451 matches
-
întunericului. Îmi aduc aminte că i-am menționat numele, pe când încă trăia, în rândul autorilor ce merită atenție în tabloul literar al epocii. Dar cu câtă perseverență a avut grijă să arunce acest nume care promitea în cea mai urâtă deriziune! (... Cuibărit în buricul Bucureștilor, în casa unui oportunist de marcă din altă epocă, M. Ralea, ajunsese de poveste prin câștigurile de bani și bunuri adunate cu mâini hrăpărețe de pe cuprinsul întregii țări, pe care o străbătea cu aroganța unui vechil
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
de film în România... Totul e “relatat” într-o mare varietate de registre, de la cel pamfletar (v. episodul Cristian Tudor Popescu) la cel suav (v. episodul cireșului pîndit cînd înflorește); predominante sînt unghiurile “grotești și insolite”, veselia sfîșietoare și registrul deriziunii. “Scopul deriziunii mele nu este acela de a sabota pateticul, ci de a-l ambiguiza” (extrag dintre “citatele obligatorii”). De pildă, în lumea pervers-carnavalescă a acelor ani se declanșează, ca un straniu mecanism, așa-numitul privilegiu al interzicerii... Pintilie nu
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
în România... Totul e “relatat” într-o mare varietate de registre, de la cel pamfletar (v. episodul Cristian Tudor Popescu) la cel suav (v. episodul cireșului pîndit cînd înflorește); predominante sînt unghiurile “grotești și insolite”, veselia sfîșietoare și registrul deriziunii. “Scopul deriziunii mele nu este acela de a sabota pateticul, ci de a-l ambiguiza” (extrag dintre “citatele obligatorii”). De pildă, în lumea pervers-carnavalescă a acelor ani se declanșează, ca un straniu mecanism, așa-numitul privilegiu al interzicerii... Pintilie nu a “suferit
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea, aluzia, comentariul acid nuanțează un univers literar al dezinhibărilor
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
de ani, își vopsește părul, ai crede că sub ochi ai un spectru decrepit, care s-a împăcat cu propria-i uzură, și nu cu un cochet bătrînel, care, prin cosmetica de întreținere la care se supune, își acoperă de deriziune vigoarea spiritului. Oricum, nervul arțăgos de gladiator pus pe cîrteală Grass nu și l-a pierdut nicicînd, dovadă cartea scrisă într-un singur an, 1990, anul reunificării celor două state germane. Ce izbește la volum sînt trei însușiri: mai întîi
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
reciprocitate din interiorul etniiilor întăresc solidaritatea colectivă, iar expresia ei totemică este venerația față de un zeu care îi unește pe toți. De aceea, ca să risipești o etnie e îndeajuns să-i compromiți zeii, numai că Dawkins vrea să acopere de deriziune toți zeii și toate religiile, sarcină oarecum împovărătoare pentru un singur om, dar nu și pentru autorul lui Dumnezeu: o amăgire. Decurge firesc că morala, ca să existe, nu are nevoie de un temei metafizic, pentru banalul fapt că, în privința binelui
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
sub un alt cod parcă al gravitației ("gravitația argheziană", la care face trimitere Vladimir Streinu), imaginarul pamfletar se prezintă, în consecință, ca un spațiu ficțional complex, ale cărui linii de forță surclasează un real bulversat, supus, printr-un discurs coroziv, deriziunii și unor neobișnuite mutații (în ordinea semnificațiilor și a reprezentării deopotrivă)". Negativismul nu e descărnat, vid, ci umplut de materie estetică densă, conducînd la viziunea unei lumi fără îndoială abjecte, deformate, mincinoase, o mundus adversus, salvată însă expresiv, prin mijloacele
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
unul. Nimic fără cauză în aceste popasuri pamfletare ale scrisului blagian. Că atitudini personal ostile l-au incitat pe gânditor, ne-o spune finalul "notei" critice Neopozitivismul, unde este interogat direct adeptul acestei orientări, unul care îndrăznise să ia în deriziune o idee din Spațiul mioritic, printr-o nepermisă exagerare. În cel de-al doilea și ultimul an al revistei "Saeculum", simetric, Blaga revine la subiectul prim, poziția revistelor teologice față de scrierile sale. Contestatarul teolog cunoscut este vizat prin ricoșeu, prin
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
care contextualizează spontanul portret de căpetenie, cel auctorial, ele posedă ca numitor comun o incisivitate, nu doar o agerime a condeiului critic ci și o anafectivitate. Mihail Sebastian e un excelent observator rece al deficiențelor omenești, un colector al nuanțelor deriziunii, sub semnul unei inteligențe stilate, al unei detașări caligrafice. Nedispus a admira, avînd mai curînd o nostalgie a umanității simple decît a celei de excepție (despre T. Teodorescu-Braniște: "Un om cumsecade. E mai rar decît un om de geniu"), diaristul
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
existenței efemere, de responsabil cu higiena corporală și simbolică a unei realități umane vii și dinamice. Dacă înainte totul se proiecta pe ecranul mental, acum totul se naște din coliziunea cu zidul urban, cu freamătul străzii, cu mărteția intrinsecă a deriziunii. Renunțînd la statutul său de privilegiat, de creator din nimic și de mediator plin de responsabilități al unei demiurgii preluate prin mandat și, tocmai de aceea, reziduale, pictorul și-a schimbat radical și țintele. Absolutul a sucombat, asfixiat în propria
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
grijă, sunt acum tratate într-o modalitate ludică, ca și cum ele ar urma să fie preschimbate în jucării. Jucăriile tatălui... ceea ce probabil că a fost, la un moment dat, o îngrămădeală opresantă de obiecte devine acum un partener de joacă. Fără deriziune, fără transgresiune violentă. Detașat, dezamorsînd prezența invadatoare a colecției, fiul nu o risipește, nici nu o expune, ci se smulge din strînsoarea ei... cu un soi de afecțiune! Discret. Cu grație. Colecția instaurează un raport aparte cu arta și trebuie
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
remunerate într-un lanț care pornește de la partidele politice și se termină la patronii mediatici. Aceste vedete, care aleargă de la un post de televiziune la altul și de la un dineu-dezbatere la o conferință ținută în orice aulă academică, acoperă de deriziune actul filosofic, preschimbîndu-l într-un gest facil, a cărui sprinteneală se mulează de minune pe gusturile plebei. Acești fast-thinkers își schimbă obiectul meditațiilor după sugestiile pe care le primesc de la patroni: azi condamnă „utopiile totalitare”, mîine denunță „răul etnocentric”, iar
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
este sclipirea lui Pintilie, tot freamătul lui Toma Caragiu, care ar fi făcut implozie, spune undeva regizorul, dacă ar fi jucat mereu la fel de în forță, de în transă lumea pe care le-a propus să o populeze. Lumea minciunii, a deriziunii, a prăpastiei din noi. Lumea obedientă. De oriunde. Lumea saltului mortal. În 1972, în România literară apar trei texte extraordinare, semnate de trei mari nume din elita culturală. Ana Blandiana, Lucian Raicu și Matei Călinescu fac breșă în istoria prezentului
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
lor. Miza discursului pe care-l practică e, în final, una a esențelor. Astfel comedia apare relativizată, estompată de amplul ei fundal ontologic, pînă la punctul în care gravitatea se poate regenera chiar prin imensa dilatare a temei pe care deriziunea nu mai e capabilă a o ține în șah. Acest echivoc, această apropiere a contrariilor trădează o vîrstă culturală (cultura fiind totdeauna o expresie a unei vîrste), care implică nu doar, așa cum observa Jean Paul, putința actantului de-a se
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
să trec calea ferată”. Se poate identifica în astfel de versuri mult din înclinația avangardistă spre persiflarea retoricii tradiționale a poeziei, cu accente particularizate la un Gellu Naum în amestecul de frazare “nobilă” și de derapaj calculat către prozaic și deriziune. Protagonistul sam, în care s-a văzut și “un fel de ‘mopete’ cu care împarte deopotrivă minuscula inițială și statutul de ubicuitate” (Luminița Marcu) face, într-adevăr, ecou personajului-marionetă-scripturală al lui Mircea Ivănescu și grupului intrepret de “roluri” definitorii pentru
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mai mult sau mai puțin ocultate ori tratate convențional până acum: erotismul, religiosul, patriotismul, revolta socială, moartea”. În plus: „în condițiile capitalismului «sălbatic» românesc, poeții au tot mai acut conștiința marginalizării, iar aceasta întreține cu insistență un sentiment depresiv al deriziunii existențiale”, însă, în mod paradoxal, fără a diminua „puțin obișnuita vitalitate a liricii românești contemporane, atât prin generațiile mai vechi, încă active, cât și prin mai tinerii Daniel Bănulescu, Andrei Bodiu, Simona Popescu, Robert Șerban, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Dan
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
războaie mondiale, Ed. Universalia 2003. Poemele Clarei Mărgineanu, cu o prezentare de M. Martin, și nu în ultimul rând Alexandru Matei care ne recomandă Dicționarul lui Cornel Galben, Personalități băcăuane, apărut la Ed. Corgal Press, 2003, și Mircea Mihailevschi, Tragic/ deriziune. Devenirea categoriilor teatrului, la Ed. Ex Ponto, 2003. S-a înființat și a avut loc la Casa Scriitorilor o primă întâlnire a Clubului dramaturgiei românești contemporane (Ioan Cristescu). Rubrica Sala de așteptare, semnată de Gh. Schwartz, are în vedere acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
picioarele tremurând, dezgolite, tălpile lipite de pervazul rece al unei ferestre de la etajul cinci.” Este fraza cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui „conte philosophique”. O frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă, cartea lui Teodorovici e tristă, ca existențialismul de cârciumă și gang. Tristețe amărâtă și sordidă, insidioasă ca o igrasie care-l îmbibă, finalmente, pe ipocritul spectator, ce moțăie în tihna dulce a unei „bune conștiințe”. Un disconfort, o stânjeneală
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
și din extensia ei nordamericană. Toți au dorit să dea viață, pe scenă, cavalerului rătăcitor, care a încercat să transpună în lumea noastră pedestră virtuțile lumii sale ideale. Un atare demers, sortit de la bun început eșecului, amestec de splendoare și deriziune, a fost evocat după puterea de înțelegere a fiecărei epoci și a fiecărui creator, de peste două sute șaizeci de ani. Amintim doar câteva nume, aflate în prima linie a Istoriei Dansului, cum ar fi J. G. Noverre (1758), A. Bournonville (1837
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
plimbare, că e liber la trecut granița", FG) - și mai mult sensului argotic al cuvîntului ("înșelătorie, păcăleală"): ,Cartoful din Piața Revoluției - o țeapă de 56 miliarde de lei" (Adevărul 6.06.2005). Explicațiile de natură antifrastică - transformînd un elogiu în deriziune - sînt o garanție a fixării formulei: ,monumentul este cît se poate de reprezentativ: ați luat țeapă în '89 pentru un cartof la care nu veți ajunge niciodată" (FG 2005); , Mi se pare ok monumentul. Nici că se putea mai sugestiv
Toponimie urbană by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11325_a_12650]
-
I. D. Bălan, ni se pare însă un veritabil eșec. E vorba nu de un eșec oarecare, ci de un eșec total, sub toate raporturile, nici una dintre edițiile apărute în această colecție până acum nefiind tratată cu atâta superficialitate și deriziune, cu atâta lipsă de profesionalism și nici cu atâta lipsă de responsabilitate pentru întreprinderea asumată. E de la sine înțeles că o ediție critică nu se poate realiza fără o bună cunoaștere a bibliografiei operei, fără identificarea variantelor unui text, fără
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
am o concepție de viață perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri pline cu praf de strănutat." Semnificativ, poezia se intitulează Semnalmente, și nu Portret. Deriziunea merge mai departe într-un Interviu văduvit de toate sublimitățile de ocazie. Vivacitatea, o hugoliană capacitate de cuprindere și mistuire dezleagă în parte secretul acestei lirici concomitent lineară și scăpărând de multiplicitate, într-un concurs de contrarii, răspunzând cu fidelitate
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
normelor, a cuvîntului conduce, încet, dar sigur, la prăbușirea unei societăți. Asta mi se pare că l-a determinat pe Dabija să purceadă la a meșteșugi niște mostre semnificative care să vorbească despre relația directă între limbă-teatru-societate. Cu tot ridicolul, deriziunea, ironia, hohotul imens de rîs și, nu la urma urmelor, cu amărăciunea de a constata prăpastia în care viețuim. Destul de liniștiți... Poate și de asta, spectacolul lui Alexandru Dabija de la Teatrul Odeon cu Pyram și Tisbe 4 you mi se
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
niște nume care nu-mi spun nimic, un pur neant onomastic, o lume mărunt-provincială, fie și atunci cînd sălășluiește pe malurile altor revărsări de ape, mai impor-tante decît Someșul cel așa de subțiratic. E, în totul, un univers mic, al deriziunii, pe care harul poetic nu are cum să-l înalțe pînă la stratosfera unui interes mai general. Și apoi citesc cu oarecare dezagrement încercărle trudnice, precum și aceasta de față, de a face compuneri poetice în metru antic. Prozodia veche, cu
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
că acesta este și motivul pentru care dorește să-și urmeze familia în Germania. Numai că, vai, ajunge prea târziu și mult prea obosit, după calvarul trăit prin anularea funcțiilor sale publice și interioare, de către regimul comunist, înainte de plecare! Presimte deriziunea cu mult înainte, atunci când studiile pe tuberculii de cartofi îi relevă chipul prăbușit în substanța expiată a legumei. Nu se cade să nu-i amintim pe ceilalți eroi ai Grupului Sigma, Constantin Flondor și Doru Tulcan, prezenți în studiul doamnei
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]