641 matches
-
bolta de viță din curtea din față, să-mi vină o idee care să mă pună În mișcare. Nu la muncă, Doamne ferește, că știi bine cât de puțin Îmi place - asta ca să mă exprim blând și să nu iau În derâdere munca (a de ne făcu pe toți din maimuțe oameni). Pe tine cum de te mai rabdă pământul, băi puturosule? Faci umbră degeaba țărânii! Omului i-a fost menit să lase ceva În urma lui, nu numai haznale pline cu căcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Gură Strâmbă, și-a nedreptățit frații din cauza soției sale, o germană - Agnes, fiica margrafului Leopold al III-lea de Babenberg (1094-1136), sora regelui german Conrad al III-lea (1138-1152) și mătușa viitorului împărat Friedrich I Barbarossa (1152-1190) -, care lua în derâdere hainele, încălțămintea și moravurile nobililor polonezi, iar pe cneaz îl numea „semidomnitor“, fiindcă stăpânea numai un sfert de regat 22. În același timp, izvoarele lăsau rânduri antologice privitoare la colaborarea polonogermană. Autorul anonim al sursei citate susținea că „... nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
probabil că veți folosi explicații de tipul „Nu se știe niciodată pe cine poți întâlni” ori „Este mai bine să mergi la o petrecere nedistractivă decât să nu mergi la nici o petrecere”; 8) a face pe bufonul (a lua în derâdere): reprezintă o utilizare excesivă sau frecventă a unor cuvinte de duh în vederea reducerii anxietății, care este rezultatul unor situații stresante sau al unor gânduri și afecte perturbatoare (Valenstein, apud Ionescu, Jaquet, Lhote, 2002, p. 49). Acest mecanism de apărare poate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
românului îi lipsesc convingerile și trăiește în simulacru. Ceea ce-i mai grav e că-i lipsesc obsesiile, completează Cioran. Pentru a continua: „Fără obsesii nu există decât capricii. Asta și este românul: o sumă de capricii. Dacă ia totul în derâdere, e pentru că, el însuși nefiind nimic, nu-și poate închipui că altceva face mai multe parale decât el. Și de vreme ce nimic nu are realitate pentru el, ce ar putea să-l obsedeze? Nimic nu merită această demnitate, nimic nu merită
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
văzut Însă ca o virtute, căci România anilor ’80 era o lume a șmecheriei și disimulării atotputernice. Dimpotrivă, el apare ca o infirmitate sau e tratat ca o formă de cinism. Cu aerul lui de cretin incurabil, Bulă ia În derâdere, descoperindu-i derizoriul și impostura, Întregul establishment al comunismului În degringoladă. Aparent, numele personajului evocă imaginea unei bășici de aer - altfel spus, o „formă fără fond”. De fapt, el trimite la denumirea populară a organului sexual masculin, utilizată În viața
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului aprins și îi poruncește tatălui să-și jertfească fiul sau pe profetul lui născut dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că este vorba despre "tropi" deoarece enunțul trebuie interpretat ca purtător al altui sens decât cel enunțat "literal". Ironia ar consta în "a spune contrariul a ceea ce gândim sau a ceea ce dorim să lăsăm să se înțeleagă, prin luarea în derâdere fie comică, fie serioasă" (C. Fontanier, 1821). Ne-am afla deci în prezența unui tip de antifrază. Diverse teorii recente despre ironie se înde-părtează de această concepție tradițională. Ele se definesc în raport cu abordarea făcută în 1978 de D. Sperber și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
primească de la soți440: „Aliso, fată,/ Mergi de petrece, știu că ești cuminte;/ La clévete nu voi să iau aminte...”441 Povestirea ei se bazează pe mai multe polarități. Incipitul, care critică invazia fraților cerșetori, este o dovadă că ia în derâdere unele realități sociale. Avem, la început, o supremație masculină (reprezentată prin violul cavalerului), pentru ca apoi să se impună cea feminină (ghicitoarea propusă de femeile de la curte, salvarea oferită de bătrâna care se va transforma într-o tânără ispititoare). Alte elemente
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este aceea a unor indivizi care înfruntă destinul pentru a-și impune propria existență. În societatea Decameronului virtutea nu are standarde prea înalte și nici strict eclesiastice. Eroul din prima povestire, aparținând dinamicei clase a negustorilor, distruge, prin luare în derâdere, cea mai solidă bază a societății tradiționale, Biserica. În ultima istorisire, și de fapt pe parcursul întregii zile finale, moralitatea și demnitatea umană sunt bazate pe exemple umile, culminând cu Griselda. Ceea ce înlocuiește ordinea morală, oarecum încălcată de Biserică, este o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mă iniția în munca de birou. Ucenicia... Mi-a vorbit despre viața sa la Berlin în timpul iernii, o viață cu un program foarte încărcat. Apoi, pentru a mă distrage de la această discuție devenită deodată gravă, am început să luăm în derâdere pălăriile femeilor din trăsurile acum deschise. Acum ești la Berlin. Mi se pare extraordinar, nu-mi vine să cred. Ce fericire că ai reușit, în sfârșit, să vii! Am observat pe epoletul lui din fir de aur împletit un "L
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
manieră subtilă, că doar spiritele superficiale se tem de tradiție, pe când cei stăpâni pe geniul și pe erudiția lor vor transforma marile umbre în călăuze, nu în rivali. Cultura asigură o anumită liniște și dă totodată putere: "Mă iau în derâdere, dar eu, stăpân pe lecturile mele / Merg pretutindeni, predicând arta simplei naturi."77 Versurile conturează atât un elogiu erudiției cât și al simplității estetice unul din principiile de bază ale clasicismului. Scris într-un ton viu, familiar, fără a avea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
rândul celor veniți din pușcărie, Bubu Leață, devenit din „reporter-infractor” un „reporter în travesti”, cu sarcina de „a demasca”, ș.a., în general trepăduși care asigură funcționarea nivelurilor administrative inferioare. Burlescă pe alocuri, persiflatoare până la exces, proza lui V. ia în derâdere mai tot, cu un comic de limbaj greoi, prolix. În povestirile din Oameni și ape (1989) renunță la caricatură pentru un ton sumbru, dar lumea de aici rămâne tot grotescă. Romanul Pescarii (2003) prezintă istoria unor oameni năpăstuiți dintr-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
pe de altă parte, e surprins în universul marin al vasului pe care se desfășoară jocurile de noroc ilegale, controlând și supraveghind bunul mers al fabricilor de bani. Sigur pe forța sa, Brunette are chiar cinismul de a lua în derâdere lucrurile negative care se spun despre el. Expresivitatea autopersiflării e remarcabilă, iar Marlowe nu rămâne insensibil la felul asumării autoironice a păcatului - o artă dusă de Brunette la perfecțiune: - Ia uite câte lucruri fac, zise el meditativ, ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mama le era „bisericoasă”, după cum observă cu umor Ștefan a Petrei, ci și pentru că la maturitate diaconul Ion Creangă și într-o măsură psaltul Zahei Creangă se joacă de-a și cu biserica, înfruntând-o. Eroul își ia anticipat în derâdere falsa vocație și pe viitorii adversari, clericii. Vrăjitele Amintiri... fac ceva mai mult: nu numai reflectă (viața povestitorului dinainte și după 1855), dar și anticipează (ceea ce nici măcar scriitorul scriindu-le nu avea cum să știe). Partea de biografie evocată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
fie rudă, fie străin, fără deosebire. Bunicul însă era așezat la mintea lui; își căuta de trebi cum știa el și lăsa pe bunica într-ale sale, ca un cap de femeie ce se găsea.” Un portret obiectiv, luat în derâdere chiar de cel care îl realizează. O figură înduioșătoare și aproape sublimă (extraordinar este mai ales obiceiul bătrânei de a-i plânge pe toți morții din cimitir, fără excepție, ca și cum ei ar forma o singură mare familie, familia ei) i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
țiglă aflată într-un echilibru fragil se despărți de suratele ei și-i căzu în cap. Julius Zimberlan muri împăcat: el n-apucă să mai sufere, acum ceilalți trebuiau să sufere pentru el! Suferi ca Julius Zimberlan!" spun vandanii în derâdere la adresa vündünilor. O fi fost așa? 64. Istoricii n-au mai avut ce să comenteze Trecutul poate că nici n-ar fi atât de înfiorător, dacă istoricii nu s-ar ocupa în special de evenimentele pline de grozăvii și n-
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Republicii Umaniste Vandana li se cere, mai nou, să precizeze dacă dețin dușuri gata de a fi folosite. Dacă da, faptul nu este penalizat legal, dar contează în aprecierile din Catalogul Patriotic al Contribuției Zilnice.) Mai nou, vündünii spun în derâdere despre vecinii lor din nord că aceștia au ajuns să trăiască în Republica Umanistă a Dușurilor Sigilate. (Ceea ce nu este drept: nu toți vandanii posedă asemenea instalații, nici sigilate și nici nesigilate.) 74. Joseph Rocambur n-a declarat apel Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de a accede la cultură - "cum să faci cultură cu interjecții arhaice și vocabular de parohie danubiană"257 - la mistere, pe care nu le poate exprima, chiar având acces la o limbă universală, iar în secvența finală îl proclamă, în derâdere, "un nou sfânt"), având dirijor pe fostul doctor Martin care dezvoltă "o doctrină a lui Dumnezeu construită exclusiv pe escatologie"258 (în fapt, teoria lui Eliade expusă în tratatele sale, despre "creatorul care devine deus otiosus și se îndepărtează treptat
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cerut de rezolvarea tipului de problematizare; 3. rezoluția - alegerea soluției optime și confirmarea ei de către profesor. În prezentarea învățăturii despre învierea morților și judecata universală, Fericitul Augustin folosește metoda problematizării. Autorul aduce în prim plan atitudinea unora care iau în derâdere credința creștină; de aceea pune un șir de întrebări care conduc spre răspunsul corect: „Într-adevăr, unde erau în urmă cu puțini ani masa și forma corpului tău sau îmbinarea membrelor, înainte de a te naște sau chiar de a fi
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
refuzat un sens vieții, nici unul, în afară de Kirilov, care aparține literaturii, de Peregrinos 2, care se naște din legendă, și de Jules Lequier, care ține de ipoteză, nu a mers cu logica până la a refuza această viață. Se citează adesea, în derâdere, numele lui Schopenhauer, care făcea elogiul sinuciderii în fața unei mese îmbelșugate. Nu-i nimic de râs în asta. Modul acesta de a nu lua tragicul în serios nu-i chiar atât de grav, dar el îl definește până la urmă pe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și atât de frecvent. (D) Heracles, Înainte de a-l fi eliberat pe Prometeu și Înainte de a fi devenit discipolul Învățaților proveniți din școlile lui Cheiron și Atlas 2, Încă tânăr și beoțian get-beget, la Început disprețuia dialectica și lua În derâdere acel E originar; ceva mai târziu Însă, Îi dădu În gând să smulgă cu forța tripodul de la Delfi și să se ia la Întrecere cu Zeul1 În privința artei prezicerilor; adevărat este că și el, Înaintând În vârstă, devenise tare priceput
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
autorității deținute odată de morală și religie"243. Mai mult, tot în 2003, membri marcanți ai Grupului de Cercetări Interdisciplinare de pe lângă Academia Română au exprimat rezerve similare, cu atât mai mult cu cât postmoderniștii români sunt îndeobște "cei ce iau în derâdere valorile culturii Românilor". Începând, desigur, cu Eminescu, până la a fi numit "cadavrul din debara" (Patapievici) sau "idiotul național" (Călin Vlasie). Constantin Virgil Negoiță știe și asta (mai puțin de sintagma ultimă, emisă abia la începutul lui 2005). A citit faimosul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
apar anumite semne, semne de atenționare, pe care cei în cauză de cele mai multe ori nu le iau în seamă. Sînt avertismente trimise ca aceștia să revină pe un drum corect ! Și asta pentru că deși mulți îl iau în derîdere, ni s-a transmis de mult timp un mesaj foarte important : Dumnezeu nu vrea pedepsirea păcătosului, ci îndreptarea lui ! Adică răbdarea Lui față de prostiile pe care le facem este mare ! Dar, spun eu, orice răbdare are și limita sa ! însuși
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
oamenilor... Nu prea... Vorbesc că ar trebui una, alta. Dar nu vin niciodată cu ceva concret” (femeie, studii medii, 30 de de ani). „Oameni cu inițiativă... Nu prea... În general, dacă vrea să facă cineva ceva, ceilalți îl iau în derâdere... E cam greu să faci ceva... Dacă faci, de ce faci... Dacă nu faci, de ce nu faci? Eu am încercat să fac o farmacie, dar nu mi-a probat-o consiliul local” (întreprinzător particular). Una dintre instituțiile necesare în sat este
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
schimbărilor uriașe petrecute în biologie, genetică, fizică, astronomie, chimie, tehnologia informației, medicină. Reconsiderările majore privind istoria lumii vii și a civilizației umane pe Terra impun o abordare nouă a temelor considerate cândva prea șocante prin nonconformismul lor. Adesea luate în derâdere cu doar câțiva ani în urmă, aceste imposibilități au devenit astăzi realiate, influențând pentru totdeauna nu doar viitorul omenirii, ci și viața cotidiană a fiecărui locuitor al planetei noastre. Într-o lume în care succesul depinde în primul rând de
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Manuela CHIŞLARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93141]