240 matches
-
noapte și o zi stătuse acolo, în acel du-te-vino din cameră, tăcut. Germanicus încercă să-și scoată inelul sigillarius de aur, care-i fusese dăruit la Alexandria în ziua când deschisese depozitele de grâu, dar inelul alunecă singur de pe degetul descărnat. Cu greutate, de parcă ar fi ridicat o piatră, Germanicus îl lăsă să cadă în mâna fiului său, care îl strânse în palmă. Germanicus murmură, cu buzele arse de o sete pe care nimic n-o potolea: — Am vorbit mult, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată. - Scutește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trupul lui, însă, era, pe zi ce trece, tot mai vlăguit, mintea-i era rătăcită și slăbise îngrozitor. Pesemne dragostea mea îl istovea, mușcătura mea drăgăstoasă îi consuma suflul vital. Mă privea cu ochii lui tot mai mari, pe fața descărnată, implorându-mă parcă să dispar. Mi-era greu să hotărăsc ce era mai bine pentru el, să moară devorat de istovirea iubirii sau de dorul meu. Pentru prima dată suferința umană mi-a devenit insuportabilă. Am încercat să-l îndrăgostesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sălii capitulului de la San Piero. Erau singuri. Garda se Îndepărtase și ea. O foaie mare cu antetul Comunei trecuse de mai multe ori din mână În mână. — E un număr... mare, zise unul dintre cei șase, un bărbat scund și descărnat ce mai că părea să dispară În jilț. Poate... Mâna În care ținea pergamentul avu un ușor tremur. Omul Își dădu seama, Întrucât se grăbi să apuce foaia și cu cealaltă, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci, Noffo Dei se confrunta cu morții. Acum, când se mișca printre cei vii, părea Împiedicat, ca și când s-ar fi simțit nelalocul lui. Dante se opri lângă o coloană, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în palton. Dar în minte, îi stăruia imaginea soldatului francez, lung și firav, atât de firav în tunica lui strimtă, încât părea făcut dintr-o materie uscată și sfărâmicioasă, amestec de nisip și oase. Abia în acea clipă văzu chipurile descărnate și arse de soare ale arabilor de lângă ei, și tot atunci băgă de seamă cât de bine păreau să stea, în ciuda veșmintelor largi, pe banca pe care ea și bărbatul ei abia încăpeau. Își adună paltonul strâns în jurul trupului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înveșmântată în alb era tot mai numeroasă. Nu întâlneai nici o femeie și Janinei i se părea că nu văzuse niciodată atâția bărbați. Dar nici unul nu o privea. Unii, fără să pară că' o văd, își întorceau încet către ea fața descărnată și tăbăcită, acea față care-i făcea pe toți să semene între ei, fața soldatul lui francez din mașină, fața arabului cu mănuși, vicleană și totodată mândră. Își răsuceau chipul acela către străină, nu o vedeau, și apoi, cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
na, așa... baborniță Împuțită!). După ce am lăsat-o bine să aștepte, am revenit la ușă cu un șervețel cu sare fină (de asta aveam), sperând să n-o mai găsesc pe hârcă acolo. Mă aștepta impasibilă. Îmi Întinse o mână descărnată, pe care am evitat din răsputeri (și fără șansă) s-o ating. N-am mai intrat de foarte multă vreme la mine În baie. Am considerat că e mai bine așa, până Într-o zi, când, În ciuda fricii nebune care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox?" "Probabil. Hai să bem ceva!" Doina scosese din poșetă o fiolă de morfină ridicînd-o în zare. Avea o mână descărnată, cu degete lungi și unghii vopsite în verde. " Nu încerci o chestie din asta?" " Nu." "De ce?" "N-am impresia că m-ar face mai fericit. E destul să mă uit la tine." Cît poți fi de burghez. "Statutul politic mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
timp. Și le va povesti nepoților săi ce-a simțit în acea zi petrecută în compania spiritelor „Marii Caravane“, și cum le mărturisise teama lui de-a muri în acel pustiu, și cum glasurile stinse ale mumiilor și degetele lor descărnate îi arătaseră drumul cel bun, și cum îl urmase trei zile și trei nopți, fără să se oprească nici măcar o dată în acest timp, conștient fiind că, dacă ar fi făcut-o, nici el și nici animalul n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă; se vedea apoi prăbușit, plângând, Înaintea cadavrului; Își Închipuia că va muri la scurt timp după ea. La sfârșitul lui 1966, bătrâna primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au avut acest efect. E un ten curat, iar părul ei blond e tot curat și mătăsos, pe când tu ai de obicei niște lațe unsuroase care atârnă pe ceva ce cu greu s‑ar putea numi umeri, mai degrabă schelet descărnat. Sau umeraș îmbrăcat. Dar care tot are ceva frumos. E exact ce‑i trebuie unui bărbat sportiv care‑și descoperă totodată și calitățile spirituale. Nu vrei să‑nveți și tu să joci tenis? Cred că ai simțuri destul de bune, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de mic Îmi spusesem că, atunci când avea să sosească, o s-o Înjur cum se cade, așa cum numai noi, muntenii, știm s-o facem. Scrr, scrrr, scrr. I-am văzut mai Întâi picioarele. Bun Înțeles că erau negre, subțiri și aproape descărnate. Erau Înfășate Într-un fel de piei Înguste. Semăna, Tată, semăna cu Umbra așa cum bine o știa orice om și orice femeie! - I-am găsit, se ridică strigătul ei Înfundat Înainte să apuc eu s-o Înjur năprasnic, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să atingă pământul, trei călăreți, siniștri în mantiile lor negre, care dispărură în pădure. În spatele lor veneau trei femei înveșmântate în alb, care zburau prin aer, duse de vânt. În cele din urmă, se arătă Ausper, care ridică un deget descărnat și, fără să rostească un cuvânt, îl îndreptă spre inima lui Valerius, apoi dispăru. Atingerea degetului pe piept fu ca tăișul unui pumnal. Îngrozit, îl strigă pe Lurr, lipindu-se de trupul calului. Apoi o strigă pe Velunda. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o voce de concièrge: că, înainte de-a se stinge, se uita mereu la ceas. Cu ultimul strop de putere, s-a mai uitat o dată la ceas. Am un creux în mine la gîndul că încerca să imite, cu degetele descărnate, un vînt care să-l ducă înapoi, în România. Zăcînd în căruciorul cu rotile, cu tuburile spînzurîndu-i din nări și, pe genunchi, cu scrisoarea asta. Doamne, fă să ajungă și el pe unde cred că este Iordan. Sper ca memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înțeleagă. Întrebă din priviri, dar Cosmina îi puse degetul pe buze. — Ai vorbit destul... Acum dormi. — Vrând... șopti bolnavul. — Asta e bine, încuviință Cosmina. Și noi vrem. Dar mai târziu. Pantelimon își scoase trusa și căută o seringă. Dezgoli brațul descărnat și găsi vena potrivită. Descărcă tubul seringii, apoi îl lovi ușor peste obraz pe tânărul îngropat în bandaje. — Hai, moșule, spuse, mai plimbă-te puțin pe-acolo, te- ntorci mai târziu și povestim. Ionuț își lăsă capul într-o parte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
elegiace; universul și tainele lui potențate creează o stare de neliniște, de aici și gigantizarea eroilor, a căutărilor, hiperbolizarea sentimentelor între cei doi poli eul și cosmicul, la fel de fascinanți și de necunoscuți. Uneori, lumea e proiectată într-un univers voit descărnat, arid; ceea ce reușește Nichita este crearea unei dispoziții de reflexivitate, în sensul descoperirii adevărurilor cândva valabile, azi cu valoare istorică, a adevărurilor absolute care generează nesiguranță și spaimă în fața "corolei de minuni a lumii". Îi lipsește lui Nichita Stănescu o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
existenței sale de hârtie. Vidul este transmis, bunăoară, de recuzita sa definitorie, de solemnitatea aspră a gesticii sale ori de pauperitatea decorului în care își duce teribila povară a existenței. Dar mai ales de marea singurătate a acestor figuri schematice, descărnate, torturate atât de nonsensul și lipsa de finalitate a propriei vieți, cât mai ales de ineficiența raportării la alteritatea umană. Căci omul lui Aruștei "chiar și mort vei simți cât ești de singur!" Și când voi fi singur te voi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cad toate (mâine) putrede pe drum". Predestinate morții par a fi și personajele de fundal din opera poetică a lui Cezar Ivănescu. Impresia este cauzată de automatismul, stereotipia gestuală care le dezumanizează, facilitându-le, în schimb, desenul simbolic. Personajele frecvent descărnate, dezumanizate sau pierdute în negura uitării (Bătrâna Ezo, cele trei femei din "orașul acela bolnav", descrise în Rimaya, Nenumita pierdută în Copilăria lui Ario Paradis, acel Mil ambiguu, invocat să vadă "altarul lui Raz" în La Baad, Orur, a cărui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetul le percepe exact așa cum sunt. Hipersensibilitatea ori sensibilitatea vulnerată a altora este înlocuită, în textele lui Doru Maximovici, fie de o luciditate tăioasă, fie de o răceală solemnă. Din ambele atitudini, în fond la fel de impunătoare, se încheagă viziunea aproape descărnată a unor realități istorice ori socio-politice deplorabile. Cronicarul lor sancționează nemilos, prin intermediul unor structuri discursive denudate metaforic, care să lovească în tarele acestei lumi lipsite de orice aură salvatoare. În volumul Solitudine, scriitorul utilizează imaginea unei Atena sau a unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deplină credință, cu tot sufletul și cu toată sensibilitatea, s-ar putea afla în situația de a-i exprima realitatea profundă. Văzut din exterior, examinat doar printr-o observație obiectivă, mitul riscă să nu mai ofere decît o imagine fosilizată, descărnată, asemenea unei planșe anatomice, despuiată de toate misterele vieții, asemenea cenușii răcite din vatră, între datele experienței dobîndite printr-o trăire interioară și acelea obținute prin distanțarea critică, hiatusul se menține, chiar dacă poate fi redus, chiar dacă totuși ne iluzionăm a-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la contact senzația de cald sau de umed, dar de cele mai multe ori este rece, și ca urmare lasă o impresie neplăcută de palmă groasă, largă cu plastic moale, dar putând fi fermă, cu degete plinuțe, cilindrice, fie o mână uscată descărnată, acoperită de o piele deshidratată și închisă la culoare, cu degete subțiri dând din această cauză mâinii întregi o aparență de lungă, noduroasă, poate să prezinte rigiditate articulară, palmele sunt plate sau plane, neavând grosime, deci fără mult relief. Ca
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]