290 matches
-
de teamă. Imaginați-vă însă cîte o singură scenă. Treceți la următoarea numai dacă imaginarea oricărei situații din etapa respectivă este însoțită de o anxietate de mică intensitate. După ce stăpîniți toate etapele, puteți adăuga unele elemente mai dificile, pentru aprofundarea desensibilizării. De exemplu, dacă vă temeți că anumite lucruri vor merge prost (de exemplu, că foaia cu discursul pregătit va zbura de pe pupitru în caz că vă temeți să vorbiți în public), imaginați-vă că faceți față situației cu calm și într-o
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nemedicamentoase ale fobiilor specifice pot fi împărțite în două categorii: terapii comportamentale și terapii cognitive. Înainte de a discuta aceste tratamente validate empiric, merită să ne oprim puțin asupra unei terapii care a apărut recent în literatura de specialitate. Reprocesarea și desensibilizarea prin mișcări oculare (Eye Movement Desensitization and Reprocessing, EMDR) a fost inițial folosită în cazul SSPT, dar a ajuns să fie aplicată și în tratamentul fobiilor specifice. Muris și Merckelbach au condus trei experimente controlate de EMDR (Muris și Merckelbach
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
este modelarea prin participare (Denney et al., 1977). Terapeutul intră în contact, în scop demonstrativ, cu obiectul fobic și îl încurajează și pe pacient să facă întocmai. Exercițiile de expunere sînt aplicate gradat. În fine, la polul opus se află desensibilizarea sistematică (Wolpe, 1958; Goldfried și Davison, 1976). Pacientul este învățat să aplice relaxarea progresivă a mușchilor (Jacobson, 1962), să stabilească ierarhii și să-și proiecteze mental etapele de expunere. Apoi, pacientul începe expunerea imaginativă gradată la situațiile temute, folosind relaxarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
gradată la situațiile temute, folosind relaxarea pentru a-și menține anxietatea la cote scăzute. Astfel, posibilele tratamente eficiente bazate pe expunere pot fi structurate în funcție de tipul expunerii și durata acesteia. Mai întîi, din punctul de vedere al tipului de expunere, desensibilizarea sistematică s-a dovedit eficientă în cazul fobiilor specifice (Curtis et al., 1976), deși există și indicii (Barlow, 1988) conform cărora expunerea in vivo este preferată celei imaginative. Această concluzie se bazează pe studii care au demonstrat superioritatea tratamentelor axate
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
funcționează anumite mecanisme adiționale sau alternative. Rachman și colaboratorii săi (1986) susțin că permisiunea de a pleca și de a se întoarce oricînd le dă pacienților un sentiment de siguranță și autocontrol care favorizează reducerea spaimei. Acest proces este similar desensibilizării sistematice, în care persoanei i se permite să se relaxeze din nou de fiecare dată cînd anxietatea depășește un anumit nivel. Cu toate acestea, este la fel de posibil ca expunerea (cu sau fără posibilitatea de întrerupere) să fie terapeutică pentru că reușește
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dar nu există nici o dovadă clară a efectelor pe termen lung în reducerea simptomelor după urmarea unui astfel de tratament. Mai mult, Zitrin și colaboratorii săi (1983) au raportat faptul că imipramina, un antidepresiv triciclic, nu a reușit să sporească desensibilizarea sistematică. După cum remarca Barlow (1988), absența unor indicații clare asupra eficacității triciclicelor în tratarea fobiilor specifice este surprinzătoare, dacă ținem cont de faptul că acestea dau rezultate foarte bune în tratamentul altor tulburări anxioase. Cercetările viitoare ar putea să conducă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
unele etape pot fi efectuate în imaginație. Ca eficiență, această metodă este mai lentă decît expunerea la situații reale, însă reprezintă o modalitate utilă de a adăuga etape intermediare în unele activități de tipul totul sau nimic. Pentru a utiliza desensibilizarea cu ajutorul imaginației, trebuie să stabiliți caracteristicile tipului de etapă pe care ați vrea să o parcurgeți în mod ideal, să le notați pe un cartonaș sau pe mai multe cartonașe, iar apoi, să vă imaginați că efectuați activitatea respectivă, după
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
puține dintre ele au o bază teoretică adecvată și doar cîteva au făcut obiectul unor studii clinice controlate. În primul caz o excepție ar fi cea a abordărilor psihodinamice de scurtă durată, iar în al doilea caz metoda reprocesării și desensibilizării prin intermediul mișcărilor oculare (EMDR). Ambele metode vor fi discutate pe scurt. Au fost propuse diverse tehnici, multe sub forma unor vindecări într-o singură ședință. În absența unei baze teoretice solide sau a dovezilor practice obiective, majoritatea nu merită să
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
terapeuți au susținut folosirea abordărilor psihodinamice de scurtă durată în tratamentul SSPT deși, pînă în prezent, în literatura de specialitate a fost publicat un singur studiu controlat (Brom et al., 1989), care compară terapia psihodinamică de scurtă durată cu hipnoza, desensibilizarea și lista de așteptare. Toate tratamentele active au relevat o oarecare îmbunătățire. Deși autorii au afirmat că nu există diferențe semnificative legate de tipul de tratament, Foa și Meadows (1997) au semnalat că abordările psihodinamice sînt inferioare desensibilizării (ameliorare de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cu hipnoza, desensibilizarea și lista de așteptare. Toate tratamentele active au relevat o oarecare îmbunătățire. Deși autorii au afirmat că nu există diferențe semnificative legate de tipul de tratament, Foa și Meadows (1997) au semnalat că abordările psihodinamice sînt inferioare desensibilizării (ameliorare de 29%, respectiv de 41%, de la situația dinaintea tratamentului la situația posttratament). Deși tratamentul psihodinamic va mai fi folosit cu certitudine în practica clinică, în prezent există insuficiente date empirice care să evalueze eficiența acestei abordări în tratamentul SSPT
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și o recompensă pentru un comportament corect (a nu se subestima puterea unei recompense pozitive). 3.4.11. Principiul evidențierii tulburărilor senzoriale Mulți indivizi cu autism prezintă hipersensibilitate sau hiposensibilitate. Aceste tulburări necesită ocuparea unui loc important în cadrul terapiei, vizând:desensibilizarea copiilor la diferiți stimuli; - asistarea copiilor în vederea înregistrării și procesării stimulilor de mediu (scoaterea în evidență a stimulilor);aflarea cauzelor senzoriale pare pot sta la baza tulburărilor de comportament (necesitatea unei perioade de timp mai lungi pentru procesarea informațiilor verbale
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
SM orice agent viral. Unele cercetări indică o reducere a frecvenței puseelor acute din SM, după administrarea de izoprinosină. Chimioterapia cu medicamente antibacteriene și antifungice nu a dat rezultate bune și nu se recomandă acest tratament în SM. Tratamentul de desensibilizare este unul din tratamentele de la care se așteaptă rezultate spectaculoase. Pentru desensibilizare se folosesc extracte din creierul de porc sau vită care conțin proteina bazică mielinică, cu proprietăți antigenice răspunzătoare de producerea bolii experimentale (EAE). Ponind de la constatarea că doze
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
acute din SM, după administrarea de izoprinosină. Chimioterapia cu medicamente antibacteriene și antifungice nu a dat rezultate bune și nu se recomandă acest tratament în SM. Tratamentul de desensibilizare este unul din tratamentele de la care se așteaptă rezultate spectaculoase. Pentru desensibilizare se folosesc extracte din creierul de porc sau vită care conțin proteina bazică mielinică, cu proprietăți antigenice răspunzătoare de producerea bolii experimentale (EAE). Ponind de la constatarea că doze mari, repetate pot preveni sau suprima dezvoltarea EAE, prin producere de anticorpi
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și Grundy (201) cu aproape trei decenii în urmă, hiperglicemia poate fi atât rezultatul disfuncției β-celulare, cât și cauza ei. Disfuncția β-celulară secundară hiperglicemiei poate fi expresia insulinorezistenței periferice, exprimată și la nivelul acestor celule. Robertson (171, 172) vorbește de „desensibilizarea celulelor β” în T2DM, echivalentă cu scăderea capacității celulelor β de a percepe prompt valoarea glicemică crescută și de a răspunde adecvat față de această creștere. Fenomenul este parțial reversibil prin obținerea terapeutică a unui control metabolic bun, în special după
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în celulele insulinodependente (adipocite, țesut muscular și hepatocite), fie prin modificări survenite în activitatea receptorilor insulinici, fie prin defecte ale transportorilor de glucoză (GLUT4). Afectarea insulinosecreției se înregistrează numai față de creșterea glucozei, acțiunea stimulilor neglucozici fiind păstrată. Un efect de „desensibilizare” a celulelor β a fost avansat ca ipoteză pentru scăderea, după 16-20 ore de perfuzie continuă cu glucoză (11 mmol/l, adică 280 mg/dl), a celulelor β pancreatice izolate. Acest efect nu pare a se datora alterării metabolismului glucozei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
metabolismului glucozei în celula β. El apare însă atunci când creșterile glicemice sunt cronice. Robertson și col. (172) au propus ca termenul de glucotoxicitate să fie rezervat alterărilor ireversibile în funcția β-celulară (ca, de exemplu, transcripția și translația genei insulinei) în timp ce „desensibilizarea” față de glucoză să fie rezervată modificărilor reversibile în stocarea insulinei, în căile metabolic i.c. și în procesul exocitozei. Pentru explicarea celor două procese s-au efectuat o serie de studii experimentale la animal, pe insule izolate sau pe celule
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
insule izolate sau pe celule β izolate, cel mai ades de la rozătoare. Extrapolarea acestor date la om este hazardată, întrucât celula β pancreatică umană diferă în multe privințe față de celula β a diferitelor animale. Prima implicată în explicarea „glucotoxicității și „desensibilizării” celulei β a fost glucokinaza, care prezintă un paralelism funcțional (curbă doză/răspuns) cu capacitatea insulinosecretorie. În plus, defectul genetic al glucokinazei reprezintă substratul MODY2. Extinderea implicării glucokinazei în T2DM clasic nu are însă un bun suport faptic. Mai curând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
Copiii expuși în mod regulat la astfel de scene privesc cu mai puțină repulsie ideea de a comite acte violente sau de a asista la acestea. Alte experimente au arătat că vizionarea regulată a unor programe violente produce o adevărată desensibilizare emoțională a telespectatori: în timp ce unui telespectator mai puțin obișnuit cu aceste scene îi crește ritmul cardiac și transpiră mai mult când vede scene de nesuportat, un telespectator frecvent și „înrăit” nu mai manifestă asemenea reacții. Din acest moment, trecerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Este de datoria fiecăruia să se limiteze, fiind conștienți de riscurile pe care le presupune micul ecran. Concluzie Televiziunea favorizează, în anumite cazuri, comportamentele violente - mai ales la cei tineri - prin trei procese: incitarea la violență (descoperim „cum funcționează asta”), desensibilizarea (resimțim un dezgust din ce în ce mai mic față de scenele violente și începe să ne placă) și aderarea (ne identificăm cu un personaj pozitiv și violent). Cel mai bun mijloc de a contracara aceste efecte este de a incita publicul tânăr să ia
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
impresii C capacitate de memorare caractere sexuale secundare alegere oarbă câmp vizual condiționare asociativă confabulare congruență program publicitate continuum biologic între plăcere și durere cortex auditiv primar orbitofrontal parahipocampic prefrontal costuri de oportunitate cruzime și voaierism culpabilitate și altruism D desensibilizare dezinhibarea violenței discurs autocentrat heterocentrat narativ auto-referențial disociere psihică dominare fizică socială E efect de asimilare de contrast de negativitate simplei expuneri endomorfine eroare fundamentală de atribuire stimă de sine expunere selectivă la informație F frecvență a imaginilor fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de rezolvare a problemelor, fie ele conflictuale sau neconflictuale). ● Recompensarea și absența penalizării (ceea ce mărește riscul influenței nocive asupra copiilor, care nu reușesc încă să facă distincția dintre recompensarea rezolvării situației și recompensarea modului în care s-a făcut rezolvarea). ● Desensibilizarea, ca o consecință a faptului că, mai ales în percepția copiilor, ceea ce se întâmplă pe ecran nu este „real” și mai ales faptul că numărul mare de victime îi „desensibilizează” pe tineri, ca și pe adulți, în fața gravității violenței. ● Scenarizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
analiza de conținut cu un studiu de psihosociologie a comportamentelor, cercetătorii americani au ajuns la concluzia că minorii și tinerii expuși masiv la programe violente de televiziune sunt cei mai înclinați la comportamente violente, la teamă și insecuritate sau la desensibilizare. După ei, principalele elemente „negative” ale programelor violente rezidă în: prezentarea de personaje atractive implicate în violență, ca autor sau victimă; utilizarea armelor; scenarizarea realistă a violenței; absența sancțiunii actelor de violență; evitarea suferinței și a consecințelor reale ale violenței
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a produce efecte asupra minorilor și a tinerilor: imitația și învățarea socială (identificarea copiilor cu personaje agresive); impregnarea (asimilarea, chiar inconștientă, a stilului violent de relaționare umană); dezinhibarea (imaginile care pot favoriza în grad înalt trecerea minorilor la acte violente); desensibilizarea și repetarea frecventă a scenelor violente reduce sensibilizarea copiilor la violență și sporește gradul de acomodare a acestora cu actele violente; catharsis (eliberarea de pulsiuni agresive); incubație (frică, spaimă, insecuritate). Corpusul investigat și perioadele de studiu Conform contractelor cu Consiliul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
rezultatele studiilor și dovezile științifice prezentate și au afirmat în unanimitate validitatea acestei concluzii: violența de la televiziune influențează comportamentul agresiv. Studiile au arătat că efectele principale ale vizionării violenței la televiziune sunt: învățarea unei atitudini și a unui comportament violent, desensibilizarea la violență și creșterea fricii de a nu deveni o victimă a violenței. Violența la televiziune a fost subiectul a numeroase dezbateri în ultimele decenii în Statele Unite. În ultimii ani, publicul a fost confruntat cu rezultatele incontestabile ale unor cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
agresivității. Multe studii arată că violența la televiziune conduce la comportamente agresive, violente, de cele mai multe ori prin imitație. Cei care privesc fenomenul violenței la televizor pot avea schimbări în sistemul propriu de valori, preferând folosirea agresiunii în rezolvarea unor conflicte. Desensibilizare și nepăsare. Privitul excesiv al violenței poate duce la o scădere a sensibilitații la violență și la o acceptare/toleranță a unor niveluri crescute de violență în societate. Aceasta include și o atitudine de nepăsare față de persoanele care au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]