588 matches
-
un ton, iar Georgel intrând pe altul. „Ca să dreagă omul busuiocul”, cum evoca mai târziu acest moment, Marioara Murărescu, cobzarul a dat drumul jos la pană și a intrat apoi în tonalitatea lui Georgel. A fost întâiul pas timid și descumpănit de incidentul, „dres” în cele din urmă. Succesul și consacrarea aveau să urmeze în șuvoi apoi, pentru ca azi scena să fie pentru artistul Georgel Nucă mirajul propriei chemări spirituale, aspirația și împlinirea sa. „Am avut de învățat de la Ion Drăgan
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]
-
dau doctoratul la el (pentru cel luat în țară nu mi s-a mai dat diplomă, deoarece chipurile... nu s’a găsit hârtie corespunzătoare), onorabilul profesor Pasche s-a adresat asistentului sau șoptind: ‘Eine andere Osten’ (încă unul din Răsărit). Descumpănit, am avut norocul să văd pe biroul lui o carte nouă de Friedrich Asinger privind chimizarea hidrocarburilor. Mi-am luat inima în dinți, și deși nu mai văzusem cartea, am îndrăznit să-i spun că autorul mă citează. (Într’adevăr
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
nu era dumnealui. Deschid ochii și recunosc un chip destul de cunoscut, întreb: - Dumneavoastră sunteți Sfântul Petru? La care simpaticul bătrân îmi răspunde prompt: - Da, eu sunt Sfântul Petru, știu că mă ai într-o icoană din casă. Am rămas oarecum descumpănit, dacă și pe asta o știa. Sfântul îmi zice: - Văd că ai început să visezi și m-am gândit - fiind prin zonă- să-ți las un Înger să-ți tălmăcească visul. Prind curaj și îi spun bătrânului sfânt: - Nea Petrică
TĂLMĂCIREA UNUI VIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357419_a_358748]
-
Nu te-am întrebat dacă tu crezi că Cineva a făcut lumea asta, ca un Ziditor, că este Cineva dincolo de lume, ci: tu crezi că acest Cineva are o legătură personală cu tine?»”. Și zice el că a rămas puțin descumpănit: „Nimeni nu-mi pusese atât de tranșant problema asta!”. Și, după puțină șovăială, i-a spus: „Părinte, eu cred, dar ajută-mă să înțeleg mai bine!” Și Părintele a zis: „Fiule, dacă crezi cu adevărat, toate de la sine se așază
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
și... - Și pe avocatul ăla cine-l plătește Adriana? Știi că nu-ți dă bani, dar cere și pentru impozit și pentru el? Știi că trebuie plătit și la barou? - Știu că la început..., încercă fata să zică ceva, ușor descumpănită, cu privirile în podea. - Nu știi nimic! Mergi mâine și te interesează, vezi ce condiții se cer și cât ar costa. Nu avem acum posibilitatea să te ajutăm, o întrerupse Pavel cu multă hotărâre și obidă în vocea-i sugrumată
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
seară”, volumul de versuri scris de Mariana Cristescu, este un veritabil dialog cu sine, monolog cert, dintr-o dorință de autocunoaștere, iar decorul acestui ceas de taină este asigurat de natura cu toate bucuriile ei, menite să echilibreze un eu descumpănit, ajuns într-un impact al ființei, al existenței. Seara este momentul cel mai generos al zilei, un timp așezat, în care gândurile pot fi adunate, simțite, exprimate, atât cât se poate. Deși se deapănă o poezie discursivă, limpede, sunt ușor
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
viață, spuse Pilat cu detașare. -O întrebare mărite procurator! spuse mirat Comus Lucretius. -Vă ascult magistre. -Ce veți face dacă acest Iisus care se spune că a înviat va fi prins viu? Îl veți răstigni din nou? Pilat oftă insesizabil, descumpănit. Părea a fi una din batjocurile obișniuite ale lui Comus Lucrețius rostită însă pe un tot cât se poate de sobru. -Mda, zise el, este o variantă la care nu m-am gândit. Există totuși mărturia celor de pe Golgota că
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
-i spun Oanei.. ceace-am și făcut. Am intrat în camera Oanei și i-am zis..Să iți pregătești bagajele...De mâine te muți la familia Herscovici, I-am povestit cu lux de amănunte cum a decurs discutia.A rămas puțin descumpănita și pentru un moment am simțit că nu se bucură..lucru pe care l-am spus..- -Nu crezi că este normal..este o situație nouă.. Merg în necunoscut.. Știu prea puțin despre oamenii aceștia.. Venim din medii diferite. Ei sunt
DESTIN DE FEMEIE.OANA. VESTEA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359381_a_360710]
-
Leliei Mossora: speranță devenită motivația de a trăi, emoție infinită într-un suflet nemărginit, iluzie contopită cu reveria; tăcere aleasă ca aliat de încredere pe drumul speranței și întrevăzută ca unică opțiune sigură pentru ca cel ce speră să nu fie descumpănit - tăcerea adună strigăte, tălmăciri, frământări dar nu e niciodată sinonimă cu muțenia, găsindu-și ecoul prin puterea cuvântului scris; mirare care implică inițial o vreme în care îți manifești disponibilitatea de a te integra în panorama lumii, de a surprinde
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
tău. A ta toată viața. Ai făcut totul a nu mai fi nimic. Ba da! O amintire urâtă, dar și asta a dispărut. Singurătartea, teama, lipsa banilor pentru întreruperea sarcinii, lupta cu mine, ca apoi să mă simt goală, complet descumpănită, dezamăgită, disperată. Au urmat zile că nopțile nu dormeam de durere, de revenire la așa zisa viață. Propuneri directe sau ocolite, cui îi mai ardea de dragoste care se dovedise a nu fi nimic decât vorbe, ce-i drept frumoase
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
și femei îmbrăcate în sari roz. Citisem undeva, că femeile îmbracă aceste rochii doar în zilele de sărbătoare. Îmi spun: "Iată, sosirea mea aici e o sărbătoare! " și mă simt onorată că au îmbrăcat pentru mine minunatele sari. Rămând însă descumpănită: în locul unei statui de-a lui Buddha, așa cum mă așteptam, în fața ochilor mi se desfășoară scena nașterii lui Isus alături de un multicolor brad de Crăciun (artificial, desigur). Îmi revin repede și pun totul pe seama ospitalității, peste câteva zile este totuși
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
mai ceva decât groapa cu lături a palatului, ceea ce nu l-a împiedicat s-o facă mereu pe Regele Soare. *** Verdunel se trezi într-o sală mare trântit în fața unui șemineu în care ai fi putut intra călare. Privea total descumpănit în jurul său, la oamenii îmbrăcați în uniforme și care aveau îndreptate spre el niște pistoale mai ciudate. Reuși să priceapă ceva din zbierătele lor și încercă să răspundă: - Jio sui profesior docteor... Probabil că nu era exact răspunsul așteptat fiindcă
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
metrou la piața Victoriei. Vreau să îmi cumpăr o cartelă, domnul din ghereta dedicată îmi spune că nu îmi poate da niciuna, caseria s-a închis la orele 22, el e numai paznic. Constatare: automate pentru cartele nu există. Sunt descumpănită, el e drăgut, mă recunoaște, îmi spune nu e nicio problemă, pot sări peste bară/tourniquet. Nu înțeleg să sar îi spun, am the right change, aș vrea totuși o cartelă. Nu poate face nimic, insistă să sar, îi mulțumesc
00 de paznicul de la metrou să sară turnichetul, pentru că la casierie era închis () [Corola-blog/BlogPost/338640_a_339969]
-
des. -Nu cred că se va mai face astăzi repartizarea suplinitorilor, deși secretara zice că nu poate să spună nimic, până când vine șeful de la ședință. Tinerii care așteptau nu mai sunt decât doi, dar poate or reveni, a spus Popescu descumpănit. După ce s-au încruntat și au început să pună problema timpului pierdut și ajungerii acasă, cei șase și-au reluat discuția. -Cum de ai avut curaj să te prezinți la examenul de definitivat la vârsta asta? Ba chiar să-l
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
strigă locotenentul. ---Vă rog respectuos să reveniți asupra măsurii luate! Oamenii sunt nevinovați! Locotenentul încremenise câteva clipe cu ochii în ochii celuilalt---ochii aceia de miop,dar cu privirea limpede și hotărâtă. ---O să te înaintez Curții marțiale ! tuna el ,din ce in ce mai descumpănit. Plutonier, execută ordinul ! ---Dom-le locotenent, stărui Israel Dădu Rosen, daca nu reveniți asupra măsurii luate,vă rog să ordonați să mi se aplice mie 'toate loviturile' ! Să fiu numai eu pedepsit pentru toți acești zece oameni nevinovați! Vorbind , se fixase
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
la slujba asta onorabilă pe care abia ai găsit-o? - Da, domnule! Ar fi fost onorabilă dacă ați fi creat un mediu favorabil, dar în condițiile... - Aha, nu vrei să mai lucrezi cu porcii! ridică el tonul, iritat și insinuant. Descumpănită, Adriana rămase cu o mână plină de hârtii în aer, privindu-l pe director din ce în ce mai surprinsă. Își revenit rapid și-i răspunse cu toată ironia de care era în stare: - Circulă rapid veștile rele, domnule! Patronul se întoarse cu spatele
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
la desene animate. Realitatea m-a izbit în moalele capului. „Stimatul domn” mi-a aruncat plictisit, fără să-și întrerupă hârjâitul: - Lopată n-am. Și cu portbagajul mai străduiți-vă! Trageți cu forță, imposibil să nu-l deschideți până la urmă! Descumpănită, mi-am pipăit cu îngrijorare zona de deasupra buzei superioare, întrebându-mă dacă nu cumva mi-a crescut mustață. În timp ce-mi făceam în minte planuri de înființare a unei asociații feministe (Asociația femeilor fără mușchi, fără mustață, fără
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
un fapt. - Ceva grav ? - Acum nu mai contează! - Despre ce este vorba, totuși? - Despre o femeie pe care am cunoscut-o destul de îndeaproape și despre sute de femei, probabil, pe care nu le-am cunoscut. O femeie care... Se opri descumpănit, simțind că nu mai este ascultat. Vru să se ridice cu furie și să plece, scrutând-o mustrător cu privirea pe Arina. În ochii ei însă mijeau lacrimi, semn că înțelesese totul înainte ca el să fie explicit; ori, poate
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
fericită, un copil, un serviciu mai bun. Viața mea de receptor și dătător de cadouri s-a schimbat semnificativ de când a apărut ideea de a-ți dărui ziua de naștere. Prima oară când mi s-a întâmplat asta am rămas descumpănită. O prietenă a venit la mine cu un cadou inedit. Un calendar (de doi lei), pe care mi-a spus că a dat 10 euro ca să ajute o asociație de nevăzători. M-am uitat la ea ca la o ființă
„Ce vreau să-mi iei de ziua mea...” O tendință în România la aniversări: cei care-și fac cadou propria zi de naștere () [Corola-blog/BlogPost/337712_a_339041]
-
frumos. A fost rândul Laurei să rămână încremenită pe scaunul său. Nu-i venea să creadă că Daniela este în brațele lui Iustin și îl ține strâns cu mânuțele pe după gât. Planul nu prevăzuse întâlnirea de pe hol și era oarecum descumpănită. Era sigură că fusese o idee a Marianei. Nu știa ce se întâmplase, ce își vorbiseră. Era derutată și temătoare să nu strice ceva din acest tablou, care părea mai frumos decât a îndrăznit ea să-și imagineze vreodată. „Doamne
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
pe locurile și în poziția știută de el la ultima trecere prin casă. Acesta era covârșit de neorânduiala existentă aici. De regulă, el era un om ordonat. Fiecare lucru avea locul lui bine stabilit. Nimic nu lăsa la întâmplare. Privea descumpănit și încerca să înțeleagă ce s-a petrecut în casa lui. Cândva, după cum și-a amintit acum, a mai găsit câte ceva deranjat. A crezut că i se pare. Era doar un scaun în alt loc și ușile de la dulap deschise
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
glumit! Am tot sperat să mi te răzgândești, pentru că Mărțișor te-a părăsit. L-am amenințat și-atunci el a plecat în țara lui, fără să mai întrebe de tine. Te-a părăsit ca un laș. Primăvara făcu ochii mari, descumpănită. Soare-Împărat continuă încurajat: - Și-acum, alege! Vei mai iubi un laș fugar sau vei iubi cenușa unui nevolnic, ucis în luptă dreaptă de un viteaz de-al nostru? - O, tată iubitor! Ajunge! Ticăloșia ta s-a cizelat, iar geniul tău
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
forfota ce se rotea ca un cerc nedefinit, cuprinzând ca într-o plasă de paianjen totul. Furnicarul de oameni alerga haotic. Doreau ceva, dar nu înțelegeau ce doreau. Unii oameni intrau în clădiri uriașe și după câteva clipe se întorceau descumpăniți. Alții păreau a face cumpărături, căci plimbau sacoșele prin magazine. Unde și unde câte un trecător se sprijinea de vreo bancă pentru a-și aduna gândurile zăpăcite de prea multe informații. Bulversați de încărcătura unei zile de muncă, funcționarii publici
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]
-
pe de rost în lungile ierni albastre. Aceasta casă a ipotecilor îndoliate, cultivând atenția nesperată printre filele cărților șterse de timp. Acest rând în care amănuntul se pretinde zicală. O NOTĂ Adu-mi o notă muzicală să îmi cânte acordul descumpănit al viiturilor de primavară. O notă întreagă și lungă atinsă de răceala anotimpului dublu. Arată-mi cum se învelește vocea între oracol și viziune. O notă desuetă a pașilor pe asfaltul tânguit al amintirii: această întoarcere a viețuitoarelor pe pământ
ARTA MUZICII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378819_a_380148]
-
fusese o experiență tristă, dar primise în schimb un dar minunat, pe Ionuț. Ușa localului se deschise și apăru Valentina, cu zâmbetu-i seducător, însoțită de viitorul ei soț, Marian. Aceasta, după ce aruncă o privire fugitivă în căutarea Laurei, rămase puțin descumpănită descoperindu-l pe Nicolae la masa celor două prietene. Îndreptându-se spre masa lor, abordă zâmbetul ei plin de voie bună. - Bună dimineața, dragelor! Scuze pentru întârziere, ne-am luat liber pentru a fi cu voi toată ziua, așa că vă
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]