500 matches
-
uciși cei mai mulți în somn; în sfârșit, animalele omorâte ori risipite, care și echipamente distruse. într-un cuvânt, un dezastru. Odolgan veni lângă el. O rană adâncă de tăiș îi brăzda fața. — S-au dus. Vrei să-i urmărim? Furios și descurajat, Balamber îl privi pentru o clipă ca și cum nu l-ar fi văzut. Apoi se scutură: — Să-i urmărim? Unde? în pădurile alea ne-ar măcelări pe toți. Era furibund, și nu doar pentru batjocura pe care i-o adusese succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
porțiunea uscată de teren, aproape de ceea ce mai rămăsese din colibă: câteva scânduri căzute la pământ, mistuite aproape în întregime de flăcări. Acolo îl așteptau tovarășii săi, cărora li se alăturase acum și Divicone, care, la drept vorbind, părea mai mult descurajat decât înspăimântat. Privind prizonierul, un bărbat pe la patruzeci de ani, slab ca și el, dar cu o barbă lungă, izbucni: — Eucherius, de ce ați făcut asta? Voiai deci să mă omori? Celălalt nu-i răspunse. îi țintuia, în schimb, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uimit, de ce i se dădeau asemenea explicații amănunțite. Șeful executivului privi în sus. Părea să nu-și dea seama că se oprise. Continuă: - Dar asta este doar o parte din explicație. Dumneavoastră ați menționat lămpile radio. Repetă pe un ton descurajat: Lămpile radio! Zâmbi obosit. Domnule Craig, una din diplomele mele este de inginer și asta m-a făcut să fiu conștient de teribila problemă cu care se confruntă tehnologia modernă, problema imposibilității ca un singur om să învețe tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și M dinaintea dispariției LUI s-a topit pur și simplu și speranțele mele de a găsi cît de cît o urmă de-a LUI pe-aici Începuseră să se spulbere. Mai așteptam totuși ceva și nu mă simțeam complet descurajat. Mi-ar fi plăcut să mai adun niște informații și, cu toate că așteptările mi-au fost Înșelate și mi-am dat atîta osteneală să bat un drum atît de lung, măcar să mă pot folosi de aceste informații În raportul ce urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor, Ahmed a poruncit ridicarea asediului. Un tânăr oranez care critica în gura mare ordinul de retragere a fost decapitat pe loc. Cum mă miram să-l văd pe Șchiop atât de lesne descurajat, atât de grăbit să-și lase baltă încercarea, acesta a dat din umeri: Dacă vrei să te bagi în politică, să duci tratative cu principii, trebuie să înveți să disprețuiești aparența lucrurilor. Râsul lui ca un rânjet mi-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
auziră glasuri și pași care se apropiau. — Valerius, îl imploră Maktor. Soldații intrară în celulă fără să-i arunce vreo privire lui Maktor. Numai comandantul escortei lui Vitellius se uită la el cu un aer întrebător. Maktor dădu din umeri descurajat. — N-a vrut. Piața era înțesată de oameni când Valerius ieși din închisoare, sprijinit de doi soldați și înconjurat de alții. Mergea cu capul plecat, fără să opună rezistență. Tăcuți, oamenii se dădeau în lături pentru a-i lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
timiditatea îi dispăruse în mod miraculos - dar problema nu fusese rezolvată. Nu trebuia să-și uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
m-a întrebat, cu o voce fals îndatoritoare, cum o mai duc - era actriță, pentru Dumnezeu, măcar putea să se chinuie să pară sinceră - și mi-a povestit totul despre cariera ei de succes. Am privit îndelung peretele din bucătărie, descurajată, mult timp după ce am închis. Pe perete era un tablou pictat de o prietenă de la școala de arte, ca o friză cu fructe exotice în culori neobișnuite: căpșune verzi, roșii mov, struguri alb-argintii, atârnând de o singură viță. Întotdeauna mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe prietenul meu Tomás Aguilar. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Providența mi-o refuza pe Bea, Însă mi-l trimitea pe fratele ei. Funest herald, mă gîndii În sinea mea. Tomás avea o Înfățișare sumbră și un aer oarecum descurajat. — Teribil aer funerar ne aduceți, don Tomás, comentă Fermín. Veți accepta din parte-ne măcar o cafeluță, nu-i așa? N-am să spun nu, zise Tomás, cu reticența lui obișnuită. Fermín Îi turnă o ceașcă din amestecul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-i vedem fața Înfricoșată printre obloanele de la intrare. I-am spus că Îl căutam pe fiul său, Julián. Pălărierul ne-a răspuns că fiul lui era mort și că ori plecam, ori avea să cheme poliția. Ne-am Îndepărtat descurajați. Zile În șir am străbătut cafenele și magazine, Întrebînd de Julián. Am cercetat În hoteluri și pensiuni, În gări, În bănci unde ar fi putut merge să schimbe bani... Nimeni nu-și amintea de un bărbat care să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cățel, n-are purcel. În timp ce Costel Înșira toate astea și-i făcea lui Gelu o schemă foarte complicată de cum trebuie să ajungă până la casa bătrânului, moș Mitu aproba prin mișcări ale capului sau mai adăugând câte un da. Băiatul păru descurajat la Început, dar, când se lămuri bine de câte ori trebuie să facă la dreapta și de câte ori la stânga, Își săltă rucsacul pe umeri, zise bună seara și mulțumesc și plecă În direcția din care venise. După zece pași fu strigat și chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cuvinte ei au luat drumul castelului, dar au fost întâmpinați de către un mesager venind dinspre tabără și care fusese trimis în căutarea Bradamantei, spre a o chema îndărăt, în mijlocul armatei, unde era nevoie de prezența ei spre a reînsufleți oștile descurajate și a ține piept înaintării maurilor. Întristatul cavaler care se numea Pinabel, a aflat astfel că Bradamanta era un vlăstar al casei Clermont, care avea cu propiria-i casă de Maiența, o veche dușmănie. Din acea clipă trădătorul nu a mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai în secunda în care se pregătea să plece iar. — Ai să rămâi fără suflare de atâta mers, a hohotit Ioana zglobie. — Încearcă-mă! nu m-am lăsat eu descurajată. — Atunci, hai! Japonia? Dincolo de templele înconju rate de grădini magice, sunt oameni de o poli tețe desăvâr șită, care nu fac nici un gest nelalocul lui, com por ta mentul e ca un strat de flori plivit de buruieni, acolo totul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
le mai găsește. Ca o ultimă speranță, scotocește tarabele închise, dar nu mai găsește nimic care să nu fi fost deja mâncat de alți copii flămânzi sau de câinii vagabonzi care-și fac veacul pe acolo, în căutare de hrană. Descurajat, se așază lângă cerșetorul care sforăie tare. Încearcă să nu se mai gândească la ce i s-a întâmplat. Tatăl lui e mort. Și oricum, nu era tatăl lui. El este fiul englezului din fotografie, care a murit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
costisitoare ale rajahului de Amritpur, astfel încât nici nu merită adăugate la lunga listă de contribuții. Cu diferite ocazii, chiar sir Pervez Readymoney Mistry contribuie la bunăstarea lui miss Parry. Dacă aș fi în locul lui Torrance, conchide Bobby, m-aș simți descurajat. În mod ciudat, nu-și aplică sieși aceeași logică. Cu toate că și-a însușit tot ce putea învăța pe Falkland Road în privința dragostei, a făcut asta de pe poziții foarte clare (mai ales în ultimul timp). Dragostea, dragostea adevărată, n-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai în secunda în care se pregătea să plece iar. — Ai să rămâi fără suflare de atâta mers, a hohotit Ioana zglobie. — Încearcă-mă! nu m-am lăsat eu descurajată. — Atunci, hai! Japonia? Dincolo de templele înconju rate de grădini magice, sunt oameni de o poli tețe desăvâr șită, care nu fac nici un gest nelalocul lui, com por ta mentul e ca un strat de flori plivit de buruieni, acolo totul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
intre dimineața În spălător. „Primii doi!” auziră din dormitor și li se făcu pielea de găină. În curând auziră paturile scârțâind fier pe fier și icnetele fericiților. Câtorva li se Înlăcrimară ochii și se scăpară pe ei. Aveau priviri pierdute, descurajate și pline de rușine. Camarazii, de la care se așteptau la batjocuri, Îi bătură pe spate și-i Îmbărbătară: „N-are nimic, se Întâmplă la toată lumea. Până vă vine rândul, o să fiți ca niște lei-paralei. Ba chiar e mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
schimbase: Dacă-l lăsăm pe Muneharu să moară, nu vom fi la înălțimea Căii Samurailor. Nu vom accepta un acord de pace care nu va cruța viața lui Muneharu. — Cheamă-l totuși pe Ekei aici, ordonă Hideyoshi. Nu părea deloc descurajat; ba chiar, devenea tot mai optimist cu fiecare minut. Îl invită pe călugăr într-o cameră însorită și-l pofti să stea comod. După ce vorbiră despre vremurile de demult și comentară diverse bârfe din capitală, Hideyoshi duse conversația mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Însă chiar și după ce rupsese relațiile cu Nobuo, Hideyoshi continuase să trimită mesaje, cu condiții și mai avantajoase decât înainte, încercând să-l convingă pe Ieyasu. Emisarii, însă, nu făceau decât să provoace indignarea lui Ieyasu și se întorceau complet descurajați. — Seniorul Ieyasu răspunde că Seniorul Hideyoshi este acela care nu-l înțelege pe el, transmise un mesager. Hideyoshi zâmbi forțat, ripostând: — Nici Ieyasu nu-mi înțelege mie sincerele sentimente. Dar, indiferent, ce altceva făcea, timpul petrecut în Sakamoto era ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ne dea un fals sentiment de promovare sau de retrogradare. În orice caz, epoca lui Lulu a apus. Dar o să-i treacă. Numai că ea e ridicol de competitivă. Asta-i tot. Am clătinat din cap, simțindu-mă încă puțin descurajată, dar și recunoscătoare pentru gestul de prietenie al lui Phil. — Mulțumesc. știu că uneori durează până când îți cunoști colegii. Probabil c-am prins-o într-o zi proastă. — Aș vreau eu să fie așa, dar ar trebui să te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întorc cu încă un rând. Amy se întinde să-și ia poșeta. Bagă banii la loc, spun pe un ton ferm. —Dar... — Poți să faci cinste cu următorul rând, spun veselă și mă prefac că nu văd fața mai degrabă descurajată a lui Amy, pentru că își dă seama că o să fie o noapte mult mai lungă decât se gândea ea. —Bine, spune încet. Îmi dau seama că e enervată. Îți place să zbori? întreb eu schimbând complet subiectul, de parcă nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
întâmplat cu asta. Bine, am primit vreo douăzeci de scrisori cu „vă rugăm să vă duceți naibii“, apoi mi-am cam pierdut îndrăzneala și încrederea. Scenariul e acum sub patul meu, adunând praf. Pentru o vreme am fost atât de descurajată încât m-am gândit să renunț la scris cu totul. Apoi, într-o zi s-a întâmplat ceva extraordinar. Ceva ce mi-a dat cu adevărat viața peste cap. Vedeți voi, m-am întâlnit cu Sandy Elkinson în aeroport. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zice că e foarte ocupat. Dacă vreau să fiu studentă, trebuie să-mi depun candidatura la biroul de admitere. Cum să pot face asta? Nu am nici o diplomă. Nu am terminat nici măcar școala primară. Dar încerc să nu mă simt descurajată. Mă forțez să merg la soția domnului Zhao, Yu Shan, ca să o implor pe ea. Își joacă rolul cu pasiune. Povestește despre chinul ei, își arată păduchii din păr și bășicile de la picioare. Înduioșează auditoriul. Nu plânge, zice Yu Shan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înceta să fie recunoscător Atoateînțelegătorului în fiecare zi. Poate că ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
timiditatea îi dispăruse în mod miraculos - dar problema nu fusese rezolvată. Nu trebuia să-și uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]