608 matches
-
și eu să ajung... Am fost un idiot. Luke duce paharul la buze și ia o înghițitură din băutura din pahar, după toate aparențele, whisky. N-a făcut decât să se folosească de mine, așa-i? Mă holbez la el, descumpănită - apoi observ sticla pe jumătate goală, de pe masă. Oare de când e aici? Îi privesc iar chipul încordat și vulnerabil și fac eforturi să-mi reprim comentariile care-mi vin pe limbă în legătură cu Elinor. Normal că te iubește! Îmi las foile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pietonilor, au socotit că este bine a face un serviciu cetățenilor or. Huși (...) în ziua de 28 august punând umăr la umăr voinicește au mutat cele două blocuri și au făcut curățenia desăvârșită a trotuarului”. Probabil primarul Andrian a rămas descumpănit citind textul până în acest punct însă credem că urmarea l-a adus pe culmea indignării deoarece ofițerul responsabil cu premilitarii a dus infatuarea până la limita bunului simț: „...Dvs. ca Primar al orașului ați avut în subordine anumite servicii sau funcționari
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
profilaxiei terțiare este necesar să luptăm și astăzi cu prejudecățile referitoare la bolnavii psihici; deși medicația psihotropă modernă a arătat că schizofrenia este "reversibilă în sănătate", iar insul schizofren "un suferind ca toți ceilalți bolnavi...un frate de-al nostru descumpănit" (Pamfil & Ogodescu, 1976). “În primul rând există mentalitatea greșită de a considera îmbolnăvirea mintală ca o boală rușinoasă, ca o maladie nefirească, neobișnuită. În al doilea rând, trebuie să combatem scepticismul terapeutic, opinia care consideră că maladia mintală este incurabilă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
făcut focul sub chiupuri de-a lungul drumului de la Botoșani la București. Părintele a prevăzut chiar și un sac de gunoi, pe care unul dintre bărbații grupului îl poartă cu el de-a lungul rândului. Atunci când unul dintre pelerini flutură descumpănit caserola goală de polistiren alb, bărbatul, îmbrăcat cu cea mai bună vestă de piele pe care o are și cu căciulă neagră de miel pe cap, cam nepotrivită pentru temperatura de afară, se repede la el, prinde caserola și apoi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Domnule, dumneavoastră sunteți nebun?? Tovară... Dispari, imbecil nenorocit! spuse primarul, indicând cu brațul întins, în mod cât se poate de explicit, spațiul prin care oamenii civilizați intră sau ies din cameră. Tovarășuuu... Ieși afară, cretinule! Monstrul a părăsit camera inchizitorială descumpănit și amărât la culme, cu moralul adânc zdruncinat, trăind cea mai mare dezamăgire, cel mai mare eșec din cariera lui. O catastrofă! De unde se aștepta să fie elogiat, admirat și invidiat pentru metodele lui științifice de cercetare a infractorilor... Poftim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în barem, iar când tata a atins cu cel de-al doilea picior peronul gării, locomotiva cu un fluierat puternic făcea cunoscută continuarea traseului spre alte orizonturi. Nu mai coborâse nimeni. Trenul prinsese viteză și era acum departe. Stătea singur-singurel, descumpănit și descurajat în fața clădirii cu un etaj, care-l privea rece, distant și disprețuitor de la înălțimea acoperișului de țiglă strălucind sub soarele dimineții de vară. Cu trăistuța în mână, în care mai avea un rest de apă clocită și leșinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ce vrei? M-am concentrat adunându-mi toate forțele de care eram capabil și am formulat în stil absolut spartan, cu maximum de conciziune: Mama vă roagă să veniți urgent că fată Miți. Moașa s-a uitat la mine complet descumpănită, ca și cum în fața ei s-ar fi aflat un vorbitor de limbă asiatică: vietnameza sau japoneza. Ce spui tu acolo, măi băiatule, ce Miți? Miți, doamnă! Măi puștiule, cine-i Miți? Capra, doamnă! Capra noastră se cheamă Miți. Mama vă roagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de feluri să mă joc, jocuri noi pe care până ieri le inventasem chiar eu, cu fantezie, cu dăruire, îmi este dor să mai citesc povești și nu mă împac deloc cu ideea că totul s-a încheiat pentru mine. Descumpănit, o rup la fugă din casa noastră să nu mai asist la scena insuportabilă a propriului meu priveghi, trântesc ușa cu toată forța, dar iarăși nimeni nu observă asta, alerg pe străzi până la marginea orașului unde, cât vezi cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în stradă, în comunism, a unei persoane particulare, manifestare spontană a iubirii pentru un mare scriitor ieșit de sub interdicție. Trei momente cu Tudor Vianu Într-o zi de septembrie a anului 1953, mă aflam într-un grup de „boboci“ puternic descumpăniți, chiar panicați, de faptul că nu găseam sala în care urma să asistăm la primul curs din cariera noastră de studenți filologi, cursul de literatură univer sală (sau de „literatură de peste hotare“, cum i se mai spunea în epocă). Amețiserăm
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bine să primească sprijinul intelectualilor, al scriitorilor, în interesul cauzei culturii. Este o explicație a pasului politic făcut de Nicolae Breban, și nu numai de el, alta fiind aceea că încă de pe-atunci se contura reactivarea forțelor conservatoare, dogmatice, descumpănite oarecum în cei câțiva ani de relativă liberalizare. Aceste forțe se regrupau, se reciclau rapid, adjudecându-și din mers și ideea națională, nelăsată nici azi din brațe, acționând din ce în ce mai decis pentru recucerirea porțiunii de teren cedată reformatorilor în anii ’67-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
e o pasiune, nu este nici măcar tandrețe, așa cum am simțit-o pentru unii: e o iubire inteligentă, o întrepătrundere sau, cum ți-am mai spus-o, o permanentă prezență, un soi de har divin care coboară peste mine. Sunt oarecum descumpănit. Am avut îndoieli, mi a fost chiar teamă: nu mă socoteam demn de o astfel de dragoste. Întotdeauna am resimțit iubirea ca pe ceva turbulent și dinamic, tinzând fără încetare către o finalitate exterioară și simplistă. Acum însă, dimpotrivă, e
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în centru, pe lângă Zid, într-o clădire nouă, mare, greoaie, mohorâtă. Ne-a primit un adjunct al ministrului care coordona printre altele și problemele cultural-științifice, ce s-a interesat de studii, limbi străine și, ciudat, ce "hobby" am, rămânând cam descumpănit că mă pasionează lectura, teatrul, pictura, mersul pe jos și nu tirul sau karate. Ambasadorul a profitat de întâlnire pentru a ridica unele probleme de colaborare în domeniu și, după 30 de minute, audiența a luat sfârșit. Fiind prezentat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
părul în valuri pe spate și o privește lung, pătrunzător. Ai plâns iar, Maria... Maria își ferește ochii într-o parte: Am... am citit mult și... Oare? Strici ochii aiștea frumoși... Îmi pare rău, Maria, reia el, după o pauză, descumpănit, chinuit. Ce să fac? Spune-mi! Aș vrea să nu mai... Maria tresare speriată: Nu! Nu! Ce să faci?! N-ai ce să faci! Ștefan oftează și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cu cine-i fi semănând așa clonțos, că parcă te-aș cunoaște... Ascultă, zâmbește Ștefan pe sub mustață, maică-ta a fost cândva, odinioară, de mult, a fost prin Târgul Sucevei? Boierii își dau coate și-și ascund un zâmbet. Mihail, descumpănit, dă din colț în colț, clipește des: Maica? De unde? Maica n-a scos nasu' dincolo de hotarul satului, spune el și tușește, apoi aruncă o privire chiorâș, șăgalnic. Au poate... poate la vreun fapt de sară, Măria ta să fi rătăcit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părăsiți! Am împărțit împreună și pâinea, și apa; și râsul și lacrima; și viața și moartea... Eu... voi... noi suntem trecători... Moldova e veșnică! Voi... voi sunteți ultima mea nădejde... De plecați și voi... Se lasă o tăcere grea. Toader, descumpănit, se foiește când pe un picior, când pe altul, cu ochii pe opincă, se cioșmolește, se scarpină în cap... Și-și ia inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a venit în Moldova ca un zmău! Se va căra valvârtej, ca o jigodie răpciugoasă, cu ciuma și oastea lui Ștefan Vodă coadă biciuindu-l spre Dunăre! Spre Dunăre! Crezi?!?! strigă Ștefan uluit. Adevărat?!?! Chiar așa?!?! Chiar așa! Cred! Ștefan descumpănit o clipă: Crezi?! Sau știi?! Cred!! Și știu!! Ștefan, sufocat de fericire, izbucnește: Să-ți fie gura aurită! Îți dau Voronețul! Mitropolit te fac! îi promite și râde, râde, dar râsul îi moare încet în gâtlej, înăbușit. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
decât armatele, Bizan țul, care aflase la ce trebuia să se aștepte, Îi primi cu răceală pe cruciați și le stabili cvartirul la Pera, pe celălalt mal al Cornului de Aur. Pe măsură ce trecea timpul, Hermann era din ce În ce mai dezamăgit și mai descumpănit. El plecase să-l gonească pe Antichist de la Ierusalim și acum, iată, totul devenise un joc al politicii pe care Împăratul Alexis Comnenul Îl juca cu mai marii cruciaților, pentru a-și asigura supremația În Țara Sfântă. Încet, Încet, Înflăcărarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu care primea poruncile la Curte. Adelheid tăcea. Era prea surprinsă ca să poată scoate vreun cuvânt. Cele câteva clipe de liniște o ajutară să se reculeagă și să-și recapete, cel puțin În aparență, sângele rece, În timp ce ministerialul era din ce În ce mai descumpănit. În sfârșit, spuse: — Ce situație neplăcută, nobilă Adelheid. Nu m-aș fi așteptat să vă Întâlnesc În această stare umilitoare, de prizonieră a domnului Adalbrecht de pe Stouff... Se opri. Își dădea seama că Începuse prost discuția. Totul decurgea altfel de cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mîngîia cel mai des, ar fi dat de ea... „Uite-o că nu e !“ - și nenea Dode își descoperi demonstrativ mușchiul care altă dată găzduia bucata aceea neagră. Într-adevăr, brațul era curat, fără nici o urmă de schijă. Dănuț plecă descumpănit și, ajuns în curte, o văzu iarăși pe soră-sa degustînd un găinaț proaspăt. Dă-o - ncolo, nici nu mai avea chef să o spună mai că-sii ! Aici toți aveau obiceiul ăsta. De exemplu, cînd mer gea în dosul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
azi la dejun. Ți-am scris ieri, dar am profitat de faptul că i-am scris lui Georges și adaug la scrisoarea pentru el aceste câteva rânduri. Ține-mă la curent cu problema Cinci; nu fi prea crudă; pare foarte descumpănit. Te sărut cu toată marea mea afecțiune, cu țipete înăbușite de dragoste, de tristețe, de disperare. Toată lumea - Lina, Chirana, Iani, Costel - toată lumea îți trimite sărutări și sărutări de mâini, iar Lina mi-a spus pe când pleca cu covoarele: Mai avem
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
luna august scrisorile ne vor fi mai oficiale, căci și G. pleacă în concediu. Ultimele tale scrisori, pentru că au trecut pe la cenzură, mi-au sosit abia după 15-18 zile. Te sărut, fetița mea frumoasă, din toată inima mea istovită, îngrijorată, descumpănită. Mama ta 66/1948 Duminică 25 iulie [1948], ora 7 seara [...] Micuță, te întorci în țară în două cazuri: 1) dacă se extinde comunismul până la Paris - mai bine te obișnuiești cu cel de aici, care va fi trecut prin fazele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Lucica. Alerga spre mine cu fața scăldată în lacrimi. Lîngă ea, răvășit, hirsut, era Radu, bărbatul său. Nu-mi amintesc care dintre ei a spus mai întîi: „A murit mama!”. Am rămas cu toții cîteva minute între linii, eu cel mai descumpănit. După ce mi-am înghițit nodul care-mi blocase respirația, am întrebat cînd, cum și dacă știe și tata de aceasta. Nu, încă nu știa! Ograda noastră-i lungă și puțin în pantă. Niciodată n-am străbătut-o mai lent și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în centru, pe lângă Zid, într-o clădire nouă, mare, greoaie, mohorâtă. Ne-a primit un adjunct al ministrului care coordona printre altele și problemele cultural-științifice, ce s-a interesat de studii, limbi străine și, ciudat, ce "hobby" am, rămânând cam descumpănit că mă pasionează lectura, teatrul, pictura și mersul pe jos. Ambasadorul a profitat de întâlnire pentru a ridica unele probleme de colaborare în domeniu și după 30 de minute audiența a luat sfârșit. Fiind prezentat în ambasadă și la externe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tonul se însumau deci pentru a produce o impresie ciudată. Adunarea se agită o clipă, apoi se calmează; nu mai era nimic de făcut: sala era forțată. Lamartine, care a ieșit la primul zgomot, reapăruse la ușă cu un aer descumpănit; traversase culoarul central și se întorsese la banca lui cu pași mari, ca și când l-ar fi urmărit un dușman invizibil pentru noi. În urma lui au apărut aproape imediat câțiva oameni din popor; s-au oprit în prag, surprinși la vederea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu suntem răspunzători de situația creată de o persoană în plus în spațiul lui. Am sfârșit prin a-l preveni că vom depune plângere la Spațiul Locativ. De fapt, tot ținându-i piept, încercam să-i ascundem cât eram de descumpăniți, fiind conștienți de faptul că nu exista ieșire, căci acest gen de conflicte nu interesa deloc Spațiul Locativ. Ar fi trebuit oare să cedăm dreptul nostru de trecere prin nenorocitul acela de vestibul? Ar fi schimbat oare aceasta ceva din
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]