233 matches
-
Vara, le culegeai peste tot, de pe plaja „Cleopatra“ (paradisul sindicaliștilor), până la hotelul „Rex“ (unde intrai doar la costum) și de la vânzătorii ambulanți din parcul Tăbăcărie, până la bucătarii din Cazino: nu descopereai același gust. Se prăjeau în soare, ca niște degete descărnate. Turiștii își cumpărau cornete întregi, pătate pe margini cu grăsime. Parcă avusese loc o crimă, într-un ungher dosnic al pustietății... Am terminat de mâncat, am plătit, după care ne-am refugiat afară, în frigul isteric. Cerul plimba pe sub nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și tu, la fel ca prietenii tăi mai devreme. Întâi n-o să-ți mai simți mâinile, pe urmă brațele, apoi o să observi cum hainele ți se topesc, cu tot cu porțiuni din corp. Îți vei găsi gâtul subțiat, apoi fața moale și descărnată. La urmă, or să rămână doar ochii, o fracțiune de secundă, să vadă cum se-nchide toată lumea din jur. De data asta, definitiv. Toată povestea nu durează mai mult de-un minut. Se cheamă uitare.“ L-am privit cu milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Să fie cultivată și sprijinită? Ne aflăm, în mod evident, la o răspântie. De răspunsul dat depinde, pentru o lungă perioadă, întreaga noastră înaintare și politică a culturii. Atât cea oficială, cât mai ales cea particulară. Să privim întreaga problemă, descărnată, fără fraze literar-eseistice (boala copilăriei publicisticii române libere), redusă la esență. Câteva idei simple, clare și distincte, sunt deci necesare. Ne menținem voit într-un cadru schematic pentru claritatea maximă a expunerii. Nu mai încape nici o îndoială: am trăit timp
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ori manevre diagnostice și/sau terapeutice induce (info-energetic) starea de liniște fizică și spirituală (cenestezie) pentru un pacient (client): Atenție! Contrar părerii curente, conceptul este materialul esențial al sufletului, iar acesta nu este doar sfera enigmatică a unei abstracții oarecum descărnate slujind unei activități raționale dirijate exclusiv de rațiune și de legile logicii clasice ale noncontradicției, identității și terțului exclus, ce constituie motorul lor imobil, este esența, s-ar putea spune chiar chintesența psihicului, psihicul la cel mai înalt nivel al
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
la contact senzația de cald sau de umed, dar de cele mai multe ori este rece, și ca urmare lasă o impresie neplăcută de palmă groasă, largă cu plastic moale, dar putând fi fermă, cu degete plinuțe, cilindrice, fie o mână uscată descărnată, acoperită de o piele deshidratată și închisă la culoare, cu degete subțiri dând din această cauză mâinii întregi o aparență de lungă, noduroasă, poate să prezinte rigiditate articulară, palmele sunt plate sau plane, neavând grosime, deci fără mult relief. Ca
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
mai vineție așa, poporul de nori pe miazănoapte, învăluire și dealuri, peste coama dreaptă un buluc înfoiat, negrul de noapte al pămîntului răzbate paloare pe verde și norul rar, negură, umbră, gînd, balta lîngă drum, imaș cu gropi băltite, vagoanele descărnate și o mare magazie, ce stație? că i-am găsit trenului perechea, am oprit alături de cel de Iași, etajat, lume, perechea cu un sac împins la picioare, pe trenul de alături salcîm, sîrme, țiglele de pe vîrf de magazie, pasivitatea atribuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția umană. În acea clisă de murdărie colcăitoare, nu mai eram decât niște cadavre vii, mărșăluind fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Tactică de supraviețuire Simt că trupul meu se reduce cu fiecare zi tot mai mult. Se usucă și scade. Slăbesc, nu atât din cauza lipsei de hrană, care îmi este suficientă, cât din cauza hotărârii mele exclusive. Mă simt mai bine așa, descărnat, și chiar și apetitul mi s-a redus la strictul necesar. Tot ce mișcă aici, în jur, pare să asculte de această lege: se ascunde, se șterge, se diminuează, se reduce, ca să fie mai puțin vizibil. E o strategie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
niște pantaloni de pânză kaki, suflecați, și o veche dar curată cămașă albastră, care-i atârna descheiată, peste pantaloni, dezvăluindu-i bustul îngust, rozaliu, acoperit de perișori foarte rari. Era încălțat cu sandale care-i scoteau la iveală picioarele albe, descărnate, cu degete lungi, osoase și apucătoare, care mă îngroziseră în copilărie. („Picioarele lui James sunt ca niște mâini“ îi spusesem odată mamei mele, de parcă descoperisem o diformitate tainică.) Când ne-am apropiat de casă, m-a întrebat: — Ce ai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care trăia într-o mânăstire din Palestina, că a plecat în pustiu să se desăvârșească în credință și în îndurarea lipsurilor. Într-o zi, a zărit o umbră de om, credea că este o ființă diavolească. Era o femeie goală, descărnată care, în starea de rugăciune, părea că stă deasupra pământului. Femeia, era Maria Egipteanca, i s-a destăinuit, i-a dezvăluit fapte din viața ei lumească. La doisprezece ani și-a părăsit familia și a plecat în Alexandria unde a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și de oroare; avea obrajii supți și veștezi, buze albe, aerul bolnav, rău și scârnav, o paloare murdară, înfățișarea unui trup mucegăit, nu i se vedea nici urmă de cămașă, o veche redingotă neagră lipită de niște mădulare subțiratice și descărnate; părea să fi trăit până atunci într-o cloacă și că tocmai ieșise din ea; mi s-a spus că este Blanqui. Blanqui spune o vorbă despre Polonia; apoi, întorcând-o scurt către treburile de politică internă, cere răzbunare pentru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
susțin urcușul fără sfîrșit pe urmele divinului : orice înălțime atinsă în acest parcurs amplifică, în călător, conștiința ilimitării care îi stă în față ; stabilitatea pe acest traseu este ca o aripă . Deși atît de paradoxală, gîndirea apofatică nu e deloc descărnată, nu se rezumă la jocuri speculative ale unei minți încîntate să-și folosească abilitățile. Realul cel mai concret, varietatea spectaculoasă, ambiguă, contradictorie a lumii îi dau materie și suport. în eseul Moise de a contempla lumina divină (Ieșirea, 33, 18
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
susțin urcușul fără sfîrșit pe urmele divinului : orice înălțime atinsă în acest parcurs amplifică, în călător, conștiința ilimitării care îi stă în față ; stabilitatea pe acest traseu este ca o aripă . Deși atît de paradoxală, gîndirea apofatică nu e deloc descărnată, nu se rezumă la jocuri speculative ale unei minți încîntate să-și folosească abilitățile. Realul cel mai concret, varietatea spectaculoasă, ambiguă, contradictorie a lumii îi dau materie și suport. în eseul Moise de a contempla lumina divină (Ieșirea, 33, 18
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Nu o atmosferă întâlnim aici, sau starea psihologică a cuiva pătruns de tristețea tabloului automnal. Mai degrabă o întrepătrundere în care febra toamnei, îmbătrânirea, recluziunea și înstrăinarea sunt tot atâtea semne ale unor imagini în declin. Dar ceea ce semnifică imaginile - descărnate parcă de corpul vizibilității imediate - se spune mai curând decât se vede, se aude în cântecul greierilor, în sfântul lor dor de izolare ce înzestrează lumea întreagă. Ce înseamnă acest cântec? Face el imagine în corpul poetic? Dacă la acest
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar el e orb oricărui spectacol reprezentat în textura destrămată a lumii. "Groapa oarbă" din cuvânt e imaginea vacuității rostirii de dinaintea rostitului, nespusul - adânc grăitor ! - al nevederii și al nonmanifestării. Căci ce ar putea să vadă și să spună cuvântul descărnat, destrupat (de vedere și de cuvântare) ca de veșmântul sclipitor al celor trecătoare? A treia și ultima încercare le împlinește pe cele anterioare, recapitulându-le printr-o revenire superioară (parousiacă) la ceea ce le-a făcut cu putință, cuprinzându-le în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unui sex-simbol precum răpitoarea lui Iudita. La Egon Schiele, discipolul, admiratorul, prietenul lui cu care apare pe pânza acestuia, Ermiții, e altfel. Moartea e reală, ea este, în viață, ca un spin original înfipt sub piele. Se află în trupurile descărnate, deformate, expuse în atitudini deșănțate, și până și în pacea familială. Schiele era fiul unui funcționar la căile ferate și, în copilărie, locuise o vreme, cu familia, în localul gării din Tulin, un orășel de pe malul Dunării. Primele lui schițe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ultimul handicapat din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un colț de stradă și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prompt, uitându-mă al fața ei pentru a aștepta vreo nouă poruncă. Dar n-a venit. Bunica avea în mâna dreaptă un lanț; s-a așezat în genunchi în fața prispei unde era Haiduc și i-a petrecut lanțul după gâtul descărnat, scorțos și urât mirositor. Operațiunea a necesitat oarecare timp, deoarece câinele se retrăsese lângă zidul casei, iar bunica făcea toată treaba asta pe bâjbâite. În sfârșit a terminat. Ei, de-amu ne-om plimba șî noi oleacî. Hai! Bunica mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic într-o mișcare alienată. Mă uitam la pieptul slăbit și descărnat al bunicului: el cu partenera lui de viață au adus pe lume 18 copii. Optsprezece copii! Iar acum, lângă el nu se afla decât unul dintre nepoți, un copil de nici șapte ani, care îl privea cu mirare și compasiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pericol. Animalele scheunau încurcate, aproape gudurîndu-se, și nu se năpusteau asupra vinovatului; dresajul lor nu avusese în vedere oameni în pielea goală. Acum, spectacolul era grandios: zeci de trupuri dezgolite, burți lipite de șira spinării, coaste ieșite în afară, fese descărnate, brațe și picioare ca bețele, obraji scofîlciți și capete tunse, ca de copil, piele murdară, cu erupții și plăgi ce păreau tatuaje savant organizate, toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
instaurat de rouă dezvăluie noul statut, purificat, al protagonistului și reușita incursiunii sale, dat fiind că aceste picături de apă simbolizează binecuvântarea cerească. Folosită în medicina populară pentru proprietățile ei terapeutice și magice, roua consacră: la evrei „redă viața osemintelor descărnate, roua lunară, la chinezi, limpezește vederea și oferă posibilitatea de a atinge nemurirea. Nemuritorii din Insula Ha-Tehu, afirmă Liezi, se hrănesc cu aer și rouă”. Toate aceste transmutații corespund unei ruperi de nivel, condiție obligatorie pentru declanșarea inițierii. Credințele legate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se sclifosească. Era o priveliște oribilă. Mi-amintesc că mi-a povestit o dată cum i-a făcut propuneri un homo, oferindu-i douăzeci de dolari. Bill a refuzat, zicînd: „Nu cred că ai fi foarte satisfăcut”. Și-a bîțÎit șoldurile descărnate. „Ar trebui să mă vezi gol”, a zis. „Zău că sînt drăguț.” Una dintre cele mai scîrboase teme de conversație a lui Bill consta În buletine informative amănunțite despre starea intestinelor lui. - CÎteodată se face-n așa hal, că sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o echipă și totul era, pur și simplu, frumos. Când ești copil nu faci mofturi, n-ai criterii chiar așa de exclusiviste. Voci care-mi vin, care trebuie stăpânite, strunite, puse cumva într-o ordine. Amintiri pândite de ambiguitate. Amintiri descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt la fel. Cui ce-i pasă dacă o mierlesc? O cioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în șir. Am înțeles că aștepta ceva. — Să te iert, tată? am murmurat eu. Nu pot. Dumnezeu să te ierte. Am chemat medicul și i-am cerut să nu-i mai pună perfuzii. A fost și dorința lui: un deget descărnat, mișcat aproape imperceptibil. A murit după două ore. Dumnezeu să-l odihnească! Acel Dumnezeu în casa căruia nu a vrut niciodată să calce. Casa despre care mi-a spus că este locuită de dracul... Aveam trei ani și treceam în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cum îi zice el) nu poate să nu evoce, prin unele situații și detalii (cerceii cu care-i cumpără bunăvoința), sfera sordidului. Faptul că pînă la final nu mai pare sordidă, ci frumoasă și importantă, se datorează nu doar fervorii descărnate a lui OToole darului său de a pune puțin Don Quijote în tot ce face , ci și delicateții excepționale a scriiturii lui Hanif Kureishi și a regiei lui Roger Michell. Venus (Jodie Whittaker) e superb aleasă : nu e o tînără
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]