629 matches
-
vin și gustări, notarul se liniștește. Au pus țara la cale; ș-au făcut datoria. Un om tânăr, slăbănog, castaniu, are un ochiu verde și unul foarte negru, ca o măslină. Proca mânâncă o dată în zi; umblă fără palton iarna, descheiat la jachetă, cu mănuși însă în mână; doarme fără foc, în frig și cu fereastra deschisă. Buradà; care mergea încet pe stradă ca un culbec, făcând pași târâiți de 5 cm. Cucoana Elena Lascu aude pe doi tineri vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
costumația aristocratică a secolului al XVIII-lea (tricorn, redingotă cu nasturi mari, pantaloni trei sferturi, cizme înalte sau pantofi cu catarame) și cea a rebelilor marini fără cauză (centură lată, pantaloni largi, cap acoperit de eșarfă, sabie scurtă, pistol, cămașă descheiată la piept, barbă, ochi acoperit, o mână sau un picior cu proteză). Îl recunoaștem oriunde, în producțiile occidentale de gen, în cărți, filme, benzi desenate, animații, reclame, costumații de carnaval. Mixtura vestimentară divers colo rată a piraților e atât semnul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
spațiu privat al unui individ, ci un loc public, iar ea e în egală măsură și a realizatorilor, dar și a telespectatorilor. A spune că dacă nuți convine ce vezi poți să schimbi canalul e ca și cum un individ care se descheie la prohab în plină stradă îți zice că dacă nu ți place priveliștea ești liber să întorci privirea. Ca să nu mai vorbim că pe strada respectivă circulă tot felul de lume, inclusiv copii. Cam același lucru se întâmplă și în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cuvânt care trimite la sex este blamabil și trebuie înlocuit cu beep sau cu o literă urmată de puncte de suspensie. Iar CNAul, organismul care stă de strajă la fruntariile pudibonderiilor societății, are grijă ca nici o imagine și nici un cuvânt descheiat la nasturi să nu agreseze sensibilitățile feciorelnice ale publicului telespectator. În realitate, indecența, vulgaritatea, obscenitatea sau pornografia depășesc cu mult granițele țării sexului răsare și sunt răspândite în lume de tot felul de agenți respectabili și îmbrăcați decent. O mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a unui alt avocat parlamentar, primarul Max, avută în timpul războiului din 1914, atitudine care l-a dus în închisoare. Cînd armata germană a intrat în Bruxelles și Max a trebuit să-l înfrunte pentru prima dată pe ocupant, generalul german, descheindu-și tocul de la centură, și-a aruncat pe masă parabellumul cu un gest teatral, la care primarul a replicat printr-un gest identic, aruncînd alături de revolver, stiloul pe care îl avea în buzunarul de la haină. Domnul Van Zeeland, prezidînd mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de sifon. Comanda „o baterie” în cărțile mai multor autori. Ea se compune dintr-un litru de vin și un sifon. Cei care beau vinul sec, pot suferi însă consecințe neplăcute. Chiar la Păstorel, un boier cere valetului să-l descheie la pantaloni. Acesta observă neutru: „Conașule, iar te-ai pișat pe dumneata.” O diversitate enormă de băuturi, majoritatea alcoolice, consumă protipendada de la curtea Princepelui lui Barbu. Boierii simpli sau „veliți” se îndoapă sau chiar „toarnă în ei” lichioruri, vinuri seci
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
certe pe care îl ardea s-o provoace și atunci pur și simplu m-am ridicat și-am plecat din separeu fără să privesc înapoi și fără să-mi iau rămas bun și m-am pomenit stând în bătaia soarelui descheindu-mă la cravată și valetul din parcare mi-a adus lângă bordură acel 450 SL de culoare crem. Am schițat un zâmbet pe jumătate față de această amintire, gândindu-mă că aș fi putut tolera răul pe care un tată îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rîde Graur dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-mi închipui decorul viitoarei mele piese. Acțiunea se va petrece într-un birou ca acesta. Dar deocamdată totul e încă în fașă. Un muncitor a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
retrag, odată cu Don Șef, să mă așez pe un scaun, lîngă perete. Nu-nu, la masă, mai sînt locuri, precizează bărbatul blond. Mă așez pe unul din scaunele libere, de lîngă masă, îmi pun sacoșa pe genunchi și încep să-mi deschei nasturii scurtei îmblănite. Cred că știți despre ce este vorba, mi se adresează bărbatul blond, cu o voce calmă, ponderată. Ați fost chemat să spuneți dacă puteți porni separatorul și în cît timp. Tovarășe prim-secretar, intervine directorul, dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
casca, plecînd în grabă. Marinescu se mai uită o dată în jur, se miră văzînd grinzile de beton, strînge din umeri ca la un lucru pe care nu-l înțelege și pleacă spre rezervoare. Don Șef vine în grabă, cu șuba descheiată la piept, roșu de oboseală: Ce facem, dom' Vlădeanu, cu ventilatorul acela, pe care l-au lăsat la ușa din mijloc?! Îl montăm la filamente, că le tot promitem ventilație de nu știu cînd. Dom'le, ce-ți mai trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de ea și să-i simt pielea gîtului înfiorîndu-se la atingerea buzelor mele. Am întins mîna violent și-am prins-o cu brutalitate de pieptul halatului, de-acolo unde, în serile noastre, degetele mele se apropiau cu timiditate și-i descheiau încet nasturii bluzei subțiri, sub care, într-o venă de pe sînul stîng, inima ei își trăda neliniștea. Am bruscat-o", gîndesc înfiorat, aproape dezgustat, pătrunzînd între blocurile îngrămădite ale Cartierului de Nord, în care verdeața a fost înghițită de beton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de poștaș pe sub ușă. Arunc mănușile pe masă, peste cărțile de lîngă perete, îmi dezbrac haina de velur cu tot cu haina de la costum și le agăț în cuierul de pe bucățica de perete de lîngă ușă, îmi desfac nodul cravatei, apoi îmi deschei cămașa la gît. Observ cutia de celofan în buzunarul din dos al hainei de velur, o iau, scot din ea crenguța de magnolie, mă umplu de fericire privind-o și mă întreb unde aș putea s-o pun. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am ajuns la Eduard acasă, m a întâmpinat, în mod neprevăzut, tatăl lui. Un domn înalt, impunător, cu o privire solemnă și în același timp parcă absentă. Era îmbrăcat elegant, în niște pantaloni de stofă cafenii și o cămașă albă, descheiată la guler. Avea o eșarfă discretă la gât, în nuanța cafenie a pantalonilor. M-a îndemnat să intru și să mă așez la masă. Abia atunci am observat că masa era așternută pentru prânz. Am refuzat po liticos și domnul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sufletul... Apoi ridică un degețel,... cel mic, deasupra ochilor și se uită printre degete... Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură... Acum era să-i pleznească colanul... ea-l descheie din sponci și, răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită de emoțiune, dar nu sătulă de-a privi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre a ieși din casă... C-o deciziune teribilă, sărmana fată se repezi cu furie, izbindu-se cu creștetul capului de părete, însă, numai leșinată, ea recăzu în brațele canibalului care, c-o strânsoare murdară, cu hainele dehamate și camașa descheiată la piept, astfel încît i se vedea pieptul plin de păr roșu - el voi să apese gura lui murdară și cu musteți roșii, rare, pe buzele ei cele vinete ca porumba... O simți ea aceasta și cu o ultimă sforța
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe lângă pereți cu laițe, el văzu aceeași mână umblând pe masă peste o hârtie și acum distinse un bătrân cu capul aplecat peste masă, a cărui barbă sură atingea hârtia. El simți cum mînile mici îi îmblă peste trup și descheie toate curelele de la armura lui, îi iau casca din cap, îi scot încălțămintele - dar era foarte înghețat. În sfârșit, fără greutatea armelor și dezbrăcat, el căzu pe patul alb pe care ședea, o căldură dulce-l cuprinse și adormi. Dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de îmbrățișarea ei nervoasă. Îi era ca și când l-ar fi bătut cineva... - Angelo, răsună vocea ei. El se sculă... Ea era... îl chemă în cabina ei... - Dezbracă-mă. - Ce fel... - Dezbracă-mă-ți zic... zise ea cu mânie. El îi descheie corsetul... Zapada umerilor ei se ivi splendidă de sub rochia albastră... El își băgă mînile între sânii ei... Ea răsufla greu și se-ntoarse c-o ochire rece la el... - Aide! nu fi copil... Vino ici la picioarele mele... îngenunche... Scoate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de la negustori, de la boieri și de la țărani, fără alegere. Unul își legase de jur-împrejurul capului o pânză roșie, care îi punea în evidență ochii mari și înlăcrimați. Fratele lui avea părul negru împletit în multe codițe și cămașă de mătase verde, descheiată la toți nasturii, așa încât să i se vadă talismanele înșirate pe bucăți subțiri de piele. Și restul, însoțitorii fraților, păreau la fel de interesați de aspectul lor general. Erau tineri și hotărâți. Spătarul încercase să le spună că se duceau la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care îi ținea creasta în frâu. Viața lui intimă era destul de grea. Se ducea la Castelul Spermului o dată pe săptămână, de preferință lunea, când era mai puțină lume, și își făcuse faimă prin faptul că nu se dezbrăca niciodată; se descheia la prohab și se ușura repede, ca într-un closet public. În schimb, stătea de vorbă cu toate fetele și era galant, dădea de băut și spunea istorii deocheate. Uneori mai mergea și la Maceoarfa, în mahalaua Crângași, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
bagi și dumneata, strigă Saliatov în timp ce dădea din mâini ca și cum Porfiri era o muscă pe care încerca să o alunge. Cu fața roșie și cu venele de la tâmple umflate, acesta se mișca întruna, fără scop. Începea să asude și își descheie gulerul. ă Bineînțeles, bineînțeles... Dar știi, nu vreau să mă bag, eu vreau doar să îți ofer ajutorul meu. ă Iar eu îți sunt recunoscător. Totuși... Saliatov fusese locotenent în armată. Se pare că acolo învățase să tune și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Din difuzoarele instalate undeva aproape de tavan, pe pereții acoperiți cu furnir, în care intarsii de un gust îndoielnic închipuiau cupe, struguri trandafiri și linii frânte bizar încolăcite, curgea o melodie veche, învăluind mesele unde oamenii ieșiți de la lucru , cu cămășile descheiate până sub coșul pieptului, cu urme de sărătură uscată pe sub omoplați, goleau pahar după pahar din vinul ieftin, dubios, vorbind pe apucate, înjurând cu glas ferm, fără perdea, șefii, vremea aceasta prea secetoasă, femeile pe care le-au avut sau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care am simțit-o emanând dinspre Andras m-a speriat. Era ceva drăcesc în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula cu care era închisă. Spre norocul meu avea colierul la gât. În acel moment, Adaloald s-a așezat domol pe tron, frecându-și tâmplele; și-a pus mâinile în dreptul feței, și, când și le-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atât de străină mie, ți-aud glasul șoptit la urechea mea fierbinte, recunoscându-mă, mi-aud buzele atât de încet rostind numele tău, încât nu mai știu dacă, și mâna ta fierbinte și rece se strecoară vie pe sub bluza mea, descheindu-mă, izbutind fără gesturi să mă lepezi de veșminte, invitându-mă, așteptând ca eu la rândul meu, mi-e aproape teamă să te ating ca nu cumva sub atingerea mea arzătoare trupul tău să se prefacă în aer, de-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alerg ca un nebun în întâmpinarea morții, Lasă-ți inima să vorbească! cuvintele acestea sunt oare pentru acum? sau să le păstrez bine încuiate pentru altă dată?! Cum aș putea descifra privirea ei din seara asta, albastră, întoarsă spre mine, descheindu-mi întreg sufletul, incapabil de împotrivire, obrajii mei roșind mult, mult prea repede, și iarăși îmi spun, e doar prima fată asupra căreia se opresc ochii tăi, dacă te-ar fi privit o singură dată, adio seninătate! Până nu demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tei scuturate și a praf înmuiat pe asfalt, ploaie de vară, binecuvântată, o port aproape pe sus, ușoară ca un fulg sub brațul meu prinzând puteri din fierbințeala trupului ei ud, în camera mea întunecată de ploaia de afară îi deschei cei treisprezece bumbi micuți ai rochiei ude, îi dau o pijama de-a mea uscată și-o pun să se dezbrace, dau la o parte pătura de pe pat, îmi schimb și eu hainele și-o las singură pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]