252 matches
-
structural, a exclus posibilitatea transpunerii versiunii maghiare. Concluzia sa este că motivul vânătorii rituale a bourului are o sorginte autohtonă, ca supraviețuire a riturilor și miturilor ancestrale, comune zonei carpatice și lumii orientale și mediteraneene. Valoarea istorică a tradiției despre "descălecatul" lui Dragoș, acreditată de letopisețele slavo-române și acceptată de cronicari și istoricii romantici, a fost primită cu rezerve de școala critică istorică, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Faptele reale transfigurate în narațiunea "descălecatului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descălecatul" lui Dragoș, acreditată de letopisețele slavo-române și acceptată de cronicari și istoricii romantici, a fost primită cu rezerve de școala critică istorică, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Faptele reale transfigurate în narațiunea "descălecatului" constau în venirea lui Dragoș și a însoțitorilor săi din Maramureș în Moldova, preluarea puterii și organizarea noului stat Moldova. Dim. Onciul aprecia că "nici un mit în istorie nu este fără miez istoric". Ipoteza că Dragoș și Sas au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe văile Țării Maramureșului erau mai multe voievodate sau voievozi, aleși de sate, ca Bedeu, Sarasău, Giulești, Cuhea, Bereg și Ung. În privința venirii lui Dragoș din Maramureș în Moldova, vechile cronici slavo-române fixează momentul în 1359, numai Cronica moldo-polonă pune "descălecatul" în 1352. Istoricii contemporani, cu puține excepții, nu acceptă data evenimentului menționat de cronici. S-a acreditat ideea că anul 1359, transmis de cronicile medievale, ar reprezenta de fapt momentul stabilirii lui Bogdan în Moldova. Trecerea lui Dragoș la est
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu au intrat în coliziune cu cele mongole în Moldova funcționa, la mijlocul secolului al XIV-lea, un condominium tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică moldovenească, înregistrată de letopisețele slavo-române, nu asociază evenimentul "descălecatului" de nici o confruntare cu forțele Hoardei de Aur. Astfel, Cronica moldo-rusă, ce oferă cele mai multe amănunte despre legenda "descălecatului" menționează doar că Dragoș și însoțitorii săi au ajuns la "marginea locurilor unde rătăceau tătarii". Toate categoriile de izvoare dezvăluie că operațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică moldovenească, înregistrată de letopisețele slavo-române, nu asociază evenimentul "descălecatului" de nici o confruntare cu forțele Hoardei de Aur. Astfel, Cronica moldo-rusă, ce oferă cele mai multe amănunte despre legenda "descălecatului" menționează doar că Dragoș și însoțitorii săi au ajuns la "marginea locurilor unde rătăceau tătarii". Toate categoriile de izvoare dezvăluie că operațiile militare conduse de Dragoș vizau preluarea puterii (domniei) doar în teritoriile est-carpatice, ce se aflau în afara zonei stăpânite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca aceasta să fi avut loc în urma unei expediții vânătorești, cf. legendei. Gratificațiile acordate de regele Ludovic unor nobili maramureșeni sugerează o expediție militară organizată din inițiativa curții ungare, prin folosirea elementului românesc de dincolo de munți. Prezentarea evenimentelor din 1359 ("descălecatul") de către tradiția istorică, în care rolul principal i-ar fi revenit lui Dragoș, este în dezacord cu sursele istorice contemporane. Astfel, chiar din textul diplomei din 1365, ca și din Cronica lui Ioan de Târnave rezultă fără echivoc că inițierea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încât nu mai poate fi înlăturat cu toate silințele regelui. În acest fel, Bogdan devenea domn de-sine-stătător al unei țări libere, exponent al forțelor politice de la est de Carpați de alcătuire a unei construcții statale proprii.34 Cauzele imediate ale "descălecatului" lui Bogdan sunt dificil de precizat: o stare conflictuală cu regele Ludovic sau comitele Maramureșului, dar o altă ipoteză ar fi chiar reușita lui Dragoș și a grupului său de a accede la conducerea voievodatului (mărcii) din Moldova. Cronicarul regelui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
probabilă "o dublă infiltrație", una "comandată și supusă", iar cealaltă "spontană și liberă". Pe de altă parte, pe lângă extinderea nucleului statal din nord-vestul Moldovei, se admite că în acest spațiu se constituiseră unele formațiuni statale (necunoscute de noi), încă înainte de "descălecatul" lui Dragoș și Bogdan din 1359. În același timp, nu se poate vorbi la est de Carpați de un transfer masiv de populație, de peste munți sau din alte regiuni. Istoricul P. P. Panaitescu, după ce prezintă momentul "descălecatului" și personalitatea istorică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noi), încă înainte de "descălecatul" lui Dragoș și Bogdan din 1359. În același timp, nu se poate vorbi la est de Carpați de un transfer masiv de populație, de peste munți sau din alte regiuni. Istoricul P. P. Panaitescu, după ce prezintă momentul "descălecatului" și personalitatea istorică a lui Dragoș și Bogdan, susține că primul voievod a domnit doi ani și a murit în scaun, în noua sa țară, fiind îngropat într-o biserică de lemn din Volovăț, lângă Rădăuți. Același istoric susține că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pătrunderii lui Bogdan în Moldova, istorici renumiți au susținut (afirmat) că aceasta s-a petrecut (întâmplat) în anul 1359, dată cvasiunanimă, oficializată prin manuale școlare, cursuri universitare, lucrări de popularizare. Alți istorici, mai puțini, au propus o altă cronologie a descălecatului, ei afirmă că venirea lui Bogdan și întemeierea Moldovei s-a produs, de fapt, în 1364, 1363 sau 1362-1365. Pentru fixarea cronologică a "descălecatului" lui Bogdan și a victoriei sale în noua țară sunt utile diplomele cancelariei ungare, din 20
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
școlare, cursuri universitare, lucrări de popularizare. Alți istorici, mai puțini, au propus o altă cronologie a descălecatului, ei afirmă că venirea lui Bogdan și întemeierea Moldovei s-a produs, de fapt, în 1364, 1363 sau 1362-1365. Pentru fixarea cronologică a "descălecatului" lui Bogdan și a victoriei sale în noua țară sunt utile diplomele cancelariei ungare, din 20 martie 1360 și 2 februarie 1365. Întemeierea statului est-carpatic de Bogdan nu putea avea loc decât între 1360-1365, în 1363 sau 1364; cronicile slavo-române
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bogdan și a victoriei sale în noua țară sunt utile diplomele cancelariei ungare, din 20 martie 1360 și 2 februarie 1365. Întemeierea statului est-carpatic de Bogdan nu putea avea loc decât între 1360-1365, în 1363 sau 1364; cronicile slavo-române amintesc "descălecatul" lui Dragoș la 1359, dată urmată de alți șase ani (domnia lui Dragoș și a lui Sas), așadar în 1364. Statul de-sine-stătător Moldova nu s-a constituit în momentul trecerii munților de către Bogdan și fiii săi, ci după înlăturarea prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de izvoarele diplomatice și narative ungurești, se reflectă indirect în denumirea atribuită de turci Moldovei, Kara-Bogdania (Bogdania Neagră). În legătură cu constituirea noului stat românesc, există indicii că grupuri de populație românească din Transilvania s-au strămutat în teritoriile carpato-nistrene încă înainte de "descălecat". Curentul de emigrare a populației românești din Ungaria se integrează într-un proces mai larg, nu numai în direcția vest-est, ci a afectat și Muntenia (nord-sud), Haliciul, Slovacia și sudul Poloniei, dar trebuie respinsă ipoteza unui exod de elemente românești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nord, hotarul era pe albia Prutului superior până la Țara Șipenițului (intrată în componența Moldovei spre sfârșitul secolului al XIV-lea), la nord-est și est linia Nistrului, iar sud-estul (Bugeacul) era stăpânit în continuare de Hoarda de Aur. În concluzie, întemeierea ("descălecatul") Moldovei, ca stat de-sine-stătător, departe de a fi rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldovei spre sfârșitul secolului al XIV-lea), la nord-est și est linia Nistrului, iar sud-estul (Bugeacul) era stăpânit în continuare de Hoarda de Aur. În concluzie, întemeierea ("descălecatul") Moldovei, ca stat de-sine-stătător, departe de a fi rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geneza statului Moldova a fost un proces complex și îndelungat, desfășurat progresiv, cu contribuția mai multor factori. Structurarea societății românești est-carpatice în categorii sociale bine delimitate și cristalizarea unor nuclee politice a precedat alcătuirea statului medieval. În aceste condiții, procesul "descălecatului", declanșat după 1359, nu a însemnat constituirea de structuri politice și sociale noi, ci doar o substituire a vârfurilor piramidei politice est-carpatice și adoptarea unor forme noi, evoluate de organizare instituțională medievală, transmise și preluate de societățile locale de la românii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
principatului moldovenesc, în Scrieri istorice, București, 1968; Gh. Brătianu, op. cit., p. 126-127, 151-152, 156-157; C. Mătasă, Câmpul lui Dragoș. Toponimia veche și actuală din județul Neamț, București, 1943; Șt. S. Gorovei, Dragoș și Bogdan, întemeietorii Moldovei, București, 1973; Idem, Tradiția ¨descălecatului¨, înțelesuri și confuzii, în AIIAI, 1983, p. 89-105; Idem, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iași, 1997. 26. Gh. Brătianu, op. cit., p. 159-186; N. Iorga, op. cit., p. 170-172; N. Grigoraș, Românii de la est de Carpați și organizarea lor până la întemeierea statului medieval
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
existenței statului moldovenesc. Voievodatul lui Dragoș, în Mitropolia Moldovei, 1960, nr. 1-2, p. 555-571. Gorovei Șt. S., Dragoș și Bogdan, întemeietorii Moldovei, București, 1973. Idem, Un ctitor de țară: Bogdan I, în MI, 1973, nr. 2, p. 37-43. Idem, Tradiția "descălecatului ", înțelesuri și confuzii, în AIIAI, 1983, p. 89-105. Idem, La începuturile relațiilor moldo-bizantine, în vol. Românii în istoria universală, III, 1, Iași, 1988, p. 567-578. Idem, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iași, 1997. Grămadă N., Vicina. Izvoare cartografice, originea numelui, identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
amintire, București, 1916, p. 51-56. Idem, Studii istorice privitoare la trecutul românilor de peste Dunăre, București, 1984. Nagler Th., Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976, p. 27-114. Idem, Așezarea sașilor în Transilvania (studii), București, 1981. Năsturel Petre Ș., "Descălecat". Mărturia unui cuvânt despre începuturile Țării Românești, în Bul. Bibl. Rom. Freiburg, 1980-1981, p. 121-136. Idem, Așezarea orașului Vicina și țărmul de apus al Mării Negre în lumina unui portulan grec, în SCIV, 1957, nr. 1-4, p. 295-305. Neamțu V., Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1967. Ștefănescu Șt., "Întemeierea" Moldovei în istoriografia românească, în Studii 2, 1959, 6, p. 35-54. Idem, Bănia în Țara Românească, București, 1965. Idem, Țara Românească de la Basarab Întemeietorul la Mihai Viteazul, București, 1970. Idem, Întemeierea Țării Românești și Moldovei. Tradiția descălecatului din Transilvania, în SAI, XVII, 1972, p. 94 și urm. Idem, Tradiția daco-romană și formarea statului românesc de-sine-stătător, în vol. Constituirea statelor feudale românești, București, 1980. Tentiuc I., Populația din Moldova centrală în secolele XI-XIII, Iași, 1996. Teodor D. Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din RIR, X, 1940). Idem, Constantin cel Mare și recucerirea Daciei traiane, în RIR, XI, 1941. Tufescu V., Răspândirea satelor de răzeși. Contribuțiuni la studiul populării Moldovei, în Arhivele Basarabiei, 1934, nr.1, p. 11-35. Vasilescu Al., Data 1290 a descălecatului Țării Românești, în Convorbiri Literare, 1923, p. 499-510. Velcu A., Contribuții la studiul creștinismului daco-roman, sec. I-IV d. H., București, 1934. Vuia Romulus, O legendă heraldică: legenda lui Dragoș, în AIINC, 1921-1922, p. 300-309. Vulpe Radu, De la Dunăre la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ROMÂNEȘTI 423 Trecerea de la "țară" (voievodat) la stat 423 De ce au fost două state românești ? 425 Întemeierea statelor medievale românești 425 Țara Românească-"prima libertate românească" 427 Mitropolia Țării Românești 450 Întemeierea Moldovei"a doua libertate românească" 452 Moldova înainte de descălecat 453 Constituirea statului de-sine-stătător Moldova 456 Mitropolia Moldovei 475 Întregirea Moldovei 476 BIBLIOGRAFIE 484 Pe ultima pag de pus În aceeași colecție au apărut (selectiv): ATENTIE CUPRINSUL! 1
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după care descălecare ar presupune o absență anterioară de populare, Ștefan Gorovei conchide: "în vechile texte, întemeierea Principatelor românești este denumită printr-un cuvînt străin descălecat -, care pare să-și fi pierdut sensul inițial (a descăleca: a coborî de pe cal; descălecat: coborîre de pe cal) pentru a lua înțelesul de fondare, de creație. Asociat unei pretinse absențe a populației autohtone în teritoriile viitoarelor principate, descălecatul a putut fi tradus, de asemenea, prin colonizare". Plecînd de la analiza documentelor din secolul XVI-XIX, Ștefan Gorovei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cuvînt străin descălecat -, care pare să-și fi pierdut sensul inițial (a descăleca: a coborî de pe cal; descălecat: coborîre de pe cal) pentru a lua înțelesul de fondare, de creație. Asociat unei pretinse absențe a populației autohtone în teritoriile viitoarelor principate, descălecatul a putut fi tradus, de asemenea, prin colonizare". Plecînd de la analiza documentelor din secolul XVI-XIX, Ștefan Gorovei arată că a descăleca implică un sens de reorganizare. Cuvîntul este folosit, de exemplu, pentru a defini reorganizarea Țării Românești de către turci în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Payot, 1970. Georgescu, Vlad, Mémoires et projets de réforme dans Ies Principautés roumaines, 1831-1848, București, Asociația Internațională de studii sud-est europene, 1972. Giurescu, Constantin, Giurescu, Dinu C., Istoria Românilor, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1975. Gorovei, Ștefan, "Tradiția "Descălecatului", înțelesuri și confuzii", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol, XX, Iași, 1983. Herzen, Alexandre, Lettres de France et d'Italie, Paris-Genève, Slatkine, 1979. Hitchins, Keith, Ideea de națiune la românii din Transilvania (1691-1849), București, Editura Științifică și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]