507 matches
-
De ce crezi? Păi altfel putea să meargă pe drum, cine l-ar fi cunoscut ? Dar cu arma, prea era de tot. Oamenii erau excitați și de poveste și de rachiu. Doreau cu toții să prindă teroristul, să-l lege, să-l descoase și să-l predea la miliție. Nu înainte de o bătută zdravănă. N-a fost nevoie să iasă din crîșmă după terorist, că teroristul a venit singur la ei. Cum a intrat pe ușă și a văzut zeci de ochi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au transpirat și riscă să răcească. Viața ei era extrem de previzibilă. Probabil de dimineață își scosese la plimbare câinele gras și tembelizat de prea multă mâncare și lâncezeală. Acum, după-amiaza, aștepta să se întoarcă vecinii de la lucru și să-i descoasă. Și furia asta a ei împotriva mea nu o înțeleg nici până azi. Era o zi superbă. Și o babă cu nervii la pământ, care se plictisea în apartamentul proprietate personală dintr-un cartier urât de blocuri urâte, a văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pârnăiașilor tind să le înlocuiască pe cele normale. Gheorghe Tatomir ar fi fost pentru Mirel un boșorog expirat. Un întârziat. În fundal erau niște oameni care merg spre undeva. Gheorghe Tatomir s-a oprit. Și se uită la noi. Ne descoase. Ce vor ăștia? Sau ne așteaptă. Sau poate nici el nu știe ce face. Și dacă n-a existat acest Gheorghe Tatomir, oricum, n-ar fi fost rău să existe așa cum mi l-am închipuit. Portretul lui Tatomir pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
încercând să-l periem, încercând să ne punem de acord asupra locului unui cuvânt în frază. Pentru mine, R.T. era metonimia unei epoci interesante. Un martor, o relicvă pe care am găsit-o, am pus mâna și trebuia s-o descos, să învăț și io cum poți fi scriitor. Cum pot exista și altfel de oameni, afară de cei pe care îi cunoscusem până atunci și cu care nu voiam cu nici un chip să semăn. R.T. era și este un om complicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
50 km. / oră), dacă eram obligat să depășesc vreo căruță pe drumul relativ îngust. Numai că acolo, chiar în fața intrării în curtea casei memoriale, când să cobor de pe bicicletă, tragedie: mi s-au agățat pantalonii de șea și s-au descusut între picioare. Destul de mult... Speriat, analizam dezastrul. Chiar cu mare grijă, și când mergeam se vedea ruptura! Să mai și urc pe bicicletă, nici vorbă. Primul gând: imposibil să mai ajung la Miclăușeni. Supravegheat cu atenție de un câine, am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
călăuză, să-mi limpezească ceva din tainele noii mele lumi, să mă ajute să mă descurc și să înțeleg. 9 TC "9" \l 1 Lazarus sau Victor Doi își începe lecția de inițiere cu o propunere: -Aș prefera să mă descoși tu cu întrebări, nu să țin eu un discurs plictisitor. Mă ia prin surprindere cererea lui, dar imediat îmi vine în minte potopul de întrebări cărora nu le dădusem de cap, așa că zic repezit, școlărește: -Aici, în văzduh, noi, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să priceapă sensul întrebării. -Bine, pleacă la postul tău, i-a ordonat Cameniță dezamăgit. Era clar, doar el îl zărea pe înger. S-a întors cu o înfățișare de copil temător spre musafirul său nefiresc și a vrut să-l descoase, ce scop are sosirea lui acolo: dar s-a simțit brusc copleșit de persoana îngerului și n-a mai îndrăznit să deschidă gura. Îngerul și-a terminat țigara, s-a ridicat, l-a bătut iar pe umăr și a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și era unul dintre aceia care trecuseră mai întâi prin Școala de Literatură. M-a anunțat că era poet și că publicase poezii, semnate însă Vasile Moldoveanu. De ce Vasile Moldoveanu, și nu Valeriu Mocanu, n-am stat atunci să-l descos, deși faptul mă intrigase. I se părea mai „literar“ al doilea nume decât al său? Nu vedeam prin ce. Mi-a mărturisit mai târziu că de teama dosarului a făcut-o, el fiind fiu de popă. Apărându-i numele adevărat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cele mai bune. Făina de grâu obținută la ele este tare "faină", este "făina lux". Mi-amintesc că, nu era toamnă să nu merg cu tata, cu sacii, la măcinat. Era o plăcere pentru mine. Mă plimbam prin toată moara, descoseam morarii cu întrebări și nu o dată ajungeam acasă albă, din cap până-n picioare. Mama spunea în glumă, că, mă face morăriță, dar mă și lăuda pentru că-l ajutam pe tata la saci. Știam bine cum se prind la ulucurile prin
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
părăsi lăcașul infernal indică începutul etapei de izolare a fetei smulsă din profan printr-un fenomen în acord cu ființa sa. Conștientizarea schimbării din viața sa provoacă plânsul fetei de măritat, care devine omolog revărsării apelor: „Nu știu, coase ori descoase/ Lăcrămioare pe față varsă” (Purcari - Suvorov). Ca și plânsul materiei aflată la început, lacrimile ei marchează efortul prin care se ivește creația. Ființa îi este absorbită în procesul de repunere de la capăt a lumii și acordul dintre destinul universului cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
statutul superior: „ -Taci (numele fetei), nu mai plânje,/ Că nu te iau să-mi fii roabă,/ Te iau doamnă curților,/ Stăpâna argaților!” (OlăneștiSuvorov). Valoarea magică a plânsului este revelată de gestul nobil al colectării lacrimilor: „Dar nu știu, coase ori descoase,/ Dar la lacrimi știu că varsă/ Și le varsă’ntr’un stacan,/ Le stropește sub divan” (Lazo - Orhei). Aruncarea lacrimilor pe pământul de sub patul mitic al fecioarei este de natură să contamineze o dată în plus universul cu fecunditate. Gestul stropirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolic cu potopul. Consubstanțială cu luna, apele și vegetația, fata de măritat devine ea însăși sursa vitală prin care se actualizează Creația. O explicație erotizantă a plânsului cosmogonic se află într-o colindă din Sorocii, Basarabia: „Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă/ Și le varsă’n păhărele/ Și le toarnă’n sân la pele,/ Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu dispare nici aici, izomorfismul femeie - pământ sugerând ploaia aducătoare de belșug în trupul gliei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urzit energiile fecunde ale lumii într-o formă socială, puternic încărcată magic. Cusătura, precum omul și lumea, se naște în suferință: „De (numele) cei frumoasă,/ Șede la gherghef și coase,/ Peșchiraș frăține-său;/ Guleraș tătâne-său;/ Nu știu, coase ori descoase/ Lăcrămoare pe față varsă” (Purcari - Suvorov). Darurile nupțiale (ștergar și guler) implică sentimentul mutației radicale și creează, la un prim nivel, teamă. Truda cusutului, care trebuie să fie perfect, asemenea lumii în prima zi, este similară genezei chinuitoare și plânsului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
leagănul dintre lumi Începutul de lume găsește fecioara pregătindu-se de nuntă, într-un leagăn suspendat. Plânsul genezei este repetat de lacrimile fetei care cântă în același timp: „(Numele), fata frumoasă/ Șede la gherghef și coase./ Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă,/ Lacrimi pe gherghef îi cad/ Și începe-un cântecel./ Împărăteasa auzea/ Și din gură-așa-i zicea:/ - Ce cânți fat’ așa cu jale?/ Nu cânți cântec țărănesc/ Cânți cântec împărătesc” (Basarabia). Jalea specifică etapei inițiatice implică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fi putut să însemne. Opun rezistență, îmi forțează hotărârea, urmând să fiu chemat la Secretarul Regiunii de partid, Stănescu, care trebuia să mă testeze politic. Sunt îndoctrinat, pregătit special pentru a răspunde corespunzător, dar eu răspund în felul meu. Sunt descusut în fel și chip. Cum am reușit să termin o școală normală, eu, fiu de țărani săraci? I-am răspuns apelând la poziția mea de elev foarte bun la învățătură, că am găsit oameni de omenie care m-au ajutat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
naști, fiindcă n-ai chef să-ți expui copilul la viața asta de rahat, dar știitotodată că, dacă te prind avortând, faci închisoare. Dar unde m-aș mai fi oprit dacă voiam să-i spun totul prietenei mele care mă descosea despre amănunte de la interogatorii? Să spun totul vrea să însemne: tot ce poate fi spus în cuvinte. Așa se face că de fiecare dată i-am relatat toate faptele, însă nimic mai mult - nici o vorbă despre plantele care îmi lămuresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
urâte intoxicații cu cafeină... Dar să nu uit papucii, adjuvantul cel mai pretențios al instalării stării de confort și siguranță! Altfel cum?! (râde) A.B.Un gând pentru cititorii noștri la început de an... -Mărturisind plăcerea de a mă lăsa descusut de toate întrebările formulate aici, cu schepsis, de distinsul poet și publicist Angela Baciu, pe care o asigur de toată prețuirea și recunoștință mea, doresc acestui minunat confrate să nu obosească niciodată să creadă în puterea harului său poetic (ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
marini, am adus unul acasă, am scos și ușa din balamale că nu încăpea în bucătărie". Povestea cu atâta patos și seriozitate, în jur toți râdeau, și mie îmi venea, dar... Eram tare curioasă să stau în preajma povestitorului, să îl descos, să îl întreb de una, de alta, cum și de ce a scris literatură pentru copii. Avea răbdare cu mine. Ne-am așezat confortabil și până a început lansarea am tot vorbit. Dar ce frumușică ești tu, măi fată, de unde ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu-și ascunde, zâmbind, curiozitatea de a cunoaște niște confrați români. Portughezul Paulo Teixeira, omul care ne povestise mai devreme despre podul Vasco da Gama - un ins de statură mică, ochelarist, cu chelie și barbișon, foarte vesel și el -, ne descoase în legătură cu soiurile de cafea pe care le preferăm, declarându-se un adversar ireconciliabil al manierei à la turque. E vechi prieten cu Andrei Bodiu, cu care s-a întâlnit prima dată în România, la un festival al poeților din țările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la reuniunea de ieri, de la Casa „Jean Monnet“. Nu știu dacă au vreo legătură cu literatura, dar par foarte hotărâți să nu rateze nici unul dintre evenimentele finale ale Literatur Express-ului. Par interesați de identitatea mea și încearcă să mă descoasă. Cu toate zâmbetele lor prietenești (indivizii sunt destul de spilcuiți), simt din partea lor, în această comunicare, o abordare profesională implicită și încerc să mă îndepărtez, pretextând o întâlnire urgentă cu niște prieteni germani. Cei doi par dezamăgiți că discuția noastră se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atmosfera casei în genere, îi "stârnește" poetului noua realiate: Atuncea focu-mi spune povestea a mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să o aud/ (s.n.) Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit./ Și mândru acest amestec gândirea-mi o descoasă,/ O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit (s.n.)60. O gingășie fără margini surprinde Eminescu în interiorul casei atunci când este vorba de nou-născutul care e un martor tăcut a toate câte-l înconjoară: Când își pun copilu-n leagăn,/ Cu-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se obiectivează într-atât, încât descrie mecanismul întreg al stării: Atuncea focu-mi spune povestea a mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să o aud (s.n.)/ Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit./ Și mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă,/ O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit.// Astfel gândirea-nșiră o mie de mărgele / Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit;/ Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele/ Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fi cuvenit, pur și simplu pentru a vă confirma primirea și a vă mulțumi. Dar, În goana asta contra cronometru (căci volumul V trebuie să iasă anul acesta), am avut mereu scrupulul că aș rata, astfel, ocazia să vă mai „descos” cu câteva lucruri pentru care mai așteptam rezultatul unor demersuri - nul În cele din urmă, așa Încât, acum pot săvârși păcatul de a vă trimite o nouă epistolă de interes științific, În locul uneia, atât de meritate, de simplă gratitudine. Mai Întâi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
s-a îmbogățit treptat. Neputând să-și uite binefăcătoarea, Zhao a ridicat iatacul din grădina casei și a atârnat pe perete traista, ca amintire. Auzind că d-na Xue a plâns la vederea traistei, a venit la ea și a descusut-o despre trecutul ei. Xiangling a început povestea cu întâmplarea din ziua nunții și așa a aflat Zhao că Xiangling era de fapt chiar binefăcătoarea ei. Bucuroasă din caleafară, a îmbrăcat-o pe Xiangling cu cele mai bune haine, declarând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să știi unde să le cauți și să joci un pic de teatru. Dar la asta mă pricep. Odată am jucat și în Romeo și Julieta, în liceu. A fost o experiență tristă, recunosc, am încurcat replicile, mi s-au descusut colanții și toată clasa a râs, însă pot spune că am o oarecare experiență în domeniu, nu? În pofida ochilor ei spălăciți, curva era frumoasă. Ca toate curvele. Nu i-am lăsat bacșiș, mi am luat creioanele și am plecat. Am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]