1,919 matches
-
și că sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori altă. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiaca a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplara, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
Mică, evident. A face se opune lui a crede, a iubi, a spera. A face este aproape o corvoadă pentru toți cei care au părăsit patria esențelor din dorința de-a câștiga focurile de artificii ale unei epoci iluzorii și derizorii. Fiindcă suntem invadați de "ultimii oameni", de ființele infantilizate pentru care viața se împarte fatal în două emisfere: muncă și distracție, nu avem altă posibilitate decât de-a adopta o atitudine desuetă.Atitudinea îndârjita, cum am arătat, e la rândul
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
lumea subterană a mafiei politice, pe un fundal de tulburări sociale..." Mai citim (tot acolo) că am asista la "dezvăluirea unor realități mai puțin cunoscute ale tranziției". Într-o lume a tuturor "dezvăluirilor" posibile, capotate invariabil în grotesc și în derizoriu, senzația e că filmul nu "dezvăluie" nimic, dimpotrivă, înlocuiește "dezvăluirea" cu o anumită artificializare. Toată povestea vînătorii politice sună contrafăcut, ușor artificial și mereu alături (așa cum sună și unele replici, în special cele puse în gură "faimosului paparazzo", personaj cu
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
sub mese. Nu-i destul că / trec metrouri, intră-n case / printre rafturi mi se culcă // somnoroși,si peștișorii / fac sub scaune, pe mese / ghidușii locomotorii // cît și pentru ce să-mi pese?") sau imagini teribile, angoasante, întoarse imediat în derizoriu prin glose autoironice și rîme neașteptate ("... ascund în mine un prunc putred și pun pe lume / în cele din urmă puțin pămînt / nașterea lui înseamnă numai pe buze puțin noroi. // nu sună mișto? / nu aduce puțin cu Artaud, putin cu
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
voință, echilibru și stăpânire a ansamblului. Edificarea, ca efort meritoriu, ca emancipare economică a țării se transforma din când în când, printr-o apologie deșănțată, într-un marș de fanfară comunală, asurzind cu sonorități dezacordate, aruncând fapte absolut onorabile în derizoriu. De-a lungul deceniilor, țara a fost temeinic dotată: falangele industriale dădeau oricărui român un legitim sentiment de satisfacție. De asemenea, lăcașele social-culturale, ca și generațiile absorbite de noile licee și facultăți de bună calificare, ca și mulțimile rostuite, cu
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
asemenea cruciadă e pierdere de vreme și totodată semnul unei degenerescențe. Pe femeia de rasă filosofia o lasă indiferentă, dar, în schimb, e fascinată de gladiatorii mînuind armele abstracțiunii. De aceea o doamnă făcînd filosofie e un accident al speciei, derizoriu precum o sufragetă hotărîtă să joace rugby. Dintre umaniștii trăitori în epocă, Bembo s-a apropiat de Pico della Mirandola, cu care a întreținut o vie corespondență, numai că rolul de fecundare a spiritului tot femeile lau avut. După Lucrezia
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
ca pe Nabokov, ambii fiind niște „vânduți”), Andrei Saharov, Iosif Brodski, Rudolf Nureev, Tarkovski - tatăl și fiul ș.a. Istoria mare - în care toți cei amintiți joacă roluri importante - e transformată, sub ochii egocentricului personaj de roman, într-o istorie măruntă, derizorie. Când vine vorba despre ultimele clipe ale cuplului Ceaușescu, percepția severă și adesea deformantă a anti-disidentului Limonov, actor el însuși în bufoneria est-comunistă, capătă ceva indulgent și foarte uman. Priviți la televizor, cu o detașare de care l-am fi
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
ca într-o strană”; sub altul, Poezie, citim un ecou de cântec de lume: „marie / dărâm cu scula mesele din berărie” ... „Minimalismul” - alt atribut-clișeu pentru poezia mai recentă, nu lipsește nici de aici. Câte un text ce coboară ceremonialul în derizoriu poate aminti de sumarele texte ale lui Constatin Acosmei din Jucăria mortului, ca în Jurnal: „după baie / îmi tai unghiile / le adun cu grijă / în pumn // le arunc pe ziarul deschis // și citesc horoscopul”. Sentimentul religios apare și el devalorizat
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
coincidențe între viață, istorie și artă, între personaje istorice disparate, benefice și malefice reunite sub aceleași conjuncții astrale. O informație prodigioasă se cristalizează aforistic dar și sarcastic, emblematic pentru un scriitor interesat de o sinteză barocă a lumii, de mezalianța derizoriului și a grandorii, a curții miracolelor din realitatea imediată cu miracolul întrevăzut sau relevat: "22 februarie: Singur și aiurea, cu nasul aproape de luciul gheții, urmărind liniile... Ale ei, liniile patinelor. Aveam 9 ani, ea 17, în pulovăr alb, de lână
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
Și-un avion ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își boltește asupra poetului cerul derizoriu. Pomposul ritual poetic e dat la o parte pentru a face loc ritualului neliniștitor al lucrurilor înseși. Inocența se rezumă la o floare ivită din mlaștina degradării unanime: În clipa cînd ieșeam să cumpăr/ ceva pîine ceva unt ceva detergent
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Scopul financiar al acreditării acestor falsuri este evident. Mai puțin evident este, însă, motivul pentru care instituțiile statului nu se autosesizează, pentru că, totuși, este vorba de un atentat grav la patrimoniu și de o nouă încercare de a aduce în derizoriu creația lui Brâncuși. Lăsată de capul ei, această incredibilă afacere a căpătat, încetul cu încetul, și proporții internaționale; deja o lucrare a ajuns prin America Latină, pe bani serioși, iar acolo s-a dovedit falsul și a început legiuitul scandal. Tot
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
Bogdan Iancu "Gheorghe Izbășescu se aliniază optzecismului cu aceeași detașare abulică față de real, pe care-l înregistrează cu cinism în toată derularea degradării și abjecției cotidiene, ca pe o diafragmă derizorie a propriei existențe." Iată cum îl caracterizează criticul Marin Mincu pe autorul volumului Mona-Ra (coperta IV), recent apărut la editura timișoreană Augusta. Numai că, trebuie spus, afinitățile poetului din Onești cu optzecismul sunt, așa cum o dovedește acest volum, precare și
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
erou modern, făptură deopotrivă naivă și cinică. Naivă în măsura în care e gata să-și sacrifice și viața pentru un reportaj senzațional sau pentru a da în vileag un secret tulburător, cinică pentru aceleași motive, pervertite însă prin prăbușirea celor descoperite în derizoriu. În scurta sa prefață la acest gigantic volum (900 de pagini în format măricel), Updike mărturisește senin că a adunat toate (n-or fi toate, dar sînt cu siguranță multe!) textele pe care le-a produs în ultimii ani, din
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
lor, sînt bietele figuri de ceară, umile, anonime și înfricoșate, ale unei istorii consumate la marginea lumii. Privită cu un ochi ciclopic și filtrată prin puterea lui de vibrație ieșită din comun, pictorul scoate această lume din accidental și din derizoriu, o reconstruiește cu inocența celui convins că totul poate fi luat oricînd de la început și, finalmente, o eliberează și o risipește în spațiile înalte, conferindu-i forță primordială, unicitate și profunzime mitologică. Dintr-o singură privire, e drept, una nu
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
unor aberante operații de chirurgie istorică. La celălalt capăt se găsesc practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea nu are nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
să ai un talent uriaș (dovadă Cronica de familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba asigurării posibilității de a mînca la caviar cu polonicul și a porției zilnice de whisky, miza nu-i oare cam derizorie?!" Privit, în linii generale, cu prețuire, Nichita Stănescu nu se sustrage unor rezerve suficient de apăsate, atît în ordinea morală cît și în cea estetică. Acel Nichita față de care ne apropiem cu o tulbure religiozitate, neîndurîndu-ne a-l tulbura cu
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
persoana a treia. Este o punere în scenă care nu seamănă, însă, nici cu coregrafia de umbre a lui Mircea Ivănescu, nici cu ceremonialurile plăcerii din poezia lui Emil Brumaru. Nora Iuga face să se miște un carusel de euri derizorii și tragice, care își deplâng nefericirile ignorate de toată lumea. Ilustrativ în acest sens este un ciclu de poeme care apare acum pentru prima dată într-un volum, Autobuzul cu cocoșați. Printre personaje se distinge un anume sam, de profesie poet
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
autorii ascunși ai violențelor din 13, 14 și 15 iunie 1990 și așa se explică mulțimea de variante și interpretări, așa se explică inflația de ipoteze asupra unor fapte extrem de clare. Aruncarea în "relativ" înseamnă în acest caz aruncarea în "derizoriu". Este de fapt un îndemn la uitare, o uitare care să... capete. Ar fi destul de interesant să ne amintim cîte "uitări" s-au petrecut după instaurarea dictaturii comuniste în România pentru a vedea cum ele s-au repetat după 1989
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
Reichmann crede într-un suprarealism tipologic; dicteul se transformă în alcătuiri sugestive de paradigme poetice, fronda este înlocuită de o mobilitate imagistică ieșită din comun și, în plus, experimentul ascunde nu de puține ori "mesaje" cu o altfel de miză: "derizoriile mașini ale puterii/ iluminate în zori/ predicînd sistemul marginii pentru apărarea fărîmei/ de Gheenă/ semnalizînd cu morți cenușii splendoarea plimbăreață" sau "cerneala cu care-s scrise hieroglifele în zăpadă [...] Se usucă pe fruntea Revoluției/ pe fruntea Culorii"... În Pour un
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
Octavian Soviany În volumul său de debut, Tratat la psihiatrie, Gelu Vlașin cultivă poemul "psiho", evocând "trecerile" printr-un cotidian derizoriu, plasat sub semnul meschinăriei și al trivialității, iar structura textelor sale sugerează "antimuzica", ele sunt orchestrații de onomatopee, scrâșnete și hârâituri, ale căror rădăcini mai îndepărtate se găsesc în Bacovia. Astfel încât poemele din volum, cu căutata lor punere în pagină
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
vechilor romane, răbdare. O răbdare pe care timpul avionului a pierdut-o. Călătoriile moderne mai au, prin scurtimea lor angoasantă, un efect: călătorul simte nevoia să-și ocupe cu ceva un timp care e, relativ vorbind, lung, dar, în absolut, derizoriu, așa că apelează la lectura de divertisment. în tren, se citesc romane polițiste sau de spionaj. Ele sunt imediat absorbante. Distrează și distrag. în călătoria de azi, lectura nu e scop, ci mijloc. înainte, călătoria în sine era uneori scop, acum
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
de vreo 30 de ani. Nu însă din ostilitate antiliterară absurdă. Pur și simplu mie, care am trăit o viață destul de aventuroasă, iar în pușcărie scene romanești, ce depășeau cu mult imaginația așa-ziselor romane, "curajoase", "literatura" mi se părea derizorie și bagatelizantă. Artificială, neautentică. S-a și spus: după Auschwitz nu se mai poate face poezie". Sinceritatea dramatică a unei atari confesiuni e unica scuză a ceea ce altminteri s-ar putea considera o școlărească eroare de ortografie estetică. Nu credem
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
canonul" contemporan care oglindește altfel întreaga tradiție. Are dreptate Corin Braga să vorbească într-un număr din "Familia" dedicat canonului că, peste ani, cînd lucrurile se vor fi schimbat foarte mult, bătăliile acestea dintre promoții sau generații ar putea părea derizorii. Oricum, lupta dintre nou și vechi nu trebuie să însemne neapărat exterminare. Istoria are, pînă la urmă, un sens conciliant. Ce va mai conta peste 500 de ani, să zicem (iertați-mi nebunia!), dacă poezia unui Nichita Stănescu, care reia
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
iresponsabil. Dacă ar fi să aleg între cîinii șocați de cadavrele miilor de inocenți de sub Gemeni și Günter Grass, i-aș alege pe cei dintîi. Sub impresia declarațiilor de ultimă oră ale romancierului german, geniul lui mi se pare aproape derizoriu.
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
fel de superioritate etică. Un volum care se ocupa de fenomenul în speță a fost oprit de cenzură pentru că valida promoția textualistă, iar Eugen Simion este înfierat pentru că nu s-a ocupat de textualiști înainte de '89. Astfel se impinge în derizoriu o problemă gravă, aceea a eticii criticului în general. Pentru că oricare ar fi păcatele academicianului pomenit, nu faptul că n-a pariat pe textualism e problema. N-am observat nicăieri în această carte apărută la Editura Pontica în 2000 mențiunea
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]