1,251 matches
-
un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar când sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și‑atunci, ce fel de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le‑a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sunt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sunt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
e tot pământ, oriunde l‑ar semăna omul. Adevărata Îngemănare e când bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cât pe‑aci să‑i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi când nu mai ai ce zice.“ Acum se va stârni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu‑le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sufletul să‑și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stânga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mântuirii trupului său, În mirosul carului din acea zi de vară, Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încât văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de cei pentru care trecutul a fost, prezentul este, iar viitorul va fi, căci viața li se va scurge ca o apă. Doamne, ferice de cei care noaptea visează, iar ziua Își amintesc de visele lor, căci vor trăi În desfătare. Doamne, ferice de cei care pe timp de ziuă știu unde se duc pe timp de noapte, căci a lor va fi ziua și a lor va fi noaptea. Doamne, ferice de cei care pe timp de ziuă nu‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cânepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu‑l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde arta și morala se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
confruntau la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de rău“: adevărata dilemă morală Începea și se termina În planul vanității, restul fiind În afara moralității. Anumite paralelisme pe care Franckel le stabilea din perspectiva Învățăturii budiste ca și a practicii bonzî - unde desfătarea trupească nu era o piedică În calea absolutului și care se numea Tao - s‑ar zice c‑ar fi fost mai degrabă consecințele speculațiilor lui Ben Haas decât Înrâurirea nemijlocită a Înțelepciunii Orientului. Așadar, faptul că Ben Haas, la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să te duc să vezi la ce a condus grozava înțelegere dintre noi. Adevărata machetă a viitorului de pe Terra era aici mai clară și mai primitoare, cu ființe tot așa de plăcute și tot așa de netemătoare. Era o adevărată desfătare să o privești. Am între-bat cum o cheamă și ea mi-a răspuns că fiecare ființă a pământului are aici o dublură care o reprezintă. Deci, cea din fața mea nu era alta decât umbra mea. Ciudat, visul se destramă cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ele pot genera stări de amețeală sau leșin. În timp ce apa foarte rece a cascadei îți biciuiește trupul gol, nu resimți acel disconfort sau frigiditate pe care ți-o aduce un duș rece, ci, dimpotrivă, o senzație adâncă de penetrare și desfătare îți străbate tot trupul alături de o puternică experiență luminoasă. Mai ales la orele matinale, de multe ori, tubul sau conul de lumină ce învăluie cascada este dens ca o ceață sau mai degrabă o spumă, asemănător ectoplasmei (acea materie eliberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de poale, metri de satin pentru jupă, kilograme de burete și dantele pentru lenjeria intimă, le-au cusut cu vorbe de toate culorile și formele, de duioșie și tandrețe, de patimă și de abnegație, pentru tot ceea ce presupuneau ele: dăruire, desfătare totală, renunțare și virtuozitate, îmbuteliate pentru a fi oferite, dozat, fără a se întrece măsura, fără a depăși cuantumul de cerințe, dorințe, voințe, lăsându-se puțin mai mult tiv pentru situații neprevăzute: pericol de creștere a intensității sentimentelor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de mână. 9. Anii 80. Și ei perseverau în învățături precum apostolii, și ei luau masa împreună, se adunau la rugăciuni împreună, se dădeau în spectacole împreună. Epistolele: canoane, legi, lozinci decupate parcă dintr-o biblie scrisă cu cerneală roșie. Desfătare: lapte, miere, vin, pâine (euharistică, albă, dulce pâine pe vatra partidului). Spectacole: circ în sticla cu lapte, în brațele mamei, în cureaua tatei lată de două degete, în rugăciune. Circ în numele fricii de a gândi, de a întinde mâna, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Am aflat toate astea de la parohul bisericii romano-catolice, distinsul părinte Uhár. L-am vizitat În anii de liceu Împreună cu colegul meu ardudan, Gyuri Dicsi, alias Tytyrus. Înaintea unor oaspeți ca noi, cuvintele preotului izvorau lumi na lină a unei autentice desfătări sufletești... Trăia bucuria de a le vorbi unor tineri iscoditori despre lucruri pe care nu le cerceta În fiecare zi și care nici nu erau de interes direct pentru enoriașii lui. Ne servise cu un coniac fin, cu alune și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce vrei și să obții. E adevărat că în prima ești mai vulnerabil, dar cea de-a doua doare mai tare. La mine doare cu atât mai tare cu cât îmi e inaccesibil. Și tocmai această pursuit of pleasure, urmărirea desfătărilor, chiar dacă bine ținută sub control cu ajutorul principiilor, m-a cam chinuit. Viața mea de până acum a fost așa de încurcată că nu mai țin minte nimic, poate de aici și ceața respectivă. Între atâtea plăceri și o viteză atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
chiar mă căiam, în sinea mea, pentru ceea ce săvârșisem, nu mă simțeam deloc apăsat și hărțuit de conștiința de temut a remușcărilor. Dimpotrivă, mă bucuram că fusesem arestat și că voi fi judecat pentru fapta mea, căci nu există o desfătare mai mare pentru omul cinstit, decât aceea de a fi pedepsit pentru greșelile sale! După mai multe zile grele, timp în care mi s-a făcut dosar penal și am fost foarte atent și amănunțit anchetat (toți anchetatorii ăștia sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
somnul nu există, iar, când apar, sunt ofensatoare. Asta-i situația, ce să faci? Scrisul este o boală grea, dar de lux! Încetul cu încetul, consacrându-se în totalitate lucrului pe care îl făcea, găsi în el cea mai mare desfătare. Întotdeauna, diversitatea în muncă este minunată și extrem de dorită, iar imaginarea a ceea ce se poate întâmpla cu toți oamenii, care trebuia să apară în textele sale literare, închipuirea a milioane și a milioane de combinații posibile, din care trebuia să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea lor îți Istorisiri nesănătoase fericirii 145 poți găsi pe deplin desfătarea! Iar astfel de momente spălate-n fericire ai dori să dureze veșnic, sau să revină la nesfârșit în viața ta, căci întotdeauna vrei să se repete lucrul care te face fericit! Însă, trezindu-mă acum din această dulce reverie și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
scurt și pe un ton stăpânit. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Dacă aștept destul de mult timp, vine și autobuzul care merge în direcția opusă și atunci ajung la Avabäck. Manfred e rareori acasă. Dar e Eva acolo. E o desfătare să stai și s-o privești în vreme ce își face treburile obișnuite. Se mișcă între masă și mașina de gătit, dulap, mașina de spălat vase și frigider atât de incedibil de ușor și de frumos, încât mai că ai crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Tu puneai micile Tale întrebări copilărești, dar totuși esențiale, despre lumea plantelor, despre jocurile de împerechere ale animalelor, despre formarea norilor, despre crearea lanțurilor de munți, despre moarte, atunci eu răspundeam limpede și sincer, chiar dacă nu complet, și era o desfătare să observ cât de ușor înțelegeai și-Ți aminteai totul. Inima mea de tată creștea de mândrie. Eu știu că Tu, orice s-ar întâmpla, vei reuși în viață! Vei trăi întotdeauna spre marea cinstire a mea și a mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
imaginile se prind de la sine". Este modul specific al multor poeți de a răspunde chemărilor Dianei. Chiar domnia ta, scumpe domnule Odobescu, ai fost un nesățios vînător de imagini: "Și-n adevăr, să stăm strîmb și să judicăm drept: oare ce desfătare vînătorească mai deplină, mai nețăr-mu-rită, mai senină și mai legănată în dulci și duioase visări poate fi pe lume decît aceea pe care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]