254 matches
-
profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională pozitivă asiguratoare pentru un educabil adult, neevaluate corect în prealabil și nevalorificate potrivit cu împrejurările, pot derapa în mod periculos spre zona negativului, a disfuncțiilor, în multe dintre actele comunicative curente din aria educației adulților. De aceea, am considerat necesar să-i avertizăm pe toți cei care activează în ceea ce denumim generic „educația adulților” (și în special
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională pozitivă asiguratoare pentru un educabil adult, neevaluate corect în prealabil și nevalorificate potrivit cu împrejurările, pot derapa în mod periculos spre zona negativului, a disfuncțiilor, în multe dintre actele comunicative curente din aria educației adulților. De aceea, am considerat necesar să-i avertizăm pe toți cei care activează în ceea ce denumim generic „educația adulților” (și în special
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în sfârșit, un lider puternic care împarte intelectualii în tabere e, zic eu, un semn de normalizare a polemicilor politice autentice. Mai e ceva de lucru la partea rațională a acestor polemici, fiindcă și susținătorii, și adversarii președintelui Băsescu au derapat adesea în râpe ale logicii, preferând monologul înflăcărat dialogului și argumentației reci. S-a văzut astfel încă o dată că, telenovelistic spus, mintea e mai slabă decât inima. Așa se face că, în fierbințeala polemicii, intelectualii au preluat, lansat și repetat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mult timp, te țin de veghe, devenind fiecare o insomnie aparte. Nici calea aceasta nu e, însă, complet lipsită de riscuri. Cu ușurință poți aluneca în ridicol spunând platitudini despre Joyce, Woolf sau Tolstoi. Cu și mai multă ușurință poți derapa în speculații fade scriind eseu sau proză lipsite de frison, cuminți, seci și sterile ca un manual ponosit dintr-o istorie uitată. Aici se regăsește filonul aventurii acestui volum, în eseurile elaborate pe marginea unor lucrări academice - apărute în reviste
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
negrișori mucoși și flămînzi, bolnavi, cu cranii golașe, analfabeți. Dar seara aceasta de vineri care se lasă peste "aula" sălbatică îmi amintea, mai ales, de o seară similară petrecută în Teheran. Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau, urcînd pe un deal abrupt. Era zăpadă și șoferii nu erau prea experimentați. Restaurantul era într-o grotă, dar una din cele 4 părți dădea în afară. Un soi de godin imens în care ardea gaz metan cu o flacără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bun, atunci când și-a dat seama care e adevărul. Au trecut 30 de ani, profesorul Groapă, director de liceu acuma, călătorea spre București, conducând autoturismul personal, alături de soție și de contabilul liceului. Era vreme de iarnă, era polei, mașina a derapat și s-a răsturnat peste parapet. Bilanț : un singur mort, directorul Groapă. Soția lui și contabilul au scăpat cu viață. Totul s-a întâmplat exact în locul în care cândva «băieții de pe munte», vânduți de el Securității, în ultimul lor drum
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fiecare generație înscriindu-și contribuția barem la șubrezirea soclului, dacă nu la dărâmarea statuii. Frumos drapată în fraze de necontrazis, prin care se cere legitima și necesara scoatere a poeziei eminesciene de sub zodia festivistă a solemnității de carton, contestarea contemporană derapează din când în când, trecând dincolo de onorabila intenție declarată și, uneori, coborând până la jalnic ("poezia lui Eminescu nu-mi spune nimic"). Iată și un episod mai puțin cunoscut din veacul trecut: în urmă cu 8 decenii, l-a atacat dur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Final. Întoarcerea acasă. Ne îndreptăm agale, V.A. și cu mine, către poarta de ieșire din mănăstire, să tot fie ora două după-amiaza. Mașini, multe mașini, cu probleme de manevră din cauza spațiului redus și a aglomerației. Unele dintre ele au derapat pe pajiștea udă, motoarele urlă, ambalate la maximum, în încercarea șoferilor de a scăpă din capcana glodului. Încă odată, am impresia că asist la un pelerinaj automobilistic, la un mare salon auto în aer liber. Echipa de filmare a televiziunii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
le enumere crimele, îl iubește pe Chavez și toate celelalte. Alții - semnificativ e faptul că mai toți erau filologi de formație - au sărit să-l apere pe părintele „copăceilor“ (cei care au studiat engleza știu despre ce vorbescă care, poate, derapează din când în când, dar a rămas întotdeauna un ingenuu profund bine-intenționat. Aceștia din urmă adaugă de obicei că nu poți vorbi ca despre Vadim Tudor atunci când vine vorba despre omul care a revoluționat lingvistica și felul în care ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
secretă care se deschide deasupra șanțului de apărare. O alee misterioasă pe care am intrat cotește la stânga. Ieșim din pădure pentru a intra pe un bulevard străjuit de copaci, iar apoi, pe nesimțite, se profilează un parc umbros. Nisipul fin derapează ușor sub roțile mașinii. O alee dreaptă mărginită de mici stejari piramidali duce spre o curte în fundul căreia se ridică, în semilună, printre corpurile principale de apartamente, un palat mic cu colonade, Palatul de Marmură, roșu, alb și verde, din
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
despre zonele reci prin care treci. Afli astfel că la Vaslui e prăpăd și că în curând vântul turbat care bate dintr-acolo te va mângâia pe dreapta față. Imediat vei intra în țara poleiului, și uite, domnule, chiar alunecăm, derapăm în timp real. Nu-i nimic, uscatul promis la Radio ne va înghiți în șapte minute; au fost totuși șase, fiindcă Iulian e, cum spuneam, șofer profesionist. Fără postul meu preferat, n-aș fi putut înghiți excursia București-Durău-București decât într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
îndreptă spre locul de decolare. La semnalul șefului de pistă, și-a luat avânt și avionul s-a pus în mișcare. Temerile lui Bâzu s-au dovedit întemeiate. După câteva zeci de metri, sub impulsul fabuloasei puteri a cuplului-motor, avionul derapează spre stânga și în ciuda avertismentelor lui Bâzu, pilotul nu reacționează destul de rapid pentru a evita catastrofa. Avionul, încă la sol, amorsează un viraj necontrolat și imposibil de redresat din cauza lipsei de viteză. Aripa stângă atinge solul și într-un vârtej
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
emoționale celei mai rafinate. Jung recunoaște că acest conflict debutează din fragedă copilărie, de unde își extrag rădăcinile o serie de reacții nevrotice. Faptul că el recunoaște fundamentele experimentale ale psihologiei aduce pentru el un avantaj, prevenind ca psihanalistul să nu derapeze spre speculații sterile. Psihologia lui Jung, din acest punct de vedere, introduce un element interesant, după care preotul sau pastorul sunt cu prioritate avizați față de medic în materia abordării unor aspecte ale spiritualității dereglate. Această concluzie a lui a fost
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ajunge la Moscova unde ține discursuri înflăcărate și unde primește o misiune. Trebuie să aducă grecii din Caucaz în țară. De la vis la practică, nu-i decât un pas. Romantismul intelectualilor, setea lor de egalitate, imboldul spre dreptate pot uneori derapa spre monstruozități istorice. Tatăl său, după ce-i ascultă vraja despre revoluția din Rusia, aruncă un „Și dacă n-o fi așa?” Că n-a fost așa o demonstrează valul de suferințe atroce care a învăluit Gulagul. De altfel, Maxim Gorki
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-l pune În evidență, dar face amestecul Într-un mod personal, sfidând, dând cu tifla. Se exprimă prețios, cultivă eleganță, se poartă ca o mironosiță educată la maici, e hieratic, dar nu ezită să te trimită să i numeri ouăle. Derapează când nu te aștepți. Elegantul-mitocan nu se sfiește să Înjure, să persifleze, să se comporte ca o țață la piață. Am o răfuială cu o subspecie: AtV-istul, individul care conștientizează deficitul său de personalitate și-și completează individualitatea oferindu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ne facem, însă, cu victimele autohtone ale „corectitudinii politice” ori expatriații loviți de această cruntă encefalită de origine americană? Spre deosebire de occidentali, asemenea comentatori, buni cunoscători ai istoriei și doctrinelor politice românești, au uneletele prin care pot distinge unde și cum derapează analiza în măsluire. Preferă însă a nu le folosi. Continuă chiar să nu observe absolut niciunul dintre neajunsurile semnalate până și de admiratorii critici ai autoarei. Deși consternantă, este o opțiune la care, firește, niznaii noștri sunt îndrituiți, dar nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
preocupat să ofere publicului structura și funcționalitatea unei societăți încă inexistente. * Viziunea lui este de regulă concretă, practică și utilitară (în acest sens este deschizătorul drumului de întoarcere a gândirii la realitate din rătăcirile sale în abstractul steril), uneori însă derapează spre o perspectivă apocaliptică, prevenitoare la adresa viitorului omenirii. * A pledat constant pentru separarea rațiunii de revelație, fără să se debaraseze complet de doctrinele creștine care-i erau familiare. * Declară apartenența sa la curentul care prețuiește statul centralizat. * Promovează ideea dominației
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Constituția? Ba da, am spune noi de pe margine, dar Constituția este astfel făcută că poate fi încălcată cu seninătate, fiindcă e permisivă, te lasă să faci asta. "Derapajul" lui Băsescu nu poate fi un argument împotriva prezidențialismului, fiindcă Băsescu a derapat într-un context al ambiguității constituționale, când este foarte greu de decis dacă am asistat la un derapaj. Iar faptul că nu s-a ajuns acum la o formulă de compromis nu este o dovadă că în condiții constituționale clare
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Mă linișteau localnicii că n-ar fi fost vorba decît vreo 5 - 6 km. neasfaltați, numai că eram conștient că trebuia (peste câteva ore) să și revin pe același traseu, spre casă. Dacă mai și ploua între timp, mă închipuiam derapând pe noroiul alunecos, cu apa șiroindu-mi pe spate pe un drum necunoscut, devenit din cauza aceasta și mai lung. La deal, derapându-mi roata pe pietriș, pentru că-mi cuplasem pinioanele cele mai mari (asta înseamnând viteză foarte mică dar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
câteva ore) să și revin pe același traseu, spre casă. Dacă mai și ploua între timp, mă închipuiam derapând pe noroiul alunecos, cu apa șiroindu-mi pe spate pe un drum necunoscut, devenit din cauza aceasta și mai lung. La deal, derapându-mi roata pe pietriș, pentru că-mi cuplasem pinioanele cele mai mari (asta înseamnând viteză foarte mică dar efort moderat - prin distribuirea optimă a forței pedalatului), pentru a nu cădea atunci când bicicleta se oprea, săream de pe ea. Panta nu-mi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a coti nu era suficientă, și scăpasem controlul direcției. Intenția de revenire pe marginea drumului s-a dovedit o mare greșeală, pentru că era acoperită cu pietriș. Dezechilibrat, mă și închipuiam cu capul spart, cu coarnele bicicletei intrate-n burtă. Bicicleta derapă, zbură cât colo, eu căzut, alunecam pe mâna dreaptă întinsă instictiv, la vale. Nu mă durea nimic, și mă-întrebam cum de nu mă lovisem la cap. Omul de pe cealaltă parte fugi spre mine alarmat, dar constată că în afară
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
în orice moment, și-a pocnit demonstrativ carâmbul cizmei lustruite cu două lovituri scurte și îndesate de baston. Păi, cum?! Eu să nu fiu ascultat?! Mie să mi se opună ăștia... Ăștia...??? Reprezentantul forței publice era atât de tulburat, încât derapase într-o tranzitorie criză lexicală, nemaigăsindu-și cuvintele adecvate în liliputanul său vocabular de "dom' milițian". Să-ndrăznească! Să-ndrăznească numai, că le-arăt eu cine sunt! Da, da! Vă arăt eu vouă, la toți, la toți! Și plecă bombându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aibă încă putere să traverseze timpurile de acum înainte. Ce impresii mi-au rămas de la Roma ? Mi-e teamă să scriu despre acest oraș, am impresia că totul a fost spus înaintea mea, că nu aș face altceva decât să derapez în banal și ridicol. Atmosfera cu totul și cu totul specială din jurul anticei Via Appia, cu cicadele și greierii cântând în aerul proaspăt al dimineții de vară. Furnicarul din jurul gării Termini, acolo unde sosea la fiecare douăzeci de minute un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
greu de făcut. Orice idee aplicată e un înger căzut, a scris cândva un poet. Mai simplu spus, socoteala din gânduri nu mi s-a potrivit cu cea de pe foaie, astfel că, în mai 2004, textul apărut în România literară a derapat uneori, în ciuda intențiilor mele, pe miriștea patetismului. Am evitat laudele de șănțate, e adevărat, dar nu sunt sigur că am reușit să scap cu desăvârșire de apăsările și de convențiile mo mentului aniversar. Cum însă autorul nu e nici pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de telegraf. Ar fi existat câteva semne că Alfa Romeo a sa nu era în toate mințile în duminica aceea, dar dacă e vorba de semne, accidentul din urmă cu câteva luni, la capătul cursei Londra-Sidney, când același Bianchi a derapat urât la câțiva kilometri de sosire, ar fi trebuit să-i spună o dată pentru totdeauna să lase dracului meseria asta mai grăbită decât oricare altele spre moarte... Totdeauna - care totdeauna? Semne - care semne? La viteza asta nu există semne, nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]