532 matches
-
obiectul unei lapidări? Cum s-a născut această masă critică a nemulțumirii, a dezamăgirii față de dl Tismăneanu? Nu voi intra acum în toate detaliile care mă frământă. Mă rezum să spun că, da, îi înțeleg pe cei care au rămas descumpăniți să-l audă pe dl Tismăneanu declarându-l pe dl Becali om politic și creștin-democrat. Da, am suspinat și eu când dl Tismăneanu a invocat motivul vizitei la Pipera, căci, la urma urmelor, suntem liberi să vizităm pe cine vrem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
era firesc, din moment ce mă adusese cu ea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri ai Gazetei, în care se pun speranțe etc. Arghezi a reacționat, săgetân du-mă cu o întrebare care m-a descumpănit: „Și ce vrei dum neata să critici?“ M-am pierdut, cred că roșisem, după care totuși am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă o dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
zicând, confruntându-ne experiențele intelectuale, lecturile, gusturile, curioși unii de alții, de ceea ce știam și de cum gândeam. Amândoi noii mei prieteni mă cuceriseră prin apetența pentru umor, Modest ilustrându-se prin promptitudinea remarcilor tăioase, șfichiuitoare, prin „întreruperile“ malițioase care-l descumpăneau o clipă pe preopinent, iar Matei prin felul înșelător, perfid în care mima gravitatea, seriosul, când el de fapt glumea. Admiram la Modest suplețea gândirii și iuțeala reacțiilor, iar la Matei logica impecabilă și implacabilă. Viața era în acei ani
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întruchipa reunirea spiritului cazon cu viclenia, a morozității cu un fel de-a fi hâtru, care mai degrabă înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care-i descumpănea întotdeauna pe interlocutori, aruncați în cea mai adâncă nedumerire în legătură cu ceea ce susținea profesorul Ciuntu: vorbea serios sau glumea? Generațiile de elevi brăileni și au transmis unele altora spusele în doi peri ale profesorului Ciuntu, ba le-au mai și sporit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de luat vederi, prăjini cu microfoane, aparate de fotografiat, reportofoane, care l-au asaltat în engleză, franceză, germană, spaniolă, cu tot soiul de întrebări. Nu fusese informat că o să fie prezentă și "presa străină" și în primele momente a fost descumpănit. S-a întors în spate și a întrebat: Cine i-a adus pe ăștia aici?" În spatele lui era tov. Oprea, care a răspuns că nu știe, întorcându-se la rândul său către Ștefan Andrei. Cum și acesta a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și de comoditățile noastre, cine știe câte rătăciri sufletești nu ar fi fost evitate! Și apoi, înainte să ne prezentăm la Sfântul Altar sau la amvon ca să luăm atitudine, așa cum se cuvine să facem, împotriva păcatelor poporului, imitându-l pe regele David, descumpănit în fața nenorocirilor care s-au abătut asupra Ierusalimului, fiecare dintre noi să exclame: «Eu, eu am păcătuit, eu am săvârșit păcatul; dar aceștia, care sunt turma Ta, ei ce-au făcut? O, Doamne, ridică-Ți mâna împotriva mea și împotriva
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lăsând deoparte faptul că el însuși privea totul într-o perspectivă unitară, divină, din păcate ocultată de discipoli și urmași) a fost de o fecunditate extraordinară, dovadă nenumăratele descoperiri și realizări tehnico-științifice din ultimele secole, de netăgăduit. Dar, mintea este descumpănită în fața atâtor stimuli diverși, a uriașei cantități de informație ce se revarsă încontinuu, de peste tot, iar sufletul se simte stingher, de parcă ar fi fost amputat. Ceva important s-a pierdut pe drum. Ce anume? Și cum să recuperăm acea inefabilă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
Tatăl său poate fi mândru de el, suspină el. Soția lui nu-i dăruise nici un urmaș și el se Întreba deseori la ce slujeau lăzile cu scuzi de argint din mândrul său palazzo de lângă Marele Canal. Îndoliat, părintele Bernhard era descumpănit de Întâmplă rile ultimelor zile, totuși Îl primi de Îndată pe tânărul ve ne țian. Considera că e de datoria lui să-i Întâmpine pe numeroșii oaspeți care soseau Întruna la castel, pentru a-i transmite ducesei condoleanțelor. Cu toată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am încetat nici o clipă să am în vedere motivul pentru care mă aflam acolo; trimiterea mea m-a onorat și, desigur, era un semn de încredere în capacitatea mea profesională spre a mi se încredința o sarcină care ar fi descumpănit pe oricine era un joc cu focul; dar era și o ambiție să prezint, echilibrat, cu măsură și onest, care era situația în România, chiar dacă nu toate erau în regulă la noi; eram conștient de acest lucru; făceam parte din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
așa singură mereu și tristă.“ M’a luat de mână: „Aveți cea mai frumoasă mână din lume; și e lucru rar să o constate și să v-o spună o femee. Veniți cu noi“. Orice i-am răspuns, nu o descumpănea: i-am spus că nu are ce căuta cu băețandrii aceia, să meargă și să se culce. Am profitat de faptul că s’a dat jos după (sic) masă și am plecat. Scena era urmărită de toți: clienți și chelnări
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și, cu siguranță, mersul ei obosit - era după exact opt ore de muncă neîntreruptă - l-au făcut pe un puști să strige: „Uite baba! Scumpa mea, am crezut că i se face rău. Acest adevăr, aruncat brutal în față, a descumpănit-o. Totuși a fost în stare să-i răspundă: „Da, drăguță“. Noroc că era cu mine. Nu că ar mai avea veleități, dar sigur s-a gândit la Mica. Am consolat-o spunându-i că băiețelul ar fi putut să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am zis eu. «Cum pe degeaba?», s-a prefăcut el mirat”. „Chiar așa, moș Anani, - l-am întrerupt, sperînd să aflu un lucru pe care nu l-am discutat niciodată cu dînsul - , de ce te-au condamnat?” întrebarea mea l-a descumpănit: nu-i venea să creadă că într-adevăr nu știu! Era convins că întîmplarea sa e cunoscută în sat de toți, de la mic la mare. I-am amintit că în acei ani urmam facultatea în Iași. După ce s-a mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lumi. Filmul despărțirii se oprește aici. Niciodată nu mi-am putut aminti cum am călătorit de la Brașov la Verești, gara de destinație. în acea vară, podul peste Suceava era în reconstrucție. Cu valiza de lemn în mînă, riscînd să mă descumpănesc și să cad în apă, am luat-o de-a dreptul peste grinzi, deși alături, mai jos, era o punte. Cei cinci kilometri pînă în sat lipsesc, de asemenea, din memoria mea. Cînd aproape să ajung acasă, din deal cobora
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de vorbă, e un „tînăr autor” bine cotat printre „sefiști”. Are - mi-a spus - 32 de ani și figurează în opt „antologii de gen”. „Problema” lui o constituie incertitudinile legate de debutul individual. Încercările de pînă acum l-au cam descumpănit. La „Albatros”, Florin Chirițescu, după ce a remarcat că „prozele sînt cam întunecate”, i a cerut să scrie un roman despre țărani. La „Junimea”, Vincențiu Donose amînă să-i dea un răspuns ferm, chipurile din cauza celor de la Consiliul Culturii. La „Cartea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de luat vederi, prăjini cu microfoane, aparate de fotografiat, reportofoane, care l-au asaltat în engleză, franceză, germană, spaniolă, cu tot soiul de întrebări. Nu fusese informat că o să fie prezentă și "presa străină" și în primele momente a fost descumpănit. S-a întors în spate și a întrebat: Cine i-a adus pe ăștia aici?" În spatele lui era tov. Oprea, care a răspuns că nu știe, întorcându-se la rândul său către Ștefan Andrei. Cum și acesta a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să iasă din apele cunoscute ale Pontului și să străbată oceanul în deplină siguranță. Acesta e motivul pentru care cei doi prieteni l-au cumpărat de la un căpitan bolnav înainte ca turcii, prezenți la licitație, pe chei, să se dezmeticească, descumpăniți de arhitectura atât de diferită de ambarcațiunile lor arcuite la capete, ca niște papuci otomani. În descrierea detaliată a autorului 5, care a privit-o prin ochii cunoscătorilor eroi din roman, corabia avea 25 m lungime, 7 m lățime și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a versurilor lui Rilke: „...Și orice lucruri cărora mă dau Devin bogate și mă cheltuiesc.” Știam că va muri, dar, în buzunarele veșnic sparte ale sinelui, îndesasem bine gândul că asta se va întâmpla „mai încolo”, mai târziu, altădată... Mă descumpănea această dorință imperativă de a trece Dincolo înveșmântată în hainele unui personaj pe care îl întruchipase cu frenetică desăvârșire (Babakina din IVANOV de Cehov), ca un ultim refugiu, ca un refuz încăpățânat al decesului banal sau, poate, ca o definitivă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
G. Ibrăileanu nu îi pune la îndoială bunele intenții, reproșurile vizând cantonarea în perimetrul urbei Iașilor. La H. Sanielevici îl irită furia negativistă, trădând un eu hipertrofic. Și Paul Zarifopol, cu toată inteligența-i ascuțită, ar avea câteodată opțiuni care descumpănesc. Nici E. Lovinescu nu scapă de aciditățile necruțătorului cenzor. Ironiile trec, nu rareori, în sarcasm sau de-a dreptul în batjocură. Sunt reprize de ilaritate oarecum neașteptate la acest spirit tulburat, aflat într-o tensiune continuă, dar și într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
modernismului emancipator s-ar simți acum ca acasă, mărturisesc că mă încearcă o indispoziție contrară celei a autorului care a abordat chestiunea banalității Răului. Berlinul cu fundațiile pe apă? America în mijlocul Mediteranei? Miami la beduini acasă? Indolența balneară seduce și descumpănește. "Our town is arab free", mă asigură un șofer de taxi comunicativ și cu mândria puțin cam amnezică. Să descoperi atâta Occident și atât de puțin mister pe țărmul misterios al lumii orientale: această neînstrăinare deranjează prin excesul ei de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
anume a contat pentru mine personal. Atunci când mergeam s-o vedem pe mama vreunui martir pentru a-i aduce la cunoștină moartea fiului ei, noi marxiștii, progresiștii, nu prea știam ce să-i spunem pentru a o consola. Eram total descumpăniți în fața morții. Organizam noi niște funeralii, dar ceva nu prea era în ordine. Acum știu ce am de spus într-o asemenea situație, știu care-s vorbele de îmbărbătare. "Fiul tău te așteaptă în paradis. Pentru el e mai bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
liniștită". Dexteritatea dialectică, simțul nuanței, gustul disidenței, cultivate de credincioșii aflați mereu în căutarea sensului ascuns, se pot întoarce oricând împotriva monolitismului comunitar. Adepți ai ijtihad-ului, interpretarea personală a lucrurilor ce țin de credință, ei nu se lasă prea lesne descumpăniți de putere, și nici de presiunile exercitate de coreligionarii lor. Al-Amin nu-și pune speranța în vreo victorie temporală. Împărăția lui nu e lumea asta, ci cea a rugăciunii și a studiului. Îl are alături pe fiul său, îmbrăcat în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
într-o vitrină un Saladin multicolor, un Che Guevara în alb-negru și un Nasrallah hilar. Iar într-o băcănie din Gaza, un Che cu beretă lângă un Arafat cu keffieh și un Nasrallah cu bonetă rotundă. Șocul imaginilor m-a descumpănit. Nu-mi scapă faptul că puterea de impact a unei efigii se măsoară după suma de nedumeriri pe care le stârnește, dar efectiv nu vedeam ce l-ar putea apropia pe argentinianul ateu de libanezul șiit. Greșeam. În patruzeci de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vom relansa procesul de pace". Și mai-marii noștri au dreptul la speranță, dar de aici până la adaptarea acestui ton festivist... Între ceea ce am văzut acolo și ce aud și citesc aici, la Paris, unde fac o escală, diferența mă cam descumpănește. Acest disconfort m-a împins să "fac un bilanț" destinat autorităților noastre îndrituite. Cu atât mai rău pentru micul vanitos care sălășluia în adâncul ființei mele! Într-o regiune în care nu economia, ci ceea ce este îndeobște numit factor cultural
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-au fost găsite. Poate că-i mai bine așa: o carabină într-o eventuală expoziție consacrată evanghelizării beduinilor ar fi un exponat dintre cele mai curioase. 6. Refuzul de a statua Acum câteva zile, un student franco-israelian m-a descumpănit cu o întrebare naivă și stânjenitoare care nu mi s-a mai pus niciodată. Spre finalul lucrărilor unui seminar ultrasavant de antropologie comparatistă, în cursul căruia se încercase o abordare structurală a celor trei monoteisme, el m-a întrebat către
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost zdruncinate atunci când Meyer-Lübke n-a mai vrut să recunoască baza de articulare ca o cauză de schimbare a limbilor și în special a pus cauza deosebirilor dintre limbile romanice în obstacolele geografice și politice” (I, 366). Philippide nu este descumpănit de critica personalităților, care au lăsat urme adânci în lingvistica europeană, și își construiește opera pe criteriul imaginar al bazei psihofiziologice, înjghebând pentru sud-estul Europei o istorie etnolingvistică falsă. Cităm pentru confirmare următoarele fragmente din textul autorului: „Cu toate deosebirile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]