47,858 matches
-
vreun talaz mai puternic, ajunsese drept pe uscatul digului, se zbătuse el acolo, cât se zbătuse, și, în spărtură, își dăduse duhul, spusese maiorul, privindu-l cu regret. Arăta într-adevăr ca un obuz de artilerie ușoară, cu ochiul lui deschis ca o capsă percutată privind spre marea agitată în amurg. Un puști, alergând cu o undiță în mână și care părea că nu prinsese nimic, se opri în spatele maiorului, întrebându-l ațâțat: - Nene, dumneata ai prins chefalul?... Maiorul se întoarce
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
elaborează lucrări, nu construiește cicluri și nici măcar nu premeditează expoziții, ci visează mari amenajări spațiale și revărsări ale geometriei într-o lume care și-a pierdut inocența și rigoarea. Fascinat de ideea proiectului continuu, de eterna potențialitate a unor lumi deschise, Chira nici nu s-a grăbit să-și fixeze forma sa optimă de exprimare. El stăpînește la fel de sigur spațiul bidimensional, obiectul, ansamblul și instalația cu cu aspirații ritualo-cosmogonice. După importanta sa expoziție din l993, deschisă la București și mai apoi
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
realizarea unei ambițioase instalații - care este, simultan, și o intervenție în peisaj -, la Tăușeni, județul Cluj, intitulată Desemne spre cer, pentru ploaie și curcubeu. în același an finalizează prima etapă, care înseamnă construcția a nouă elemente, numită Sfîrșitul începutului. Proiect deschis, practic inepuizabil, instalația lui Alexandru Chira urmărește strictamente intrarea într-un rol magico-simbolic, însușirea unei funcții spirituale cu un impact nemijlocit în chiar viața comunității sătești. Elementele fixe și cele mobile, geometria care se revarsă în natură, natura însăși căreia
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
pe care trebuia să le scoată. Și dacă dădea greș? Orezul ar putea să-i iasă lipicios. Dhalul prea sărat. Chanu ar putea să uite de pește. Dar era numai o cină. O simplă cină. Cu un musafir. Lăsă geamul deschis. Se urcă pe canapea ca să ajungă la Coranul de pe raftul de sus, pe care, forțat de împrejurări, Chanu îl făcuse special pentru acesta. Se strădui din răsputeri să se reculeagă, refugiindu-se de Satana cu pumnii încleștați și cu unghiile
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
gîtlejul uscat răzbătu un hîrîit. - Cînd am ajuns aici, eram tînăr. Plin de ambiții. De vise mari. Cînd am coborît din avion, aveam diploma în valiză și cîteva lire în buzunar. Îmi închipuiam că aveam să fiu primit cu brațele deschise. Voiam să intru în serviciul public și să devin secretarul particular al primului-ministru. - În timp ce povestea, glasul îi crescu în intensitate, umplînd camera. - Acesta era planul meu. Apoi am aflat că lucrurile erau puțin altfel. Oamenii de aici nu fac nici o
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
soi de inhibiție, presiunea existențială este adesea strivitoare, gravitatea nu o părăsește nici o secundă, umorul lipsește cu desăvârșire. Corespondentul cinematografic al liricii sale ar putea fi doar drama. Mai mult decât atât, în vreme ce la Livia Roșca poemele sunt o poartă deschisă, dincolo de care imaginația cititorului își poate continua aventura mult după terminarea lecturii, la Robert Șerban ușa se închide și nu mai rămâne nimic dincolo de litera textului. Voi cita, spre exemplificare, unul dintre poemele sale din volumul Cinema la mine-acasă: "cine
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
rembrandtiene". Asta e, ca și părinții, nici colegii de eternitate nu ți-i alegi, ei sunt o fatalitate. Însă dincolo de orice afirmație sau atitudine cu care cititorul nu este de acord sau cu care ar putea intra chiar în conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie și profundă în aceeași măsură, melancolică și încurajatoare fără a fi, însă, nici sceptică și nici arogantă. Pictorul, ca om și ca făptură creatoare, ca ființă limitată și ca vis neîntrerupt, are aici
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
pentru câteva minute, deasupra a tot ce se întâmplă în mod obișnuit. Rău sau bun. Departe sau aproape. Când i-am cunoscut prin 1990, combatanții din ,Emphasis" erau la vârsta când toți porii ar vrea să fie ochi și guri deschise ori când totul e luat parcă prea în serios, și totuși în zeflemea ca într-un calvar donquijotesc. Ar fi rupt un întreg crâng ca să-și prindă la butoniere câte o floare. Mai mult, s-ar fi răsculat instinctual asupra
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
binecuvântând soborul de vrăjitoare strâns înaintea lui... Totdeauna, scriind, m-am simțit mai aproape de Goya, decât de Giotto; culmea, eu, care pretind că nu figurez în partea de somn a realității; ci în registrul ei treaz, ținând ochii cât mai deschiși. (Cu toate că, monștri, produce și excesul de luciditate). E câteodată însă în noi, despre noi, o imagine ce înfioară, dacă-i sinceră, neprefăcută și exactă. Un scriitor francez lua partea vitalității contra aristocratismului estetic (el reprezentându-l). De câte ori venea vorba de
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
biruiți în mod rușinos din lupte, după multe și nesuferite răni. Îi legau pe mucenici la stâlp, le găureau coastele, tăiau brazde adânci în trupurile lor, ca și cum n-ar fi spintecat trupuri, ci ar fi arat pământul. Puteai vedea pântece deschise, coaste desfăcute, piepturi sfâșiate. Și fiarele acelea setoase de sânge nu-și opreau aici nebunia lor, ci-i coborau de pe stâlp și-i întindeau deasupra cărbunilor aprinși pe grătare de fier. Puteai vedea iarăși priveliști mai crâncene decât cele dinainte
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
căci, zicea că (a dispărut) l-a părăsit Cel care îi aducea mângâierea sufletească”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească, cartea a IIIa, 11, 3, în PSB, vol. 44, p. 140) „Ștefan, pe când primea lovituri mortale cu pietre, vedea cerurile deschise și pe Iisus stând de-a dreapta Lui Dumnezeu (Fap. 4, 55). De aceea nu simțea loviturile pietrelor, nu se gândea la rănile trupului, ci era cu ochii ațintiți către Hristos, de El se simțea ocrotit”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cel mai talentat student din facultate, este inapt să se bucure de darurile cu care este înzestrat. Împreună, vor alcătui un ménage ŕ trois, de o senzualitate extremă, dar inocent prin sinceritatea sa. În Madridul anilor '80, perioadă exuberantă și deschisă tuturor posibilităților, când Spania savura libertatea dobândită după dictatura franchistă, trăind "fără teamă și fără vină", María, Jaime și Marcos sunt protagoniștii unei povești de iubire în care sexul, arta și dragostea își dispută rolul principal. Un miracol irepetabil, la
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
Belimace, George Murnu, Nuși Tulliu, Kira Iorgoveanu etc. (vezi p. 231-257), este imposibil să nu rămână cu o fărâmă din sufletul cultural al aromânilor, care luminează peste Balcani ca un curcubeu al tuturor. Carti trâ învițari armânești este o ușă deschisă aromânei spre eternitate. Depinde numai de noi ca această ușă să stea veșnic deschisă.
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
nu rămână cu o fărâmă din sufletul cultural al aromânilor, care luminează peste Balcani ca un curcubeu al tuturor. Carti trâ învițari armânești este o ușă deschisă aromânei spre eternitate. Depinde numai de noi ca această ușă să stea veșnic deschisă.
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
public, unde, în vremea din urmă, a devenit un personaj ubicuu (ține rubrici la mai multe cotidiane și reviste, este o prezență constantă în talk-show-uri de televiziune) îl recomandă ca pe un raționalist care trece prin lume cu ochii larg deschiși, capabil să transforme în haz de cea mai bună calitate chiar și (sau, tocmai) aspectele cele mai dezagreabile ale existenței. În pofida premiselor sugerate de temă, titlul cărții și background-ul autorului, Ghidul nesimțitului nu este în totalitate o carte comică
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
testa bărbăția, moderatorului tv, incapabil să asculte mai mult de jumătate de frază din răspunsul invitaților săi, vecinului de bloc, care noaptea târziu sau dimineața devreme simte nevoia să își găurească pereții, pensionarei cumsecade de la cinci, care gătește cu ușa deschisă pentru ca întreaga scară să se bucure olfactiv de meniul zilei și care își scutură cu seninătate fața de masă în capul trecătorilor, iubitorului de manele de la parter care, plin de generozitate, oferă gratuit întregului cvartal tânguirile lugubre ale lui Florin
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
întinerești, ce naiba, - la cincizeci și ceva poți să iei viața din nou, nu? Așa spusese Valeria. Care, și când era studentă, vorbea și se purta la fel. Care vorbise acum din Dacia ei de culoarea berii blonde, cu portiera larg deschisă, privindu-se în oglinda retrovizoare, în timp ce își mușca buzele, pe care le avea bine desenate, cum fac femeile, oricât de inteligente, când se văd în câte o oglindă, și își aranjează părul, deși nu-i nevoie. Și Valeria se uitase
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
-mă) și de ce închei această scrisoare veselă, stând drept, fiindcă...". Subînțelesul, cu detaliile din text, e la îndemâna celui care citește această pagină din Traversarea cortinei, volumul de scrisori publicat de Virgil Nemoianu. în ultimele zile de viață visa cu ochii deschiși, consolator, să-și regăsească râsul curat al prietenilor. Numai că voia să se râdă de tragedia generației, adică pe ce era de plâns. Convertirea plânsului în râs poate fi interpretată ca încercare de depășire a absurdului: "Marianne, când nu dorm
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
piele o bacnotă de 20 de dolari. Traversăm strada și ajungem în dreptul Telecom-ului. Edi îmi sugerează să îmi cumpăr aici un telefon mobil de ultimă generație la un preț de nimic. Mașini scumpe parcate una lîngă alta cu portbagajele deschise, pline ochi cu telefoane mobile, care mai de care. Cumpărătorii își bagă mîna în grămada cu celulare și răscolesc de parcă ar căuta un bilet norocos. Toate aceste accesorii ale omului modern au fost sustrase de la belgieni, francezi, italieni și nemți
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
femei captive în propriul trup și semnalele morții acestuia, între seducția pentru ambe sexe și repulsia față de corpul înjumătățit, între inspirația unei mitologii proprii și temerile contactului anonim cu lumea, un balans care conferă feminității atribute stranii și o sexualitate deschisă, eliberată de orice constrîngeri, gata să se elibereze din tristețe și să suplinească frustrările solitudinii în handicap. Evident se dezvoltă și un palier secundar al semnificațiilor în care tînăra poetă se identifică drept avatarul Fridei, dar această suprapunere de imagine
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
motivul de adîncime. Biografia Partidului Liber-Schimbist se consumă la granița dintre existențial și estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este parcurgerea drumului invers, adică întoarcerea rîului la izvor. Istoria Partidului Liber-Schimbist este o amplă notă de subsol la o replică a Scrisorii pierdute. Destinul operei lui Caragiale, la peste un secol de la plămădirea
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
insulare verzi, care amintesc de parcurile japoneze, sculpturi și creații plastice plasate prin colțuri discrete, întrerup firul gândurilor lumești, invitând la reflecție și adăstare. Spațiu aerisit, baie de lumină, liniște absolută; pe scurt: altă lume! Amfitrionii mă întâmpină cu brațele deschise, cu zâmbet plăcut și cuvinte calde. Mă simt ca acasă, ajunsă la liman, după un drum cu emoții. Aici e deci insula poetului, locaș de odihnă pentru spiritul rătăcitor! Nu-i nevoie de multe cuvinte pentru a înțelege că e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
că sângerarea se oprește rapid, dar ea și dezinfectează în același timp, așa că nu trebuie să vă faceți griji cu privire la infecție. Surprinzător, mulți oameni spun că praful de ardei iute roșu nu ustura atunci când este aplicat direct pe o rană deschisă! Iată ce spune Dr. Richard Schulze cu privire la acest subiect: “Nu există nicio plantă care oprește sângerarea mai repede decât ardeiul iute roșu, chiar și pentru hemoragia internă. El nu numai că oprește sângerarea, dar și curată, dezinfectează, si chiar etanșează
Cea mai buna planta in prim ajutor: ardeiul iute rosu! Opreste sangerarea, oricat de puternica ar fi, in doar 10 secunde! In plus, opreste atacul de cord! [Corola-blog/BlogPost/94314_a_95606]
-
Nu există nicio plantă care oprește sângerarea mai repede decât ardeiul iute roșu, chiar și pentru hemoragia internă. El nu numai că oprește sângerarea, dar și curată, dezinfectează, si chiar etanșează rană. În plus, el nu arde. Pe răni proaspete deschise, nu se simte nimic. Cantitatea mare de vitamina A și vitamina C din ardeiul iute roșu curată și dezinfectează”.
Cea mai buna planta in prim ajutor: ardeiul iute rosu! Opreste sangerarea, oricat de puternica ar fi, in doar 10 secunde! In plus, opreste atacul de cord! [Corola-blog/BlogPost/94314_a_95606]
-
de artă. Apropiindu-mă de fort, constat că, deasupra întrării, sunt înfipte precum o căpușă în țeasta unui dobitoc, două obiecte specifice mediului concentrațional: un foișor gri și un proiector ruginit. Sub ele, poarta ruginită spre iad e pe jumătate deschisă. Un iad ce poartă pe frontispiciu un chenar dreptunghic în interiorul căruia stă scris cu litere mari negre Fortul No. 13 Jilava. De altfel, aceste litere reprezintă singura bucățică de fort care primește din când în când botezul vopselei. În rest
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]