, așa cum și-a imaginat Marta, un puștan din sat va recupera din grămadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe Urmuz în studiul despre Proza fantastică românească la capitolul „Fantasticul absurd” (Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1976, pp. 300-303), alături de autori precum Gib Mihăescu, Ion Vinea, M. Blecher, Emil Botta. O opinie în parte comprehensivă, în parte depreciativă este exprimată de Pompiliu Constantinescu în Vremea, IV, nr. 162, 25 ianuarie 1931, p.5 („Urmuz”). Criticul indică două niveluri de lectură a textelor urmuziene, justificînd, în primă instanță, impresia defavorabilă resimțită de un cititor obișnuit. El are însă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
operă” vastă. Prejudecată activă într-o Românie unde „totul rămîne de făcut”, unde „nimic nu durează”. Matei Călinescu vedea în Urmuz un „mare precursor”, dar nu și scriitor mare, opera lui fiind „foarte restrînsă”. Ion Negoițescu nota malițios (deși nu depreciativ) faptul că Urmuz a atins „maximum de notorietate cu minimum de operă”, o „operă” net inferioară cantitativ monografiei lui Nicolae Balotă. Contestările radicale au fost însă — după 1965 — destul de rare. Probabil cea mai radicală dintre ele îi aparține lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]