1,935 matches
-
dorește acesta. Să aibă vreo treizeci de metri lungime pe zece metri lățime, răspunse Miti Matái. Rapid atunci când este nevoie, dar cu o mare capacitate de transport. Carenele să fie în formă de V, ca să nu opună rezistență curenților și derivei. Cele două catarge să poarte vele cât mai mari cu putință. —Coviltire? — Da. Două, joase, dar care să ofere mult spațiu. Cel de la prova să se poată transforma în platforma de atac. Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care pornește Avei’á. — Adică ești un fel de Hartă de Stele vie? —Vie, da... admise celălalt. Dar care și gândește. Dacă nu poți să-ți amintești prin ce punct vor apărea următoarele stele, să corectezi direcția și să calculezi derivă, în funcție de forță vântului și a curenților, restul n-are nici o valoare. Faptul că sunt o Hartă de Stele vie mă ajută să aflu unde mă găsesc, dar nu și să ajung unde îmi doresc. — Vrei să-ncep să mă tatuez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
viteza, încât s-ar fi putut crede că lua parte la o formidabilă întrecere. Se văzură nevoiți să pună doi oameni la cârma ca să poată s-o stăpânească, iar Navigatorul-Căpitan își demonstra încă o dată profunzimea cunoștințelor, atunci când trebui să corecteze derivă, nelăsând fragilă ambarcațiune să se depărteze nici măcar cu un metru de cursul pe care și-l propusese. Zi și noapte, bărbații se înlocuiau la vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai îndrăgit cu cât este mai minuțios, cu mii de sarcini neînsemnate care sunt executate aproape automat, dar care dovedesc că aceasta a fost meseria aleasă și că trebuie dusă la capăt cu meticulozitate. Calcularea poziției, a vitezei și a derivei, studierea schimbărilor mării și ale cerului, verificarea fiecărui detaliu al navei, serviciul de gardă, mâncatul la ore fixe, pescuitul, odihnă... fiecare lucru se face la timpul lui, iar folosirea judicioasa a acestui timp alunga plictiseală, insă peninsula aceea dezolata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
E vorba de o femelă plină de ouă, în căutarea unei plaje unde să le îngroape. Știe, din instinct, unde se află, oricât de deasa ar fi ceață... Arată punctul înspre care înota țestoasă. Toată lumea la vâsle și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei și Luana îi urmărea cum stau acolo ca doi pui de vrabie ce așteaptă să li se facă cuib. Noia slăbise îngrozitor, haina suflată de vântul rece tremura pe trupul șubred ca un steag ancorat pe o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera că soțul ei întinde coarda prea tare, încercând să-i forțeze mâna, făcând-o să se simtă vinovată de suferința și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de la Canton spre Batavia cu o Încărcătură de porțelanuri, de mătăsuri și de ceai. La sud de Capul Varella, surprins de vremea rea, neobișnuită În acel anotimp, a fost Împins spre sud-est și, purtat de curenți puternici, a mers În derivă mai multe zile până când a eșuat printre vestitele recifuri din preajma țărmului stâncos de la Nusa Perdo. Acoperit de un vechi privilegiu care-i Îngăduia să jefuiască epavele, sultanul a ordonat pe loc flotei sale, alcătuite din câteva corăbioare, să strângă tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând într-una din acele perioade de nemișcare inexpresivă cauzate de epuizarea emoțională. Totuși n-am găsit nimic. Nici o fotografie. Nici o hârtie. Nici o scrisoare. Toate spațiile accesibile din casă erau larg deschise și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe geamul lateral. Copacii întunecați și bordurile mizere treceau pe lângă noi în lumina intermitentă a felinarelor stradale. Să conduci la primele ore ale dimineții face ca totul să devină o parte a aceluiași întreg oniric; mințile puținilor șoferi trecând în derivă de la una la alta într-o mișcare precum cea a frunzelor pe un iaz mare, ornamental. Mintea mea se pierdu într-o melodie veche pe care n-o știam prea bine, repetând fără încetare același refren năucitor. Ca să scap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puntea superioară ca să verifice laptopul lui Nimeni. Mai făcuse deja asta de două ori. — Nu putem aștepta așa la infinit, să știi. — Așteptăm atât cât e nevoie, zise Fidorous de sub șapcă. — Dar dacă Ward observă conexiunea, o să rămânem definitiv în derivă. Fidorous nu răspunse. Scout se întoarse cu spatele, își trecu degetele prin păr și se răsuci din nou cu fața. — Doctore. — Ce vrei să fac eu în privința asta? Scout se holbă la el. — Nu știu. Să mai lăsăm hârtii? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e ca atunci când era nou... Insulă, da, am văzut-o. — Ai vreo idee cum a ajuns acolo? — Nici una. Ai coborât ancora așa cum trebuie? Da, am verificat-o amândoi. — Atunci poate că a nimerit în nisip. Poate că am plutit în derivă toată noaptea. — Toată noaptea? Atunci, ne-am putea afla la kilometri de ludovician. — Nu-ți face griji în privința asta. Am aparate care declanșează alarma imediat ce butoiul iese la suprafață. Odată ieșit, îl putem depista. — Rechinul stă sub apă de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei, ceva ce nu reușeam să... Hei, făcu Scout. — Scuze, am zis, limpezindu-mi mintea, încercând să fac abstracție de acea senzație. Mda, l-am întrebat de ea și el crede că e posibil ca noi să fi plutit în derivă. — Să plutim în derivă? Se întinse peste mine ca să-și ia ochelarii de soare. — Cum, pe vremea asta? M-am uitat la ea, nedumerit. — N-ai văzut marea? M-am uitat în zare. Apa era limpede și imobilă ca sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reușeam să... Hei, făcu Scout. — Scuze, am zis, limpezindu-mi mintea, încercând să fac abstracție de acea senzație. Mda, l-am întrebat de ea și el crede că e posibil ca noi să fi plutit în derivă. — Să plutim în derivă? Se întinse peste mine ca să-și ia ochelarii de soare. — Cum, pe vremea asta? M-am uitat la ea, nedumerit. — N-ai văzut marea? M-am uitat în zare. Apa era limpede și imobilă ca sticla. — Așa-i, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nava care se scufunda. Pisoiul se uită cu ochi mari la mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de lacrimi. Bine, deci, unde ești? Unde ești, rechinule, pentru că eu sunt chiar aici. Sunt chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am unde să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
faptul că nu mai vedea să picteze. În cuvîntul ratat, esențială e imposibilitatea de-a alege, Ana." Să mă fi gândit că-și pregătea suicidul, să-mi fi explicat singură de ce se simțea om finit? Nu mai era momentul de derivă de la Toronto, cînd l-am întors din suicid cu o cartolină: "Bădișor depărtișor, ce-mi trimiți atîta dor", ci cu mult mai grav. Era inevitabil să plec atunci? "Fiara soarelui", așa se numește ultimul tablou de Rusalin Pop. Floarea cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
condamnabil, deși n-a fost decît o mișcare perfect rațională și justificată, menită să ajute la elucidarea enigmei legate de tine. Altfel cum ar fi aflat cei interesați adevărul despre cum s-a metamorfozat Potaie de-a lungul tristei sale derive, și cum rătăcește el după moarte exact la fel cum a făcut-o și în timpul vieții, jerpelit și bolnav? — Te punem pe picioare cît ai zice pește, Curistule, spune Gulie, venindu-i inima la loc, respiră? îl întreabă pe Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi brodat cu o sprânceană transparentă de culoare violet. La poalele colinei, în stânga ei, se ivesc de sub zăpadă niște ruine cu aparență de vapor în derivă. Dora își scrutează memoria. "Nu, nu am văzut niciodată peisajul ăsta... Și totuși, parcă l-aș cunoaște dintotdeauna, parcă m-aș fi trezit dintr-un vis pentru a reveni la locul cel dintâi, origine a tuturor locurilor și peisajelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
blânde ( ai citit, nu? romanul lui F. S. Fitzgerald) și călduțe. Aerul este curat și în atmosferă plutește iubirea. Cu stimă și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și trebuie să vâslești și să ajungi undeva, la o anumită oră. Vâslești și vâslești, dar nu reușești. Atunci, ce e de făcut ? Ții vâsla în apă. O ții și o lași să se unduie; simți mângâierea apei. Plutești în derivă și atingi, din când în când, o piatră pentru a-ți mai modela cursul. Acum toată apa ți se pare lină, calmă, iar cerul snin. Furtuna a trecut. Căci nu în câte greutăți am depășit stă fericirea noastră, nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
este un discurs teoretic oarecare susceptibil a se prelungi și, mai cu seamă, cum este posibil pur și simplu ca viața oamenilor să continue? Ea poate s-o facă deoarece dispune de o altă cunoaștere decât cea care pornește în derivă în cea dintâi Meditație. Această a doua cunoaștere este viața, al său a-se-simți-pe-sine și al său a-se-încerca-pe-sine-în-fiecare-punct-al-ființei-sale, "simțire" și "încercare" în care nu există nici raportare la obiect, nici obiect, nici ek-stază a unei lumi, nici lume "simțire" și "încercare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
negocierea legilor, a regulilor și a alcătuirii instituțiilor s-a desfășurat preponderent (cel mai adesea exclusiv) între bărbați, femeile fiind, din punct de vedere normativ, anexe ale capilor de familie. Când ele însele devin astfel de capi, societatea intră în derivă și nu știe unde să le așeze: în rând cu toată lumea sau deviant față de ea. O astfel de tratare determină autoarea să nu se mulțumească cu o perspectivă descriptiv-conservatoare, ce răspunde imediatului, ci să prefere o perspectivă strategică, în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Dar ea nu se lasă amăgită de politețea lui: Vezi, Bart, sunt atâtea lucruri pe care eu nu le înțeleg... Nu pot, în acest moment, vorbi cu tine despre căsnicia mea și să mă declar fericită: sunt într-o mare derivă, știi bine asta... Știu, Arm, și cred că am înțeles motivele, dar eu sunt aici și poți conta pe mine oricând ai nevoie, o asigură el cu seriozitate. Tăcu puțin, cumpănind ceva în gând, apoi vorbi mai departe. În ceea ce privește relația
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
formarea Europei, matrice a civilizației moderne. Deci o societate particulară inventează Statul, iar aceasta, după Max Weber, dezvoltă structuri birocratice și noi forme de putere. Acesta se detașează de formele tradiționale, naționalizîndu-se. Dar evoluția nu este liniară și riscul de derivă patologică a birocrației sau a puterii Statului există. Autonomizarea Statului arată limitele perspectivei econo-mice singulare. Se vede faptul că aceasta din urmă nu epuizează realul, care, pentru a fi înțeles, necesită să se țină seama de jocurile de putere. Deci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cărei reprezentanți să fie dotați cu un veritabil "sens al Statului"; A doua s-ar putea fonda pe efectele perverse ale celei din-tîi: arivismul, carierismul unei elite, ce se arată la început grijulie față de interesele comune. Chiar dacă acest tip de derivă nu reprezintă apanajul tuturor funcționarilor publici, ea nu trebuie ignorată sau minimalizată. Mai multe afaceri recente în sînul elitei noastre conducătoare ne reamintesc acest lucru. Într-un plan mai general, această poziție consideră că, la termen, competiția e preferabilă tutelei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
atunci, să priceapă alții? Pilotul meu, Automobilistul - ori cum vreți să-i ziceți - de fapt, nu are nici o țintă. El are un scop. Să nu confundăm: sunt atâția oameni al căror scop e să nu aibă nici o țintă! Le place deriva, neangajarea, hazardul; haosul, într-un cuvânt. Omul meu vrea să iasă dintr-un spațiu care nu-l mulțumește! De aceea a plecat la drum! Simte că-i este imposibil să mai rămână și încearcă o ieșire!... Unde? Într-un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]