570 matches
-
Sigur, că da! sări el, entuziasmat. Lea abia reușea să se țină de el cu tradusul tuturor detaliilor, cu care își dezvăluia pasiunea. Odată spartă gheața, cei doi deveniră prieteni foarte buni și Lea nu mai știa cum să se descotorosească de ei. Până la urmă reuși să le dea o ocupație folositoare, și anume de a se instrui reciproc, în vorbitul unei limbi comune. Se amuza copios ascultându-i, dar le venea în ajutor, numai când era absolut necesar. Zilele treceau
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
buzunarele ei. Voia să țină el banii, dar nu exista nici cea mai mică șansă ca aceștia să fie folosiți pentru ce erau destinați. Tot ciondănindu-se pentru supremație, Alexandra ajunse la capătul răbdării și odată sosiți în oraș, se descotorosi de el, sugerându-i să se ducă la întâlnire cu prietenii lui și să facă singură cumpărăturile, chiar dacă nu știa cum va putea căra ea, toată greutatea aceea. Ba chiar consimți să-i dea și ceva bani din economiile ei
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
efigia bătrînului Hogarth, de cîinii eleganți ai lui Bruegel, de cățelușa albă a donei Goya, de cîinii savanți ai lui Tiepolo, de năstrușnicul cîine al lui Giacomo Balla... Sîntem puternici și am uitat de cîini. Am crezut că dacă ne descotorosim de cîini, dacă nu-i mai lăsăm să ne adulmece mîinile și picioarele, devenim dintr-o dată curajoși și puternici. Din ce în ce mai rar, deschidem cărți vechi și ascultăm cornul de vînătoare și zărim în fugă imagini superbe, în care se gudură cîinii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru pădurea care o înconjoară și pentru tatăl ei de care îi este dor. Romanța Speme al vecchio oră una figlia - din actul ÎI Rezumat: Giacomo a ajuns la înțelegere cu englezii pentru predarea fiicei sale. El este sigur că descotorosindu-și țară de cea care s-a vândut Diavolului, realizează tot ce poate fi mai de folos Franței. El își amintește cu tristețe de fiica lui care fusese o ființă ascultătoare, de încredere și care ar fi trebuit să aibă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ani, pe data de 28 februarie 1571 - dată aniversară: lui Montaigne îi plac totuși cifrele... Pune să se graveze în turnul său un citat -latinesc, cum se și cuvenea... - în care, în substanță, proclamă cam așa: bine că m-am descotorosit de toate de acum înainte mă voi consacra mie însumi... Câteva luni mai târziu, începe redactarea Eseurilor. Omulețul deloc arătos și nu prea înzestrat de natură, romanul din Gasconia resimțind pretutindeni exilul și nesimțindu-se nicăieri acasă la el, moștenitorul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că pentru asta ar trebui să-și scoată mănușile și să-și umezească degetele Înainte de a Întoarce paginile și că astfel s-ar otrăvi asemenea celorlalți călugări care se apropiaseră prea mult de adevăr. Jorge hotărâse Într-adevăr să se descotorosească de cercetătorii inoportuni, punând otravă În partea superioară a cărții, acolo unde se plimbă degetele cititorului. Crimă exemplară, În care victima se otrăvește singură, exact În măsura În care, insistând să sfideze interdicția decretată de Jorge, continuă să citească. De ce să Îi execuți
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Corbusier avea și tendința de a-i dezumaniza pe oponenții săi și pe săracii din orașe: „Totul depinde de Înțelepciunea planurilor... Mă refer aici la o societate care s-a dotat deja cu o economie planificată și care s-a descotorosit de toți paraziții ce există În societatea de astăzi (p. 73; sublinierea Îmi aparține). Mumford condamnă pentru ambiții similare și urbanismul baroc care, În ochii unui observator din secolul al XX-lea, pare mult mai puțin expansiv. În comentariul pe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
într-un decor de salon, o dramă de moravuri, agitând principii, dar întinzând coarda sentimentală. Subiectul, în felul lui, e provocant. O femeie, Eliza Rareș, pornită spre desfrâu, își părăsește bărbatul, integrul Iorgu Talpan, pentru un aventurier care se va descotorosi de ea curând. Destrăbălata s-ar părea că are o tresărire de conștiință, realizând că și-a părăsit, odată cu bărbatul, și fiica, Maria, pe atunci o copiliță în vârstă de doi ani. Invocând drepturile ei firești, cere să fie lăsată
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
ai monahismului origenist. Alungați din Egipt, respinși de episcopii din Siria și din Asia Mică care nu voiau să intre în conflict cu Teofil, ei au fost primiți de Ioan Hrisostomul la Constantinopol. Teofil profită de împrejurări pentru a se descotorosi de Ioan pe care împărăteasa Eudoxia îl dușmănea din cauza criticilor pe care acesta i le adresa. În timp ce Ioan, din respect pentru normele canonice, refuza să-l judece pe Teofil așa cum îi ceruse împăratul la sesizarea celor patru frați, Teofil s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ai monahismului origenist. Alungați din Egipt, respinși de episcopii din Asia Mică și din Siria, care nu voiau să intre în conflict cu Teofil, ei au fost primiți de Ioan Hrisostomul la Constantinopol. Teofil profită de împrejurări pentru a se descotorosi de Ioan, urît de Eudoxia din cauza criticilor pe care i le adresa. în timp ce Ioan, din respect pentru normele canonice, refuza să-l judece pe Teofil așa cum îi ceruse împăratul la sesizarea celor patru frați, Teofil s-a împăcat cu aceștia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Comoara din lacul de argint, București, 1969; Bertolt Brecht, 1 om = 1 om, București, 1969 (în colaborare cu Mircea Șeptilici); Eugen Ionescu, Setea și foamea, în Eugen Ionescu, Teatru, II, pref. B. Elvin, București, 1968, Amedeu sau Cum să te descotorosești, Improvizație la Alma sau Cameleonul ciobanului, Delir în doi, în trei....în câți vrei..., în Eugen Ionescu, Teatru, I-II, îngr. și pref. Gelu Ionescu, București, 1970; V. Voiculescu, Magische Liebe, București, 1970; Gândirea lui Goethe în texte alese, I-
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
și de condiționările cotidiene, putând fi respins dacă nu „aduce” nimic sau conectat la tot felul de superstiții, însă acest aspect e o temă centrală a psihoterapiei. L.A.: Revenind la prelucrarea trecutului - în ce măsură ne-ar ajuta nu numai să ne descotorosim de moștenirile de gândire, ci să fim și pregătiți pentru așteptarea unui viitor eliberați de prejudecăți puritane? D.G.: Așteptarea „viitorului” este utopia care s-a vândut întotdeauna cel mai bine - e asemănătoare cu „așteptarea lui Godot”, unde Becket face un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de om nu putea fi de prea mare folos pe o corabie, mai ales că refuza să muncească - lucra doar cînd avea el chef - iar căpitanul, care nu credea o vorbă din spusele lui, ar fi fost bucuros sa se descotorosească de el; aflînd însă că intenția căpitanului era sa-l debarce în primul port convenabil, „arhanghelul“ își deschise toate pecețile și cupele pentru a duce la pierzanie sigură corabia și întreg echipajul ei, în cazul cînd căpitanul și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atunci atît obiceiul mării cît și onoarea mi-ar fi poruncit ca, în loc să tai parîma, să mă las tîrît de ea în adîncuri. Eram așadar legați ca doi frați siamezi; Queequeg era geamănul meu de nedespărțit și nu mă puteam descotorosi în nici un fel de primejdioasele răspunderi pe care le implica această legătură de cînepă. Mă simțeam legat de el atît de strîns, din punct de vedere fizic și metafizic, încît, în timp ce-i urmăream cu atenție mișcările, aveam senzația că propria
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atrage din ce în ce mai adînc în turma înnebunită, îți poți lua rămas bun de la viața normală; nu mai exiști decît într-o stare de delir. Oarbă și surdă, balena gonea, ca și cum ar fi vrut, prin simpla forță a vitezei sale, să se descotorosească de lipitoarea de fier ce i se înfipsese în cîrcă; iar ambarcațiunea noastră, împresurată din toate părțile de monștrii înnebuniți, își croia drum printr-un vîrtej de spumă, întocmai ca o corabie care, împresurată de ghețari în timpul unei furtuni, încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Santiago. De fapt, aș vrea să-i spui din partea mea că-i un maimuțoi. Ă Monsieur, dumnealui se jură că cealaltă balenă, cea uscată, e și mai periculoasă decît cea puturoasă. într-un cuvînt, Monsieur, dumnealui ne conjură să ne descotorosim de aceste hoituri dacă ținem la viața noastră. Căpitanul se repezi atunci la prova și, cu o voce puternică, porunci echipajului să nu mai înalțe palancurile de tranșare și să desfacă numaidecît lanțurile și cablurile care legau balenele de corabie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iz cumplit, indescriptibil, cam ca acela care plutește în preajma rugurilor funerare indiene. Duhnește ca aripa stîngă a îngerului trimis să vestească ziua Judecății de Apoi; e încă un argument în favoarea existenței iadului. Pe la miezul nopții, cazanele lucrau din plin, ne descotorosisem de carcasă; navigam cu toate pînzele sus, căci vîntul se întețise; peste oceanul alb se lăsase o beznă adîncă. Dar, din timp în timp, era aprinsă de vîlvătăile aprige care se avîntau din coșurile pline de funingine, luminînd fiece parîmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru procesul Țurcanu" Pentru că informații despre torturile folosite în sistemul de la Pitești au ajuns peste hotare, regimul comunist a decis să profite de vâlva creată și să înlăture urmele acțiunii, înscenând un proces care să le confere justificarea condamnării vinovaților, descotorosindu-se în același timp de acei deținuți incomozi care cunoșteau detalii despre adevărații ideatori ai mecanismului. Manipularea imaginată de ei urmărea să impună ideea că întreaga acțiune a fost opera unui grup de deținuți politici, fără implicare din partea organelor statului
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
văzut pe Eugen Țurcanu în celulă, întrucât știa că acesta era de luni bune în Pitești. Itul l-a abordat pe Țurcanu în încercarea de a-l convinge să renunțe la acțiunile sale, prevenindu-l că regimul comunist se va descotorosi de el, și îl descrie mai apoi ca fiind foarte stăpân pe sine și încrezător în hotărârea sa de a trece peste cadavre pentru a-și vedea soția și copilul, afirmând chiar că nici un deținut nu va ieși din închisoare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pe care a luat-o însă acțiunea li se datorează în mare parte. Atunci când lucrurile s-au complicat, iar zvonurile despre torturile din închisori au început să circule prin țară și străinătate, Securitatea n-a avut probleme în a se descotorosi de martorii incomozi. S-au înscenat nu mai puțin de trei procese: unul pentru a-i elimina pe cei care știau prea multe, al doilea pentru a se disculpa condamnând niște ofițeri (fie de rang secund, fie trecuți, oricum, pe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pe eliminarea sindicatelor, tăbăcindu-i pe autorii acelorași manifeste. Ar fi putut zări polițiști, pedeștri sau călare, dintre care șaizeci la sută erau În secret membri albi ai Ordinului Protestant al Legiunii Negre și aveau propriile metode de a se descotorosi de negri, comuniști și catolici. ― Dar, haide, Cal, aud vocea mamei mele! Nu găsești nimic frumos de spus? Bine, fie. În 1932 Detroitul era cunoscut drept „Orașul Copacilor“. Aici erau mai mulți arbori pe kilometru pătrat decât În oricare alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minuscule - și câteodată se vede câte-un sân sau vreun gest obscen. Fetele negociază și râd, suficient de amețite la ora cinci dimineața ca să nu mai simtă iritarea dintre picioare și reziduurile de la bărbați, de care nu se mai pot descotorosi, oricât de tare s-ar parfuma. Nu e ușor să rămâi curat pe străzi și la ora asta fiecare dintre aceste tinere deja miroase În locurile care contează ca o brânză franțuzească moale, foarte matură... Sunt amorțite și În privința gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
putere, decât acesta? Puterea nouă avea să fie recunoscută acolo unde se terminase domnia celei vechi. Govar nu avea nici un drept să întrunească atâția pentru a stabili o nouă conducere. Nu îi revenea lui acest rol. Eram hotărât să mă descotorosesc de el odată pentru totdeauna! Velail stătea în spatele meu, în partea dreaptă. Ultimul care intrase închisese ușa în urma lui. Ceilalți se așezară în spatele scaunelor, uniform, astfel încât nici un elev nu rămânea fără cineva în spatele său. Văd că nu zice nimeni nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Silvanus sesizează aluzia. Morocănos, se dă un pas înapoi: Nu te mai rețin. Termină cu calicii ăștia și o să vorbim pe drum. Tiberius Nero ia aminte la aerul lui ofensat. Îl blestemă în gând, dar știe că nu se poate descotorosi de el. — Stai lângă mine, murmură, și o să plecăm împreună. Își plimbă apoi privirea peste musafirii rămași în sală. Îl desco peră pe Seianus, ascuns pe jumătate de statura impunătoare a lui Plautius. I se adresează scurt: De cine mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el și-l vede blocat de grupul de copii. Îl cheamă nervos cu mâna, să se grăbească, dar tânărul ezită, indecis. Derutat, Nero aruncă priviri mânioase în dreapta și-n stânga. De bătrânul Silvanus nu-i pare rău că s-a descotorosit, dar fără băiatul ăsta o să se plictisească pe toată durata sacrificiului. Lângă el se află doi sclavi publici, după veșmânt. Amândoi se ostenesc din răsputeri să țină piept mulțimii ce se bulucește spre altar. Îl apucă pe unul de braț
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]