22,741 matches
-
discursului etc. Cu tonul personal și polemic care îi este caracteristic, autoarea își reafirmă opțiunea pentru un tip de psiholingvistică în constituirea căreia a avut un rol determinant și recunoscut pe plan internațional (respingînd explicit direcții alternative: școala chomskyană, cognitivismul derivat din ea, psiholingvistica americană). O bună parte din volum prezintă rezultatele cercetării psiholingvistice prin aplicațiile lor: în învățarea limbii materne, a limbilor străine, în interpretarea fenomenelor de bilingvism, în traducere, în lectura textului literar, în patologia și terapia limbajului, în
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
în dicționare, ca mămos ("o femeie aproximativ mămoasă", "Evenimentul zilei" = EZ, 2327, 2000, 10), clonțos ("atitudinea clonțoasă" - "Libertatea", 2206, 1997, 4), haios ("o haioasă paranghelie generală" ("Academia Cațavencu", 37, 1999, 10). Sînt și derivate în -os propriu-zis argotice, precum bengos (derivat din benga "drac", provenit din limba țigănească), înregistrat mai de mult cu sensul "vesel, glumeț" (Vladimir Drimba), inclus în recente dicționare de argou cu valori negative ("rău", la N. Croitoru-Bobârniche, 1996) dar și pozitive, exprimînd chiar admirația extremă ("excelent, formidabil
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
ibidem). Exaltarea temei cosmice prezintă un aspect ambivalent, grandoarea, subliniată cu o fină nuanță a pierderii definitive, a eșecului absolut, asociindu-se cu simțămîntul de spectacol strident, de circ, al lucrurilor ce se ciocnesc în chip violent-distractiv. O incurabilă difidență derivă din imensa traumă inițială, astfel încît reprezentarea (reprezentația) universală nu se mai poate sustrage impresiei de joc caleidoscopic, de irațioanlă perindare de elemente capabile, concomitent, a da corp totalității și a o persifla: "și nu îndrăznesc să bat la ușa
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Gheorghe Grigurcu Se zbate în versurile lui George Vulturescu o formidabilă energie neagră, o demonie substanțială din care derivă un discurs de-o relevanță pe măsură. De regulă, poeții îmbină moraliile negative cu cele pozitive, oscilează între poli, fac compromisuri afective etc. Unii aspiră declarat spre elevație, beatitudine, sacralizare. La antipodul lor, autorul Scrisului agonic dă glas unei frustrări
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
nume de rus, Nichita Danilov, absolvent al Facultății de Stiinte Economice, publică prima lui carte - Fântâni carteziene - care atrage imediat atenția prin solemnitatea gesticulației și a tonului. Este o solemnitate religioasă, care nu aparține însă unei religii anume. Autorul își derivă poemele dintr-o credință virtuală (sau una reală stilizata), cu o utilitate exclusiv estetică. Constatând că "poemele de început ale ieșeanului Nichita Danilov sunt solemne și abstracte", Eugen Simion consideră, pe bună dreptate, că ele descind din "stilul liric al
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
Acțiunile lor îi încurcă și îi nedumiresc pe ceilalți. Iar ceilalți, soția, servitorul, vărul se lasă contaminați de logică bizară a celor doi și participă cu antren și determinare la acțiuni de autoapărare în împrejurări de neînțeles. Elegantă rezolvării regizorale derivă din limpezimea stabilirii premiselor și din urmărirea încîlcirii lor, în pofida accelerației, pas cu pas, pînă la clarificarea concluziei. Aproape toți actorii se conformează acestui tip de convenție. "Noi știm că așa ceva nu se poate întîmpla, dar dacă s-ar putea
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
alegerea depinde de valoarea stilistica, dar poate chiar și de simplă nevoie de eufonie: pare mai normal "poți să faci asta" decît "se poate să se facă asta". Cred totuși că există și alte diferențe, poate chiar mai importante, care derivă din valorile principale ale formelor gramaticale în discuție. Se pare - dar și în acest caz, lucrul se cere atent verificat, în contexte cît mai numeroase și mai diferite - că persoana a III-a a reflexivului se asociază mai curînd cu
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
apă de izvor. Argumentele șmecherești de genul: "Până în 1991 n-am avut Constituție și, prin urmare, faptele comise înainte nu pot fi pedepsite" sunt pe cât de puerile, pe atât de nerușinate. Chiar dacă n-am avut Constituție și legi care să derive din ea, am avut, totuși, o perfectă continuitate a Codului Penal! Or, atrocitățile comise de Miron Cozma la ordinul lui Ion Iliescu și al colaboratorilor acestuia constituiau infracțiuni la fel de grave și atunci, ca și acum! Dacă justiția noastră ar fi
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
pagina nu sesizează impostura, probabil fiindcă și ei au același nivel intelectual. * Iată, de exemplu, cum a fost prezentat în EVENIMENTUL ZILEI nr. 2026, de către o duduie pe nume Felicia Mihali, românul unuia dintre marii scriitori americani contemporani, Russell Banks - Derivă continentelor, apărut recent la Ed. Univers, în traducerea Antoanetei Ralian: "În acest sfîrșit de mileniu, Russell Banks ne povestește cu un talent de secol XIX o poveste simplă americană. Cu un personaj a cărui dramă începe în clipa cînd se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
expoziționale și de curatoriat propriu-zis este fascinația în fața notorietății de budoar. Prin budoar întelegîndu-se, de această dată, penumbrele fostelor cabinete de propagandă și ale altor laboratoare de partid în care se construiau artiștii de curte și gloriile oficiale. După criteriile derivate dintr-o astfel de percepție, inventarul se constituie aproape spontan. El îi include pe Sabin Bălașa, pe Viorel Mărginean, pe Mihai Bandac și pe încă vreo cîțiva, din același eșalon sau din altele inferioare. Galeria Bancorex nu numai că n-
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
frivolitate, amuzament, dezinvoltura. Un cumul de seriozitate impune o anume strîmtare a cadrului. Pe o parcela, aparent redusă, dar explorata intensiv, se adună un noian de obligații și comenzi, duse la bun sfîrșit - nu fără simptome de autoflagelare. De aci derivă probabil idiosincrasia față de eventualitatea emigrării, repudiata vehement în epistola pomenita. Determinată de coordonate precise, intrate organic în alcătuirea personalității, exilul ar fi pentru dînsa contraproductiv, o rupere de meleagurile natale, o smulgere din rădăcini, o transplantare într-un alt decor
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
și la Rimbaud și, mai tarziu, la Breton. Totodată, există an epoca două extreme - naturalismul și simbolismul - care se ăntălnesc. Supraomul e o idee naturalista spusă an limbaj simbolist. Supraomul e ridicol (cf. 810). Nu mi se pare exact Supraomul derivă din devierile posibile ale spiritului modern, ăn primul rând al lui Nietzsche ănsusi, care l-a ăucisă pe Dumnezeu. an căutarea creativității continue, modernul deviază și i se substituie lui Dumnezeu. E calea prefigurata de Ubu, care a dus la
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
fochiste " ("Libertatea" 2199, 1997, 1); "Pe cetățeanul X.Y. îl lasă rece scrierile lui Eminescu." ("Dilemă", 269, 1998, versiunea pe Internet). Și mai puternică mi se pare această nuanță depreciativa în cazul femininelor cetățeana și în special cetățeanca. Ultimul e derivat cu sufixul -că, azi simțit că popular și învechit. (Oscilația formelor feminine este imperfect demonstrată de secvență următoare, în care apare mai întîi un derivat al substantivului cetățeanca: "Focșănenii o cinstesc pe marea lor concetăteancă"; "o stradă a orașului să
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
structurarea ei propriu-zisă. Pot fi percepute, din acest punct de vedere, două coordonate majore: prima, care ar putea fi numită coordonată verticală a expoziției, se referă la succesiunea fizică a lucrărilor, la ierarhizarea lor în spațiu și la componentă simbolică derivată de aici, iar cealaltă coordonată, cea orizontală, se identifică în relația directă dintre lucrări, în dialogul lor simultan și nemijlocit. Din punct de vedere strict spațial, expoziția se întinde pe două niveluri după ce traversează și zona intermediară a scărilor, iar
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
însăși. Dar nu de explicații ducem noi acuma lipsa și nici nu trebuie să transformăm niște relații pur economice, de natură financiară, în perorații sentimentale sau în cereri de clementa. Nu s-a achitat la timp de obligațiile economice care derivă din deținerea atelierului, François Pamfil n-are decît să și le achite pe toate în termen de 30 de azile. Nu și le poate achita, o lege elementară a pieței, dar și o prevedere contractuală, duc spre aceeași consecință: decăderea
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
a solitudinii (ibidem). Asociată cu lirismul, fiziologia se poate asocia la fel de profitabil cu morală. Dincolo de metaforă (adică depăsind-o, urmăndu-si calea lăuntrica, mai putin "formală"), existentă se impune ca atare. Autentificăndu-se prin discursul liric, ăn cadrul căreia confesiunea sentimental-dezolată, din care derivă judecată etică, are cea mai mare pondere: Femeia ăntinsă de mirosul trupului meu/ că de o boală fără sfarsit/ că de-o izbăndă/ tărătoare și lăncezind an tărănă.../ Flamanda deșertăciune/ goana de vănt/ murmurănd/ dar vine o clipă tărzie ce
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
cele tradiționale: omenie (greu de tradus an alte limbi), demnitate (nu "trufie" ori "aroganță"), solidaritate (ăntr-un studiu asupra "formulelor de politețe", ajunsesem la concluzia că sistemul bunei cuviințe românești are origini rurale - spre deosebire, de pildă, de cortesia italiană - si derivă dintr-o solidaritate istorică, nu de "gașca" ori de "mafie", a unui neam năpăstuit de istorie), munca acerbă - a brazdei iubite -, cinste - an cadrul obștii țărănești, studiate și explicate de Școală D. Gusti -, punctualitate și exigenta (față de altii - cotata azi
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
internaționalista a încercat să-l judece pe Eminescu și Panait Istrati, în articolul intitulat Între Neam și Umanitate, publicat în Adevărul literar și artistic din 21 septembrie 1924, în care poetului i se aducea reproșul naționalismului, din care ar fi derivat o izolare a culturii române. În schimb ni se pare mai puțin oportună asocierea "reconsiderării" lui Eminescu, propusă de Emil Iordache, la funcția de "religie degradata" a comunismului (idee enunțata de Jules Mounerot, de Nikolai Berdiaev, de Dmitri Merejkovski, ca
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
o victorie absolută", întrucît a provocat opoziția coalizată, atît a partizanilor Vechiului Regim, cît și pe cea a socialiștilor utopici, deci atît împotrivirea nobilimii, cît și pe cea a "maselor populare". Din această victorie "dubioasă și labila" a clasei burgheze derivă starea de spirit antiburgheza ce alcătuiește o "constantă evidență" a celor două secole ce s-au scurs de la evenimentul de la 1789. Regimul democratic este unicul regim politic înregistrat în istorie, apt de-a secretă propria să contestare, de-a se
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
cît nici un detaliu al imensei construcții nu poate fi imaginat fără suportul codului verbal bine pus la punct, imposibil de modificat după dorința individuală". Mihai Zamfir observa că logocratia comunistă nu e decît o reluare a "realismului" de factură medievală, derivînd din formă discursului teologal al secolului al XIII-lea, exprimat în schema aristoteliciana, prin aportul decisiv al Sfîntului Toma din Aquino. Astfel discursul comunist, creat în Rusia, în primii ani ai puterii sovietice, care a trecut țel quel în țările
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
un sens secundar, cu indicația "peiorativ": "aer de superioritate, infatuare, semeție". Se creează astfel impresia că acest uz negativ (pe care DLRM 1958, de altfel, nici nu-l înregistra) ar fi ulterior primului sens - cel normal, pozitiv -, că ar fi derivat din acela. De fapt, lucrurile stau chiar invers. E suficient să ne întoarcem la vechiul Dicționar al Academiei ( DA), unde definiția corespunde originii cuvintelor și sensului lor în franceză, limba din care au fost preluate. Aici condescendent e cel "care
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
vremurile de restriște. Apologia îngloba atât istoria marelui imperiu slav, mult trâmbițata sa contribuție la civilizația modernă (în calitate de autor al majorității descoperirilor și invențiilor științifice), cât și prezentul, cu triumfurile lui epocale (de război, dar și de pace). Necesitatea apologiei derivă, cum se știe, din competiție, când ceva sau cineva trebuie acreditat ca superior pentru a i se decerna „trofeul“. Un sprinter fugind de unul singur pe o pistă, fără spectatori, un șalanger luptând într-o sală goală nu au nevoie
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
echivalentul titlului Prouti, adică „Sublima Poartă”, purtat și de un rege egiptean inițiat de un astrolog în „arta metamorfozei”) pot avea consecințe. De pildă, asocierea imaginii unor persoane cu „evreii roșii”, nume dat etniei gipsy, despre care se spune că-și derivă numele tocmai de la țara Egiptului... În schimb, e obligatorie o vizită de informare în lumea referințelor culturale - literare și filosofice, în primul rând - pe care Joyce i le sugerează, când explicit, când implicit, cititorului. Parcurgerea cărții devine, astfel, o lectură
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
înainte de el, Italia a avut doar trei poeți: Dante, Petrarca și Leopardi; restul nu fuseseră decît chitariști. Am fost de acord cu aprecierea lui, accentuînd, la rîndu-mi, „înainte de el”. - Orgoliul meu, mi-a spus atunci vizibil măgulit de asentimentul meu, derivă numai din comparații. În fața măreției incomensurabile a artei, nimeni nu este mai umil decât mine; numai cînd mă compar cu alții, poeți și alți scriitori, mă simt maestru. (Copiii lui nu aveau voie să-i spună în public „tată”, ci
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
în timp, afirma, în fața exigențelor aprige ale timpului, adeziunea lui la ordinea altei lumi, fără să purceadă la luptă cruntă aici, împotriva a ceea ce i se pare că este dușmanul legii sale? Răspunsul la această întrebare este foarte greu. El derivă din faptul că creștinismul nu-i o doctrină, ci o viață. Cum e posibil acest lucru poate răspunde numai rugăciunea fiecăruia dintre noi. Este aici o taină, a rugăciunii. Ea destăinuiește calea fiecui...” (p. 41). Impresionează, de asemenea, fermitatea (deloc
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]