802 matches
-
singur și stingher Precum atunci când a plecat din lume Să-și odihnească sufletul în cer! Nici în ceasornic timpul nu mai bate, A încremenit acolo sus în cui, Camera ei cu lacrimile toate Parcă mi-e teamă încă s-o descui... Nu pot să uit și n-o să uit vreodată Blândul chip din urmă când s-a dus, Acum eu știu că nu e supărată Mama mea citindu-mă de sus... Referință Bibliografică: Nu pot să uit... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
NU POT SĂ UIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364135_a_365464]
-
pentru a marca scurtimea vizitei în timp. - Cât doriți atâta stați, eu nu vă rețin mai mult, Doamne ferește! Cei doi se îndreptară spre strada unde își avea Condurache casa lui bătrânească de pe timpul când Bucureștiul era considerat încă Micul Paris. Descuie poarta grea din fier forjat cu cheia, apoi ușa de la intrare. Își pofti colega în căldurosul și primitorul lui living, încărcat cu tot atâtea amintiri și mobilă veche ca și de cărțile valoroase din vasta lui bibliotecă. Georgeta rămase încântată
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
Mică și Nenea Doctoru’ până ajunseră la blocul lui. Nenea Doctoru’ deschise ușa blocului tot cu așchia aia de plastic care-i spuse cutiei misterioase: „Sesam, deschide-te!” Floricica râse cu poftă. -De ce râzi, Asta Mică? -Râd cum ai descuiat tu ușa. Ce a spus aia din mâna ta la cutiuța ușii, de a descuiat așa de repede? -Păi, ce să zică: ușă năzdrăvană, degrabă descuie-te, repede deschide-te, că a venit zmeul, teleleul! Când a deschis ușa apartamentului
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
cu așchia aia de plastic care-i spuse cutiei misterioase: „Sesam, deschide-te!” Floricica râse cu poftă. -De ce râzi, Asta Mică? -Râd cum ai descuiat tu ușa. Ce a spus aia din mâna ta la cutiuța ușii, de a descuiat așa de repede? -Păi, ce să zică: ușă năzdrăvană, degrabă descuie-te, repede deschide-te, că a venit zmeul, teleleul! Când a deschis ușa apartamentului, soția tânărului i-a ieșit furioasă în cale: -Bine, măi Mihai, acu’ se vine? George
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
deschide-te!” Floricica râse cu poftă. -De ce râzi, Asta Mică? -Râd cum ai descuiat tu ușa. Ce a spus aia din mâna ta la cutiuța ușii, de a descuiat așa de repede? -Păi, ce să zică: ușă năzdrăvană, degrabă descuie-te, repede deschide-te, că a venit zmeul, teleleul! Când a deschis ușa apartamentului, soția tânărului i-a ieșit furioasă în cale: -Bine, măi Mihai, acu’ se vine? George și Alina sunt supărați foc pe noi. De la prânz ne așteaptă
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
extrem de inteligenți. UN KIL DE MĂSLINE -Ei, da, stimată tovarășă soție! Sunt un om cu relații, un om cheie, în relație cu toți oamenii cheie din orașul acesta, Dar nu vreau, nu-mi permit principiile mele de om corect să descui și să mă folosesc de aceste relații. Și...să mai știi ceva: nu suport să mă aibă cineva de nas. La urma urmei...n-am nevoie, dom’le! Ce, fără relații nu se poate? -Uite că nu se poate, stimate
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
Autorului Pădurea Soarelui (5) Cotanele îi priviră îndelung pe moșii negri care se transformaseră în umbre, zburând spre înaltul cerului și îndepărtându-se. Când dispărură în zare, una din ele îi spuse stăpânei lor: - Oare am făcut bine că am descuiat măgăoaia asta de colivie și că i-am lăsat să plece? - Cine știe? răspunse cotanul care mai vorbise înainte de plecarea moșilor negri, cine știe dacă o fi bine sau rău? Mie oricum, nu-mi miroase a bine. Apoi gândindu-se
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
și te voi găsi din nou, Moș Crăciun! - În veci, n-ai să mai scapi, Moș Gerilă! îi strigă stăpâna cotanelor. Voi avea grijă să dau sfoară-n țară, să se știe cine ești, și nimeni nu o să vă mai descuie acea colivie pentru a face rău lui Moș Crăciun și oamenilor săi! - Atunci, dacă promiți asta, este bine cotană dragă, îi răspunse îngerul. Și fără să mai spună nimic, îi făcu un semn îngerului care cânta la harpă. Când se
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
PIZĂRĂII? Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ați gătat colacii de conți? Ați pregătit merele și nucile? Deschis-ați poarta? Legat-ați câinii? Primiți cu pizărăii? Pizărăi, răiiiii..... Gutuia gălbuie, fereastra descuie. Spre copilărie, la vise mă-mbie. Obraji roz de mere, pergamute pere, Nuci rostogolite, la prunci azvârlite. Pizărăi răiiii....,! Colindam pe văi. În straiță averi, florile de meri. Nămeții pufoși, râdeam toți voioși, Bolta ne zâmbea, binecuvânta. Îngerii din cer
PRIMIŢI CU PIZĂRĂII? de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367931_a_369260]
-
ci adâncimea conflictului contează. • Unii autori toarnă apă, alții toarnă viață în paginile romanului. Nicăieri nu vei găsi atâtea încurcături ca într-un roman. • În romanele moderne, subiectul este atât de complicat că ai nevoie de coduri și chei ca să descui ideile autorului. • Sunt tot mai multe romane decât cititori. • A apărut și romanul electronic. Totul e pe sticlă, nimic consistent. • Best sellerul e un roman cum nu s-a mai scris niciodată. • Romanele vechi le uităm, pe cele noi le
GÂNDURI REBELE (6) – DESPRE ROMAN ŞI ROMANCIERI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367949_a_369278]
-
încerci... Dar nu mai pot să te vreau acum Nu mai pot dorinței să te fur Al demnității cuget clar Mă îndeamnă să stau drept și amar Nu sunt o poartă să intri să ieși Ieșind trântind, intrând încuind Forțând descuind cu alta cheie venind Nu mai poți descuia, pentru că nu mai e poarta ta ă fugi, să revii, să dispari, să învii Iubito, ți-ai lăsat inima în gaura cheie Spirit copil se întreabă: nu vii? Sorbind cu nesaț amintirea
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
acum Nu mai pot dorinței să te fur Al demnității cuget clar Mă îndeamnă să stau drept și amar Nu sunt o poartă să intri să ieși Ieșind trântind, intrând încuind Forțând descuind cu alta cheie venind Nu mai poți descuia, pentru că nu mai e poarta ta ă fugi, să revii, să dispari, să învii Iubito, ți-ai lăsat inima în gaura cheie Spirit copil se întreabă: nu vii? Sorbind cu nesaț amintirea-ți femeie ILEGAL Pute a benzină bandit peste
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
ca pe-un copil. − Mulțumesc, Cristina. Mulțumesc, mulțumesc... − Ia halatul meu, să nu răcești. Cum ai venit așa în cămașă? Uite telefonul fetei, să i-l dai. Eu plec, mai am o urgență. Să ai grijă de ea, spuse doctorița descuind ușa. Soțul se uită în ochii soției. Parcă niciodată nu a fost atât de frumoasă. A strâns-o cu putere în brațe. − Iartă-mă, Cristina, bâgui judecătorul, iartă-mă, te rog! −Te-am iertat, de mult, fii pe pace! Și
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
orice subiect, dă date reale, verificabile, și face o excepțională selecție a ceea ce este mai sugestiv, reprezentativ sau apt să capteze atenția. Cronicarul are talentul de a crea din aparente nimicuri culoarea locală - document pentru azi și pentru mâine. Așa descuie și unora care nu o vor vedea niciodată ușa către Spania. O Spanie vie, nu o descriere generală. Și către niște oameni ca noi: aspiranți la mai bine. Mai puțin interesat de plasarea în timp, Alexandru Emil Petrescu are o
CARTEA DESPRE „ORICE” (UN PLOIEŞTEAN LA CURTEA SPANIEI DE ALEXANDRU EMIL PETRESCU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367130_a_368459]
-
de pe Athos. Am început să ocolim un vârf de munte pentru a ajunge pe celălalt versant al lui. O construcție mică ridicată ca o prelungire a unei stânci m-a făcut să înțeleg că am ajuns unde trebuia. Antim a descuiat poarta și am pătruns într-o clădire mai mare decât se vedea din exterior. - E muzeul neamului Daphne. Eu l-am făcut - mi-a spus mândru. Hai să-ți spun despre fiecare lucru de-aici. Prea multe n-am reușit
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
că atunci când va face vânt scaunului cu piciorul, el va atârna legat numai de subsuori. Floare, și încă ce floare, la ureche! Și se mai felicită o dată pentru ideea lui. Ora opt. O recunoaște după pași. Marea clipă a venit! Descuie ușa. O fi singură? De ce o fi întârziat? Aprinde lumina în hol. Încă nu bănuiește nimic. Apoi deschide sufrageria. O simte pornind spre comutator și aprinde lumina odată cu căderea scaunului în timp ce el prinde să se legene în corzi. Să fie
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
să fie repartizate peste drepturile omului, cu neputința salvării. Era de neconceput ca ordinea națională să devină proporționată nu de legi care o apără ci de legi cu lacăte și cu mai multe chei dintre care, rând pe rând, una descuie și alta încuie. Era de neconceput ca România să atingă paroxismul unui stat de tip polițienesc în care cetățenii să fie hărțuiți, împresurați de anchetatori care să se desfășoare prin localități, să sechestreze, să intimideze și să înspăimânte oamenii, inducându
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
face pe plaje o primire măreață. Mă apropii de tine să te cuprind, Dar rămân în brațe cu visul altor zile, Sub fontele amiezii care mă încind Himere se așează pe pântece fertile. Batem la Biserica zilei și nimeni nu descuie, Marea aduce neliniște și-n prag coralii, Însă briza pe-o scară de vise ne suie Sfinți așezându-ne în vitralii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Înălțarea în vitralii, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
ÎNĂLŢAREA ÎN VITRALII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361889_a_363218]
-
Eminescu e sfântul preacurat al ghersului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un Crucificat. Fiind foarte român, Eminescu e universal. Asta o știe oricine citește: cu părere de rău că lacătul limbilor nu poate să fie descuiat cu cheile străine.” Arghezi avea același cult al refinării versului ca și Eminescu. El a înțeles ca nimeni altul înnoirea de substanță pe care arta lui Eminescu a produs-o în câmpul culturii, al limbii și al expresiei poetice. Poezia
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
doua și ținută de doi țărani, una din legături s-a desprins iar scara a început să se rotească sub ochii îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-un sat părăsit aflat la oarecare distanță de oraș, pentru a nu pierde din timpul zilei, a rămas peste noapte într-o
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
câteva ori la telefon, nu a primit nici un răspuns, îngrijorată s-a decis să-l caute, mai ales că m-ai fusese la el acasă. Într-o vineri seară a plecat spre locuința lui, cum avea cheia de la apartament a descuiat și a intrat în casă. Pe hol a văzut câteva haine aruncate, dar nu le-a dat prea mare importanță, cum dinspre dormitor se auzeau șoapte, a mers acolo. Ușa fiind deschisă s-a oprit în prag și a privit
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
refugierea îndelungă a propriului eu în irealitatea înconjurătoare țesută din închipuiri, îndoieli și incertitudini, și întâlniri mărețe, la marginea reflectării părților superioare, spre ale căror chemări înalte vibraționale, urcă sufletul călcând pe trepte nestrăbătute către ușa nemuririi, ale cărei chei descuie lacăte prin veșnicie... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Urcând pe trepte înalte ale existenței... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2097, Anul VI, 27 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
bulgăr de zăpadă băgat în sân. Simțise zăpada topită cum i se prelinge printre sâni și țipă scurt. Se aplecă și luă o mână de zăpadă pe care i-o aruncă lui Mihai în față. De aici, chiar înainte de a descuia ușa și a intra în casă se iscă o frumoasă bătaie cu zăpadă ca între doi îndrăgostiți ce ea credea că erau și el încerca să dea această impresie. Dar el nu o iubea pe ea, Andreea Neagu ci pe
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
o invita la un restaurant sau îi propunea direct intenția sa de se culca cu respectiva. Odată îndeplinite condițiile Antara îi propunea să meargă la casa ei. Se plimbau pe străzi în noapte până se ajungea la locul întâlnirii. Antara descuia poarta de intrare, ușile casei și intrau fără să dea de bănuit ce avea să urmeze. Antara îl îndemna pe tip să se facă lejer, și începea să pregătească ceva de băut, o gustărică. Iar ea se pregătea să fie
PERDELE DUBLE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351286_a_352615]
-
face pe plaje o primire măreață. Mă apropii de tine să te cuprind, Dar rămân în brațe cu visul altor zile, Sub fontele amiezii care mă încind Himere se așează pe pântece fertile. Batem la Biserica zilei și nimeni nu descuie, Marea aduce neliniște și-n prag coralii, Însă briza pe-o scară de vise ne suie Sfinți așezându-ne în vitralii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Înălțarea la Cerul luminii Limbii Române / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNĂLŢAREA LA CERUL LUMINII LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351533_a_352862]