239 matches
-
mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră până în zori fie în cabina de dedesubt în care se aflau desagii marinarilor spanioli, fie în sala de mese, fie pe culoar. Nimeni nu avea puterea să-și ajute tovarășii, numai Velasco umbla singur printre oamenii sprijiniți de perete sau prăbușiți pe burtă ca niște cadavre și îi îngrijea pe răniți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar printre ei samuraiul îi văzu pe Yozō și pe ceilalți însoțitori ai săi întinși cu fața la podea. Se strecură printre trupuri și capete și îi strigă. Yozō, Ichisuke și Daisuke se ridicară cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doua zi înainte de prânz căpitanul, secundul, Velasco și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și albe. În depărtare se înșiruiau munți peticiți cu granit, ca și cum ar fi fost presărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce-l copleșeau. Apoi se gândi la chipul trist al soției sale care, fără îndoială, avea să recitească scrisoarea adresată lui Kanzaburō de nenumărate ori. Solii și Velasco mergeau călare, iar însoțitorii lor duceau de căpăstru de măgarii încărcați cu desagi. Printre negustori, starețul și călugării îi petreceau făcându-le cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i fusese dat. Japonezii înaintau ca niște furnici ce-și poartă hrana în spinare. Nu înaintau, ci mai bine zis se târau prin podișul larg, mereu neschimbat. Velasco și cei trei soli mergeau călare în jurul celor câțiva măgari împovărați cu desagi, iar în urma lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi aici Matsuki Chūsaku...” se gândi el. — Nu am nimic împotrivă, dar nici nu cred că trebuie să pornim la luptă de acum înainte, îl dojeni samuraiul. Senior Velasco are și el dreptatea lui. Sarcina noastră are mare însemnătate! În desagii purtați de măgari nu se găseau decât douăzeci de puști pe care le scoaseră și apoi încercuiră ceata de măgari și pe Velasco pentru a-i apăra. Însoțitorii mergeau înainte în recunoaștere. Toate aceste ordine le dăduse Tanaka. În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rupsese piciorul drept, dar însoțitorul lui avea genunchiul spart ca o rodie, iar sângele care-i curgea din rană îi înroșea piciorul. Pesemne că avea încheieturile zdrobite. Încercă să se ridice, dar nu reuși. L-am urcat în căruța cu desagi trasă de măgari, dar chiar și după aceea tot scotea câte un geamăt și din când în când se ruga de stăpânul lui zicând: „Vă rog să mă iertați. Luați-mă cu dumneavoastră chiar de-ar fi să-mi legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zicea să nu ne facem creștini, clătină din cap cu încăpățânare samuraiul. Mie nu-mi place Matsuki, dar... nu pot să mă fac creștin... Porniră iarăși într-o lungă călătorie, de data aceasta către Madrid. Japonezii, carele și căruțele cu desagi înaintau în șir indian prin câmpia Andaluziei unde se întindeau dealuri cărămizii și livezi de măslini. Nu semănau deloc cu câmpurile sălbatice, arse de soarele dogoritor din Nueva España. Dealurile și câmpurile de măslini se iveau unul după altul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
leneșe plaja. Samuraiul își îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se urcaseră ei. Acum, pe locul acela se întindea doar oglinda lină a mării. Pe plajă fuseseră oprite luntrie înțesate cu desagi și peste tot forfotiseră clăcași grăbiți. Acum nu mai era nimic din toate acestea. Însoțiți de slujbași, se îndreptară către templul unde înnoptaseră înainte de plecare. Nimic nu se schimbase. Egumenul templului își aminti de ei și îi conduse într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
părea un foc, Iar focul se făcea un soare. Am străbătut pădurea pas cu pas, Ca un copac care avea picioare. Trăiam ferice printre oameni, Ei mă vedeau, dar nu știau că sunt. Atâta timp tot tăbârcesc în cârcă, Însă desagii par la fel de goi. Mi s-a părut că viața e un chin, Dar am văzut că e numai o caznă. Întotdeauna o durere e mai mare ca alta, Întotdeauna pietroiul e de vină, nu dalta. Îmi plac zăpezile târzii Și
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lumină, își aduc amărâtul lor trai de cârtițe sub pământ..., n-au lumină căci n-au învățătură fiindcă n-au cărți. Cărți le trebuie, spunea badea Cârțan unui contemporan al său și pleca mai departe din oraș în oraș cu desagii plini de cărți.” George Cârțan 369. „Cartea nu-i lucru rău. Pentru mine a fost mângâierea vieții. M-am însoțit cu ea și cu pustia și am ajuns la liniște și înțelepciune.” Mihail Sadoveanu 370. „Nici un om sau animal sănătos
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Zece mii de lei! O avere! Din ce s-o plătească?... Nu era Însă pe lume om mai fericit ca el că a scăpat de temniță. A vîndut tot ce cumpărase Floare la a doua Întoarcere de la Chicago, și-a luat desagii la spinare și nevasta de mînă, a lăsat iar casa În seama soacrei și, cum la America nu se mai putea merge că erau pe acolo, zicea lumea, tare multe „ștraicuri“, vasăzică strikes (greve), s-a suit În tren și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
încheiată, cutreieră munții pe cărări șerpuite numai de ei știute, de la cumpăna apelor Sucevei și Moldovei către Șipote și Seletin până hăt spre Cernahora, pentru a reveni apoi la baștina dintre stele de la Măgura, Benea, Bobeica, Lucina și Sălaș cu desagii doldora de bunuri trebuincioase traiului de zi cu zi, încât nedespărțiții noștri cai numiți și ei huțuli abia mai pășesc sub povara lor. Uneori huțanul uită să revină la huțanca lui, care tânjește cu lunile, ici-colo și cu anii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele că pot dezlega pricini, lega ibovnicii, descânta de urât, năjit sau puteau profera blesteme împotriva duhurilor necurate. Din aceste servicii, veneau în șatră rachiul și vinul, carnea și pâinea, mălaiul, ouăle și slănina în desagii purtați cu greu de către țigăncile de toate vârstele. * Iorgu Stănescu se gândi să mai stea de vorbă și cu alți bulibași. Trebuia pus capăt acestei alergări fără istov, care măcina puterile oamenilor și le storcea vlaga prin lipsa acută de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Lupu-și schimbă părul, Dar năravul, ba” Cum la șefi ciubărul. De ce? Nu-ntreba! 13 iulie 2004 CU SURÂSUL PE SUB LACRIMI Am ajuns ca o povară Celor care îmi sunt dragi Și o țintă mai ușoară Celor cu rău în desagi. Cuvinte mari cu sensul mic Îmi va rosti la criptă Acel ce ieri mi-a pus în plic Pecetea-n ură friptă. Cuvinte mari de fariseu Precum a fost o viață Vor răsuna cu mult tupeu Cu gura sa de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
valul Și liniștea în aer cu greu s´așază. E mare foamea lor de țărmuri noi Și freamătă din zori nerăbdătoare Să plece, să se-ntoarcă apoi Spre´aceleași luturi primitoare. Încerc s-ajung la primele catarge; Îngrămădesc speranțe în desagii goi, Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de ziduri de cetate
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
de hiene, lupi în stână, ce urăsc ei cel mai mult e justiția română. Unii au avut soții și-au luat fete-n jupoane cu agresive silicoane, pline de vrăjitorii. Alții sunt doar concubini, au haremuri dispersate și mai au desagii plini de blesteme și păcate. Au limba ca lamele taie brici, îi fac prezenți; dacă și-ar găsi clienți și-ar vinde și mamele. N-au bun simț și n-au emoții, nu știu ce-i biserica, ar fura și-America dacă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
locotenentului să înceapă a înjura cum l-am auzit înainte de plecare. Întâi a coborât Dumitru și, așezându-se pe un loc potrivit, a strigat: ― Băieți, în coloană, câte patru, adunarea! În timp ce executau ordinul cu mișcări precipitate, împiedecându-se în valize sau desagi, unul a apreciat: ― Să știi, domnule sergent, că trebușoara asta începe să-mi placă, fiindcă îmi aduce aminte de tinerețe. Un râs potolit a cuprins formația. De la geamurile vagoanelor din urma garniturii se ițeau capetele altor concentrați, care probabil făceau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a venit cu vorbă de încurajare țârcovnicul. Sergentul de serviciu care conducea formația privea la dânșii și zâmbea înțelegător. Nu erau primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
colecții de tablouri, de mașini, de arme rare, aici și peste hotare de unde ne vin ecouri; unii au schimbat soții, pe codane în jupoane, cu-agresive silicoane pline de vrăjitorii; alții sunt doar concubini, la haremuri dispersate, au chiar și desagii plini de blesteme și păcate; au pentru furat un cult, de hiene, lupi în stână; ce urăsc ei cel mai mult e justiția română; au limba ca lamele, taie brici, că-s delincvenți, și-ar vinde și mamele dacă ar
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
portul. Să ne grăbim. Totul se precipita Într-un haos de strigăte, comenzi și Înjurături. Grupuri jigărite de oameni Înarmați dădeau năvală spre breșă, În timp ce, În sensul opus, bărbați, femei și copii, panicați, se agitau Încoace și Încolo, Încovoiați sub desagi și provizii, căutând o scăpare imposibilă. Între timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apoi își luă repede bila și împiedicîndu-se în iarbă fugi spre păstori. Dar Auta nu-l mai vedea, se întorsese spre răsărit și privea soarele și munții. Păstorii își vedeau de munca lor. Soldatul își luase armele și-și așezase desagii pe măgar, iar acum îl striga pe sclav să pornească la drum. Sclavul se sculă, ca în vis, și se duse să-și pregătească asinul. Pe drum nu mai privi ca până atunci tufele și stâncile, nu se mai aplecă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-o betejească decât pe stricata aia de Tăsica. De-o strigă bețivii, prin crâșme, Îmbolnăvici. - Programați-vă o consultație la doamna Profesoară... - Sinistrate, mâine la ce oră băgăm rația de ulei și de zahăr?... C-a tras camionul cu desagi de cartofi, de trei zile, în fața aprozarului. Și stă milițienii cu ochii pe el, să nu-l spargă, mai ceva decât pe butelii. - Foarte frumos. Și ce dacă? - Păi dacă, distribuindu-le noi și ulei și cartofi, cum ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nisip și vreo alte douăzeci cu cărămizi. Până 130 seara, au picat și niște meșteri tocmiți de primărie, cu sculele lor, toți țigani, veseli, de-au umplut cârciuma. A doua zi, au ridicat o gheretă de lemn și-au întins desagii la umbră, așteptând materialele. Într-o săptămână făcuseră o șosea lată peste maidan pe care alergau camioanele pline de ciment, marmură în bucăți mari de, nu le ridicai, răngi de fier, bile pentru schele, cofraje, șipci, var și bulumaci. Veniseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]