463 matches
-
infernal și, la momentul oportun, împinge pe unul dintre ei, un fel de duh al pustiei, Alimandru, soț al unei „strigoaice”, să-l împuște. Istorisirea curge sobru, într-un climat de existență ardelenească patriarhală, fără pitoresc și, în genere, fără descripție, ritmată de patru „întâmplări”, ultima constând în revederea de către narator a lui Alimandru - între timp întemnițat, la cincisprezece ani după moartea bătrânei - în „hodaia” lui din pustă. Piesa Avram Iancu (1981) e o apologie a „craiului munților”. SCRIERI: Izvorul, București
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
nouă germană în judecata franceză, Arta germană în cântarul lui Péladan. Comentariile succinte pe marginea cărților nou-apărute, din rubrica „Claie peste grămadă”, au un pronunțat accent critic. Lui Eugen Relgis îi sunt reproșate „penuria de acțiune și idei” și „lungimea descripțiilor” din volumul Soare Răsare, „volumaș de schițe, legende și însemnări japoneze”, lui Ovid Densusianu i se neagă calitatea de poet, acesta rămânând „un filolog sârguincios și cu scrupule științifice”. Sunt însă apreciate broșurile Izvorul vieții și Lupii ale lui Pavel
MOLDOVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288221_a_289550]
-
Kisch, el reușește „a descoperi America pentru autorități” (T. Arghezi), denunțând condițiile inumane, bine camuflate, din lazaretul de la Lărgeanca, în Deltă, până la evadarea bolnavilor cu „lepră vagabondă”. O capodoperă este reportajul-parabolă Trenul fantomă, adică „trenul secolului [...] reprezentând panica unei epoci”. Descripția și portretistica subsumează mărcile stilistice ale poeticii avangardiste: vagabondul caută „pepita unei coji de pâine”, „visul zace ca un înger tăiat de tren” etc. Stilistica pregnantă a reportajelor sale, amestec de revoltă și toleranță, potențial tragic și lirism, incisivitate, sarcasm
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o frazare sincopată, răsucită, se concentrează asupra ritmului generic de viață, iar descripțiile în cascadă, configurând un pitoresc etnografic minuțios, accentuează atmosfera de nemișcare ritualică, în care tâlcurile persistă indistinct și necruțător. Dar abia în întâlnirea cu Orientul B. află o fericită coincidență cu sine însuși. Romanul Fuga lui Șefki rămâne astfel o
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
gnoseologice și nu o poate aminti, fără a schița o narație a ei. Lirica lui B. conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum descripția. Din cauză că utilizează copios zăcăminte imaginative folclorice, credințe obscure, reminiscențe ale unor practici magice străvechi, în ciuda subiectivității extreme, poezia lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
idealism care îl face vulnerabil - mai ales la începutul anilor ’50, când e plasată acțiunea cărții. Romanul câștigă însă mai puțin din acest idealism infuzat unor pagini („corabia nevăzută” este chiar idealul, reperul eroului) și devine semnificativ mai mult prin descripția atentă a zonei de contact între diversele etnii și obiceiurile lor, pe care o reprezintă un oraș-port. În general, scenele în care oamenii se întâlnesc și își confruntă adevărurile proprii (fără a se înfrunta în mod obligatoriu) sunt vii, pline
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
Tipicul reprezintă principala sferă de manifestare a spiritului de partid în arta realistă». Cum poate un scriitor să ajungă a creea tipuri evitând fadoarea și paloarea? Observând natura, în primul rând. Natura nu se relevă într-un specimen ca o descripție amănunțită a speței, ci adesea printr-o anomalie pilduitoare (...). Care sunt sarcinile criticilor noștri sau mai degrabă ale criticii noastre în lumina raportului tov. Malencov? Pentru noi în special care avem cu mult mai mult drum de străbătut spre marile
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și de conștientizare a erorilor. Amaury Dehamel, într-un studiu privind tratamentul cognitiv al informației (2001) denumește acest sistem de detecție „cunoștințe”, iar secvența de acțiune controlată de acest sistem - savoir-faire (literal, a ști să faci; mai exact, pricepere, deprindere). Descripția este valabilă atât pentru acțiunile verbale, cât și senzorial-motorii, dar și non-verbale. Savoir-ul presupune cunoștințe, verbale sau practice, stocate în memorie, iar savoir-faire-ul implică actualizarea lor aici și acum. O metodă de cunoaștere este cu atât mai eficace, cu cât
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mare grad de generalizare, în sensul că ele descriu fenomene analoge indiferent de forma de mișcare a materiei. Modelele ideale se pot înfățișa și sub forma unui concept, a unei idei sau teorii, ori a unui sistem de concepte sau descripții logice, ceea ce constituie tipul de modele logice propoziționale. În „știința antrenamentului sportiv” întâlnim tot mai des expresii ca: pentru perfecționarea sistemului de pregătire a sportivilor de performanță trebuie să elaborăm „modelul campionului”, sau „modelul de concurs”, sau „modelul pregătirii tehnico-tactice
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
acolo s-au urcat pe brânci,/ Munte cu munte,/ Veac de veac,/ Treaptă cu treaptă.” În alt plan, evoluției de la retorism la sobrietate îi corespunde drumul de la descriptivismul pastelist la interiorizare. Orga de mesteceni (1970) aduce o decantare a lirismului, descripția (și așa sumară) se contrage în imagini lapidare și sobre, stil caracteristic de acum înainte. Zăpezile de acasă (1972) și Noapte cu privighetori (1973) reiau, într-o disciplină stilistică matură, temele copilăriei, satului, familiei, tratate fără frivolități neosămănătoriste, cu un
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
o sinteză a tradițiilor lirice ardelene (Andrei Mureșanu, G. Coșbuc, Emil Isac) și a unor sugestii oferite de modernismul poetic al secolului al XX-lea. Poemele din Fructul oprit atestă un demers liric discret, meditativ, fără ifose docte, recurgând la descripția unor stări colorate afectiv de vagi neliniști sau de satisfacții neeuforice. De regulă succinte, poemele sunt deseori salvate in extremis de platitudine prin menținerea unui miez inefabil (semnalat uneori printr-o difuză „poantă” concluzivă) și prin decența rostirii. Poetul schițează
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
de evocare nostalgică a vechiului București sau a vestigiilor dacice și unele strofe de pastel: „Și liniști galactice-adie;/ sub albul lor cântec stelar / orașul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu notație eliptică și delicată. Noaptea corridei (1976) reverberează o Spanie pitorească, patrie de elecție a poetului, cu muntoase „spinări jupuite / de vânturi și soare”, reminiscențe maure, toponime a căror simplă rostire induce atmosfera specifică. Cum s-a observat
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în propria paștișă, cu descripții de vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în propria paștișă, cu descripții de vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Personajul tipic are, pe lângă trăsăturile caracteristice categoriei sociale pe care o reprezintă, și însușiri proprii, particulare. Problema tipicului și realizarea lui a fost comentată în moduri diferite. Tipicitatea a fost considerată ca o trăsătură a literaturii cu posibilități riguroase de descripție. Referindu-se la încercările de a clasifica personajul literar din punctul de vedere al gradului de generalizare la care este conceput, Marian Popa aduce în discuție remarca făcută de unii critici privitor la dublul aspect al imaginii artistice în legătură cu ceea ce
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
smulgerea lui Titu Maiorescu din spiritualitatea noastră. Era adusă creația pe terenul gândirii celei mai vulgare, atribuindu-i-se literaturii, din oficiu, un caracter popular și un romantism menit să împiedice, în numele unei viziuni a viitorului, explorarea prezentului, a cărui descripție era proclamată doar în teorie. Toți doream să creăm o literatură revoluționară, să profităm de știința relațiilor sociale, așa cum a folosit-o Marx în studiile sale, și să ne formăm propria noastră gândire. Și atunci: Cum?! Propria noastră gîndire?! Cum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de un scriitor ne dă cheia originalității unei opere. Firește, descrierea obiectivă a condițiilor sociale și istorice e necesară, și, bineînțeles, condiționează orice analiză cât de cât serioasă a problematicii unui mare scriitor. Dar dacă ne mărginim doar la această descripție și mai adăugăm că opera conține "forță artistică", n-am spus mare lucru. Fiindcă la întrebarea ce înseamnă forță artistică nu putem răspunde, sau sîntem tentați să răspundem că prezența ei nu ne relevă nimic. In ultimă instanță, toate operele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tragediei, dar purificat de beția care îi împinge pe autori spre efecte tari, forțate, spre șocuri psihologice care inai mult îți smulg decât îți obțin adeziunea. " Iată, zic, o carte în care autorul, spre a te feri de vulgarități, purifică descripția atât de bine, îndt ai impresia că ești în plin fantastic. Asta trebuie să-ți placă..." " Da, zice el după o săptămână, e bine descris, dar nu e convingător. Chiar așa, procesele astea se țineau fără să știi de ce erai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nostru orașul e chiar al eroului, aici apare jocul dialectic între existență și idee. Existența eroului și a orașului, în relația care se creează, este imprevizibilă, iar în cazul nostru împinsă la limită. Sânt subiecte care atrag totdeauna pe scriitori. Descripția vieții zilnice dacă nu e împinsă undeva n-are sens în literatură. Un om care nu reușește să-și realizeze planurile lui în viață poate apărea drept un învins. Eroul meu vrea să acționeze să ajungă inginer electrician, dar eșecul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și nici nu pun vreuna, și nu au nici măcar instinctul să facă în așa fel încît morala lor să rămână măcar îngropată în fapte. Nu văd că instrumentul pe care ei îl folosesc senini și creduli, ca să emoționeze cititorul prin descripția dramei puiului de pasăre care e părăsit de ai săi fiindtcă nu poate să zboare, este, în același timp, instrumentul marilor cinici care îl încurajează cu bătăi pe umăr să-și vadă liniștit de descripțiile sale înduioșătoare și să nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
creduli, ca să emoționeze cititorul prin descripția dramei puiului de pasăre care e părăsit de ai săi fiindtcă nu poate să zboare, este, în același timp, instrumentul marilor cinici care îl încurajează cu bătăi pe umăr să-și vadă liniștit de descripțiile sale înduioșătoare și să nu-și ridice privirea asupra lumii timpului său; o lacrimă smulsă cititorului, i se spune, face mai mult decât o tragedie, care mai mult sperie decât convinge. Care e rostul cuvântului și condiția scriitorului între aceste
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ajunseseră să plătească cinci milioane întreținere, era totuși topos-ul primului roman al lui T., al romanului pe care nu l-ar fi putut publica decât economisind banii de la întreținere, adică mutându-se într-o casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
este scris de un moldovan nu mai este îndoială, chiar frumusețea limbei dovedește aceasta, dar de cine? Îmi bat capul zadarnic și nu mă pot dumeri. Am cetit numai începutul în "Timpul" din 1 octomvrie și, afară de ceva prea lungi descripții, acesta mi-a părut foarte bun. Nu-i vorbă că începe cam ca Mihai Vereanu: Boierul și Cucoana la țară, fata binecrescută în casă, fiul // în străinătate, dar, în sfârșit, toate pot fi altfel încolo - aștept urmarea cu mare interes
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
duc la gură un pahar sau o cană cu băutură. De aici derivă și expresia folosită de englezi lifting the little finger - a ridica degetul cel mic, a bea. Așadar, degetele mâinii și expresiile limbii, care conțin în structura lor descripțiile gesturilor digitale, posedă o seamă de conotații, care pendulează între sacru și profan, între benefic și malefic, aidoma întregului edificiu al culturii umane, ale cărei limite extreme sunt Binele Suprem (Dumnezeu) și Răul Absolut (Diavolul). Unele situații simbolice intermediare se
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu ciuca, în față te linge - în dos te frige, a trimite la dracu, ori pur și simplu englezescul give a fig - a nu primi nimic. Expresia românească a da cu tifla, care corespunde parțial expresiilor cu figa (smochin), este descripția unui gest cu substrat magico-sexual, astăzi batjocoritor, care constă din palma întinsă cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate aidoma cântării unui fluier, în semn de sfidare și dispreț, gest nelipsit de un
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]