2,069 matches
-
încărcate de o savoare proaspătă, subtilă și, totuși, perceptibilă chiar și după ce pleoapele i se dezlipiseră dureros despărțite de vis de sforăitul lui François. Se întorsese după două zile, parcă întinerit, cu un apetit sănătos și câteva idei bune de desert. O găsise pe Dominique în bucătărie. Cocea cartofi. Avea ochii roșii de plâns și chipul subțiat ca de boală. Îi zâmbise ca-n alte anotimpuri, dar refu zase blând să guste din vinul adus de el. Seara, când creta galbenă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Dominique n ar fi purtat niciodată. Cu timpul, se imunizase. Băgase sub pat ultima cutie de cretă, pătrată, ascunsă de ochii copilului într-o altă cutie, ro tundă, de pălării. Verde. Urcase hainele rusului în pod. Re nun țase la deserturile casei. Așa au trecut ani. Ani de frecat conștiincios podelele și tavanul acoperite de rețete. Ani lipsiți de ciocolata matinală. Ani în care Alioșa devenise Alexandre. Faima lui Ivan creștea de la un anotimp la altul, străbă tând Europa, Asia, Americile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi și-n virtuțile ceaiului de mușețel. Slavă Domnului. — O să am o rugăminte la tine, Alex. Coc sever. Încruntătura dintr-odată lipsită de eleganță. Ochii afundați în orbite, în sfârșit neorbiți de atâta visare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scrise cu cretă să se scurgă unele într-altele, lăsând ardeiul iute să alunece pe nesimțite drept în inima homarului și caperele să nimerească, în chip cu totul și cu totul nepo trivit, într-o linguriță de spumă de fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
le va ști când le va uita. Ni se prezintă în scenariul istoriei noastre ca un tânăr entuziasmat de întregul progres și îndrăgostit de sociologie. Trăiește în casa de oaspeți ajutând digestia colegilor de cazare cu disertațiile sale înțelepte de la desert și chiar între feluri. Carrascal trăiește din rentele sale și a ajuns în vârf, țintă tăcută, fără ca nimeni să prevadă la el o muncă de Hercule care are menirea de a îndrepta cu reflecția tot instinctul și a face să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prin chimie și face să se scurteze hainele prin geometrie proiectivă. Întâi zice: "doar știința e învățătoarea vieții", apoi gândește: "nu este viața învățătoarea științei?" Însă forța sa se află în pedagogia sociologică. Va fi floarea secolului nostru, spunea la desert, în timp ce spărgea nuci lui Sinforiano, admiratorul său; nimeni nu știe ce se va putea face cu ea... Poate cineva va crede că se va ajunge să se facă oameni în eprubetă, prin sinteză chimico-organică, îndrăznește să insinueze Sinforiano, care este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și stăpânirea de sine, considerând mulțumirea de sine idealul suprem al vieții. Împărtășește cu cinicii disprețul față de știință. 6 Foamea de nemurire, care apare la Unamuno și în Despre sentimentul tragic al vieții, Editura Institutul European, Iași, 1995. 7 Un desert, un fel de cremă de zahăr ars, făcut din ouă, lapte, zahăr și făină, aromat cu vanilie și coajă de lămâie, amestecate în baigne marine și copt într-un vas tapetat cu zahăr ars. 8 Unitate de măsură, echivalentă cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu plăcutul. În apropiere de Luvru găsi un mic restaurant chinezesc, care erau cu sutele în Paris. Mâncă o supă cu ou, "pachete de primăvară", crevete cu alune în sos de ananas, bău o bere chinezească și se delectă, la desert, cu un compot de muguri de bambus! După așa o masă, Luvrul putea fi vizitat sub cele mai bune auspicii. Mai fusese pe aici, mai vizitase prin călătoriile lui de afaceri prin lume și alte muzee Prado, Ermitaj, Galeriile Vaticanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și s-au primenit, fiind toți flămânzi, au trecut la masă. Fiind înainte de Înviere, Petre se gândise să-i "purifice" puțin culinar, așa că-i trată cu un borș de verdeață și ciulama de urzici, cu orez și usturoi, iar la desert le servi bostan copt. Nu prea le-a plăcut meniul și primul care reacționă fu "amiralul": Ne mai dai și altceva? Nu, pentru acum cam asta-i. Bun, nimic de zis, dar cam aduce a mănăstire. Și eu care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe măsură ce fabulează. Nastasia Filippovna, bunăoară, ar fi lesbiană, după ce, încă din adolescență, a fost "ciuruită de...", în timp ce alte fetișcane, cu frunțile lor prea caste, au acum "himenele în flăcări". O mostră de fantezie, de fantasmă dulce și repetitivă ca un desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
pe măsură ce fabulează. Nastasia Filippovna, bunăoară, ar fi lesbiană, după ce, încă din adolescență, a fost "ciuruită de...", în timp ce alte fetișcane, cu frunțile lor prea caste, au acum "himenele în flăcări". O mostră de fantezie, de fantasmă dulce și repetitivă ca un desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
camarazii care nu se aflau în a doua fotografie, Franklin Sousley. Un bun simț elementar guvernează reacțiile necontrolate ale lui Ira - în latină înseamnă furie - , cu sentimentul că eroismul nu este o monedă de schimb, nu poate fi servit ca desert între un foxtrot și un toast, sub forma unei prăjituri avînd aspectul grupului din fotografie, cu sos de căpșuni sau de ciocolată. În paralel, imaginile obsedante ale războiului se desfășoară în flash-uri vertiginoase, în lumina spectrală a unui continent
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
unui continent sulfuros, trase în sepia care imprimă epidermei un aspect cadaveric. Doar sîngele și intestinele ies în evidență din cenușiul steril al peisajului stîncos, ca și sosul de căpșuni care face un contrast elocvent cu albul de frișcă al desertului. Un personaj din film remarcă în trecere: "Ce rost are să fii erou dacă nu arăți ca unul?". Din punctul de vedere al combatantului evenimentul înălțării steagului a fost secundar, el cîștigă în semnificație prin tot ceea ce fac soldații în luptă
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
Constantin Țoiu Dacă... Ciao ar fi fost un bărbat bine, cu engleza făcută la Oxford, și cunoscând pe din afară replici din Shakespeare, invitat la masă, cum a și fost, de regina Elisabeta a doua, schimbând la desert, făcând împreună cu ea, perorații din Henric al cincilea, spre necazul Lenii, de alături, o chimistă rămasă la CODOI (CO-2) și care îl vedea pe bărbatu-său, în închipuire, nu președintele, ci regele României, sadea; (în timp ce el se ștergea cu deștele
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
stare să treci peste un lucru atât de banal precum atracția fizică. Mi se părea că tocmai o mezalianță poate fi, în ceea ce mă privea, o bază solidă pentru amour fou. Într-o seară, chiar înainte de a ni se servi desertul, am încercat să o sărut pe menajeră în bucătărie, pentru prima oară, fără nici o reținere. Patru jumătăți de piersică au căzut pe podea, iar eu am luat o palmă peste ceafă. Mai târziu, mi-a explicat că mă lovise din pricina
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
găseam foarte aproape și simțeam cum podiumul tribunei joacă sub pașii lui neastîmpărați și mă temeam că masa se va prăbuși peste rîndurile din față, de unde era urmărit cu ochi injectați, în așteptarea părții senzaționale a discursului, un fel de desert inevitabil în acest gen de oratorie. Ea venea în limbaj violent cu acuzații la adresa burgheziei, a capitaliștilor, a șefilor de autorități, ca și cum îi avea înaintea lui, întreținea cu ei un dialog de la egal la egal, fără apelative de reverență, vorbind
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
era parcat la gară. La prînz, judecătorul se ducea la restaurantul lui Fănică. Mînca o supă de găină cu găluște sau o ciorbă grecească, iar ca fel principal lua o mîncare cu sos în care înmuia dumicați de pîine. În locul desertului bea un pahar de bragă. Seara, cînd mașina lui apărea din nou la gară, judecătorul se așeza la o masă separată de clubul discuțiilor politice și uneori bea un pahar cu maiorul Scipione care apărea și el să audă ce
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
încetul cu încetul, o îmblânzeam, în curând se va simți în largul ei și îmi va răspunde la întrebări sau va lua parte la o conversație reală. Chelnerul a venit să ne întrebe dacă am terminat. - Da. - Doriți și un desert? Am întrebat-o din priviri, ea a continuat să se uite la șervețel. - Doriți o cafea? - O cafea și nota de plată. I-am spus că dacă nu va mânca nimic, va dormi prost. - Vă veți trezi în plină noapte
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
cunoscut și mai scump restaurant din Angers. Se apropie de fereastra uriașă de la intrare și-și pun mâinile streașină la ochi. Se uită înăuntru: la ora asta, 4.30 după-amiaza, restaurantul e pustiu. Imaginea le e obturată de căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează clasicul ananas uriaș. Băieții își continuă drumul. Cred că ananasul ăla are o sută de ani, își dă cu părerea Kiril, expert în tot ce se poate conserva. În câte restaurante am fost la viața mea - și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am fost în câteva sute -, n-am văzut pe nimeni să aibă curaj să ceară ananasul. — Fraților, am o idee, ca să nu mai ziceți că sunt zgârcit: luni seară, după ce primesc cetățenia, sunteți invitații mei la Duc d’Anjou. La desert, comand ananasul! — Care dintre noi nu vine înseamnă c-a murit deja... spune trist Roman. — Iar începi cu tâmpeniile? râde Lionel. Eu am și uitat ce ne-a cobit vrăjitoarea. În clipa aia, deasupra lor încep să plutească niște fulgi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
revine și formează un număr de telefon. Când i se răspunde, spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din lună nu pot să-mi iau liber, îl refuză Robert, privindu-l cu subînțeles. Lionel e puțin dezorientat de răspunsul fără echivoc al șefului de sală, după care își amintește de ce se află în restaurant: — Gata, să trecem la desert! — Pot să vă recomand... încearcă Robert să se facă util. Destul cu recomandările! îl întrerupe Lionel. Desertul îl aleg eu. — Să vă aduc lista cu deserturi? — Nu-i nevoie. Știu ce vrem: ananasul. Robert trece printr-un moment de cumpănă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
puțin dezorientat de răspunsul fără echivoc al șefului de sală, după care își amintește de ce se află în restaurant: — Gata, să trecem la desert! — Pot să vă recomand... încearcă Robert să se facă util. Destul cu recomandările! îl întrerupe Lionel. Desertul îl aleg eu. — Să vă aduc lista cu deserturi? — Nu-i nevoie. Știu ce vrem: ananasul. Robert trece printr-un moment de cumpănă. Să bea cineva Château Pétrus 1990 amestecat cu Coca-Cola, se mai poate înțelege. Greu, dar se poate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sală, după care își amintește de ce se află în restaurant: — Gata, să trecem la desert! — Pot să vă recomand... încearcă Robert să se facă util. Destul cu recomandările! îl întrerupe Lionel. Desertul îl aleg eu. — Să vă aduc lista cu deserturi? — Nu-i nevoie. Știu ce vrem: ananasul. Robert trece printr-un moment de cumpănă. Să bea cineva Château Pétrus 1990 amestecat cu Coca-Cola, se mai poate înțelege. Greu, dar se poate. Să-și bage cineva picioarele în șampanie Moet - chiar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se mai poate înțelege. Greu, dar se poate. Să-și bage cineva picioarele în șampanie Moet - chiar și asta, o dată în viața unui șef de sală, se poate întâmpla. Dar să comande cineva ananasul care tronează pe fiecare cărucior cu deserturi din fiecare restaurant de lux, oriunde în lume, asta nu s-a mai văzut. Robert se gândește că acum poate să iasă liniștit la pensie: le-a văzut pe toate. Încă în stare de șoc, îl întreabă pe Lionel: — Cum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]