299 matches
-
și a verii urma după frigul ăsta albastru-verzui de sub viaduct și după albul de pe acoperișuri și după liniște. Iar dacă Dumnezeu făcuse toate astea, așa cum zicea poemul lui John, atunci și Dumnezeu era frumos, cum frumoși erau și copacii ăștia desfrunziți și bunica și Mama și trupul Katiei dezbrăcându-se în fiecare noapte lângă ea și așteptând scrisorile din Italia care nu mai soseau. "Trei, i-am scris deja trei și nu-mi răspunde, nenorocitul ăsta", zicea fără s-o audă
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
investise și i-am amintit de implicațiile cazului lui Andreescu, despre care discutasem în decursul emoționantei noastre întâlniri din anul precedent, subliniindu-i echivocul la care au dat naștere în conștiința posterității o parte din tablourile pe care autorul Crângului desfrunzit nu le iscălise. "Nu vei putea evita să cazi într-o bună zi pe mâna criticilor și a istoricilor de artă, nu vei putea ocoli nici ispitele falsificatorilor, nici neliniștile și prejudecățile colecționarilor - i-am spus. De ce să favorizezi nașterea
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Vaza cu lalele s-a spart „cu un scrâșnet de parc-ar fi fost măsele în aer”. O propoziție-vers: adunând laolaltă diafanitatea văzduhului (liber) și scrâșnetul măselelor sparte sub pumnul irațional. Un zgomot care a făcut să sară, din dudul desfrunzit aflat în fața ferestrei, „pisica fabricii, cea cu urechea sfârtecată”: „O creangă încă mai vibra ca o trambulină”. Iar „trambulina” este aici un alt-cuvânt cheie, căci el avea să declanșeze saltul dintr-o lume în alta. Hărțuită, „traducătoarea de termeni tehnici
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
vremea care nu solicită decât puțin viața noastră este cea liniștită, cu presiune atmosferică ridicată, fără nori, ploaie sau furtună, cu o temperatură între 18 și 20° C. Totuși, iarna are splendorile și momentele ei de biruință, pentru că în ramurile desfrunzite ale copacilor pulsează via-ța care se va trezi curând, sub stratul de zăpadă se zămislește un nou ciclu vital. Și în acest mers ineluctabil al timpului ne va părea rău de iarna care trece și poate ne vom întreba - a
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
pe care imperiul deliciilor tehnice nu ni-l poate da. Că, așadar, fără un salt făcut de unul singur pe orbita inutilă, gratuită și nefolositoare a cultivării estetice, întîlnirea cu un tablou poate semăna cu plimbarea anodină printr-un parc desfrunzit: privirea îți alunecă pe culori, pe penumbre și pe contururi, dar nu depistează nimic, iar într-un final, satisfăcut în imboldul curiozității tale cercetătoare, să simți că ceea ce era de văzut ai văzut deja și că, în consecință, interesul ți
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
apă; apoi Hipnagogia - The Borderland State, în coregrafia lui Muhanad Rasheed, care urmărea să sugereze cum se petrece trecerea de la starea de veghe la cea de somn, prin intermediul siluetelor unor dansatoare înveșmântate în negru și a unor încrengături de ramuri desfrunzite și, în fine, cel mai bun film, Mirroring - bun atât ca gândire coregrafică (Dunja Jocic) cât și ca interpretare - în care un bărbat fuge de zgomotul străzii și, pătrunzând într-un palat părăsit, se va regăsi pe sine, prin intermediul unei
eXplore dance festival (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4272_a_5597]
-
să-i numesc, interesați. Dar m-am gîndit că este cinstit să-i indic cititorului sursa de satisfacție cea mai vie pe care o descoperisem eu însumi și anume freamătul stîrnit în jurul unor opere, multe tăcute astăzi, ca o pădure desfrunzită, de cuvîntul criticilor de ieri sau de astăzi. Orice operă are o astfel de umbră în mijlocul căreia strălucește. Luați-i umbra și dispare strălucirea. O istorie a literaturii trebuie să fie și una a criticii acestei literaturi, a umbrei care
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
catifea m-alungă din cuprinsul său, vișiniu, cu foșnetul zăpezilor ei de mătase și-mi spune extrem, extrem de târziu că vom trece ca doi străini prin edenul incompatibil ființelor noastre. Voi ruga copacii pădurilor ninse să-și dezvăluie coroanele lor desfrunzite ca niște degete lungi, lungi și slăbite ce drumul mi-arată în tavanele stinse. O, noaptea aceasta ce mă respinge și mă trimite atât de departe, să te chem în scuarul în care răzbate, negrul de fum al nopții rebele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
te-au învățat să iei distanță așa cum ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit o străfulgerare estetică în toiul coridoarelor rășchirate împînzind mintea ronțăind visele împînzit de o transparență neașteptată o distilare în țesuturi aici în diorame cu tine coroane desfrunzite rețele de nervi ale zidurilor lumina susură deșirată în fuioare buimace zgîlțîie aerul cobori pe o funie de povești la ultimele dai peste matca ruinată pînă aici unde ai mers împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
Deșertul negru Ți-am căutat inima prin deșert, pe-ntinderi de nea am găsit-o desfrunzită plină de drumuri nevăzute. Unde duc pașii de la-nceput? Nu știm și nu vrem să știm ce se va-ntâmpla. Viitorul e numai o închipuire trăită repetabil de mii și mii de ori fugind în necunoscutul tainic - sufletul - l-am
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
-se frunze gonesc pe vânt Toamna spectacol de sunet și lumină - ciori și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
dar le chinuie și le distruge la fel de bine. Sau mi-ar plăcea să pictez o serie de peisaje urbane prin care trece canalul. Sau Stiloul i se opri deasupra paginii, apoi coborî și schiță copacul din Sauchiehall Lane, mărit și desfrunzit, printre casele de raport și grădinile din spate ale cartierului Riddrie. în jurul lui trei gospodine pitice întindeau frînghii între stîlpii de rufe, și le desenă amintindu-și de cele care se îngrijiseră de gospodăria lor cînd maică-sa era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu care avea întîlnire la cinematograful "înfrățirea-ntre popoare", Mana se scufundă din nou în trecut, pe când tramvaiul luase viteză, troznind din toate încheieturile, pe lângă statuia lui CA. Rosetti, care trona, pe jilțul său de bronz, în mijlocul părcușorului cu arbori desfrunziți și ninși. Doar cadrul ușii de la intrarea de serviciu rămăsese-n picioare, în spatele lui, grămada de moloz era mai înaltă de un stat de om. Iar între tocurile de lemn, așezat pe prag, cu capul gol și cărunt în palme
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trotuarelor? Sau cerul lăptos, coborât de să-l atingi cu mîna? Acum azurul se înălța fără limite, decupând precis contururile statuilor de la Universitate, ale blocurilor cubiste, cu zeci de terase și terăsuțe, lucind roz în aerul luminos, ale crengilor ramificate, desfrunzite, negre ca smoala, de plopi și de carpeni. În jurul acestor contururi tăioase azurul se dilua până aproape de culoarea pură a luminii, pentru ca imediat mai sus să devină adânc și intens, pe alocuri de un ultramarin-violet spre care nu puteai privi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scopindu-se cu mâna lui. Într-o noapte de iarnă se-ntorcea cu căruța prin nîrvari, un sat vecin cu Tîntîva dar mai vechi, unde oamenii vorbeau încă vechiul grai bulgăresc. Zăpada, pe-ntinderea câmpiei, părea albastră. Doi sau trei plopi desfrunziți se desprindeau, ca de cărbune, pe cerul înnorat, roșu, prevestind o nouă ninsoare. Rotunjite și strâmbe, casele păreau niște ouă adunate în jurul clostii semețe a bisericii. Prin case, mai nici o lumină, doar o izbă mai depărtată luminată ca ziua. Se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntindea-n ceață până-n locul unde trebuia să fie circul, dar unde nu se zărea decât o-nsăilare de linii cenușii. De mână cu mama, înaintaseră prin frig și umezeală în acea lume deschisă larg, nefiresc de tăcută, printre copaci negri, desfrunziți, merseseră din nou foarte mult de-a lungul blocurilor de pe Alee și se găsiseră în fața menajeriei și Circului, construcții ce nu-ncăpeau în mintea copilului, căci aveau forme pe care el nu le mai văzuse niciodată. Oricum, erau neclare și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mai trăiește? E vindecată? Maria se întoarse spre Stin și-i făcu semn că el era cel care ar fi trebuit să răspundă la întrebare. Tânărul își încrucișa brațele peste piept și se întoarse ostentativ să privească livada de pruni desfrunzită. ― Xentya e bine. A făcut un băiat sănătos și se pregătește să plece în Câmpie, spuse Maria dând să treacă de cele trei tinere. ― Dar ce-au spus călugării? E sănătoasă? Dar copilul? Maria privi din nou spre Stin. Știa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
noi și ne-a trimis în gura lupului. Dumneavoastră îi cunoașteți destul de bine pe toți indivizii ăștia și știți ce s-ar fi putut întîmpla. Abia cînd ne-am văzut pe aleile alea înguste din parc, făcînd slalom printre copacii desfrunziți ne-a mai venit și nouă puțin inima la loc. Înainte să iasă în Șoseaua Viilor, dădu de două ori ocol Observatorului Astronomic, ca să se asigure încă o dată că nu era urmărit de nimeni. Trecu pe rînd de intersecțiile cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înconjoară e straniu, iar chipurile pe care le întâlnește sunt ostile. Închide ochii din nou și zace în tăcere. Are trupul strâns înfășurat într-o pătură din bumbac. Vântul din nord șuieră noaptea prin curte. Doi copaci bătrâni, înalți dar desfrunziți, din careul mărginit de clădiri, stau ca doi nebuni care se ceartă. Ce e în mintea lui Liu? Soția lui a fost condamnată la moarte. Fiul lui cel mare, Liu Yong-bing, a fost omorât în bătaie la un miting. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu aceeași mână dreaptă semnalul plecării, surugiii chiuiră și armăsarii trăpași porniră, mai-mai să se desprindă de drumul bine pietruit al Târgoviștei, ca în basme telegarii înaripați. De la Târgoviște au pornit pe înserat, că era lună plină și prin codrul desfrunzit se vedea ca ziua. Erau doi, Ștefan în haină de frate poslușnic și ieromonahul Gherasim Hagiul, cel care de când fusese să se închine la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, umbla cât ținea postul mare de la mânăstire la mânăstire, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
conta cu adevărat. Ceea ce conta cu adevărat În viață și Îi dădea greutate era moartea. Din această perspectivă, metamorfoza mea corporală era un eveniment minor. Numai pe codoși i-ar fi putut interesa. Curând am ajuns În Grosse Pointe. Ulmii desfrunziți se Întindeau din ambele părți ale străzii și-și dădeau mâna, iar zăpada făcuse crustă În straturile de flori din fața caselor calde, aflate În hibernare. Corpul meu reacționa la vederea casei. De fericire, Înăuntrul meu săreau scântei multicolore. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
miracolele te obișnuiești repede. Și, ca să vedeți că nu zic asta de chichi-de michi-de trei lei ridichi, am să vă povestesc cum s-a născut convingerea asta: a fost de-ajuns să se lase noaptea, acolo, printre blocuri, printre copacii desfrunziți și câini ca toți câinii, câțiva, rătăciți de pe câmpul unde erau odată case, poate încă mai sunt - lucrurile astea contează prea puțin aici și acum - rătăciți pe una dintre aleile Băiuț și lătrând la un fum înecăcios cum numai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
viață și-și bate joc de tine, dacă ar fi fost și Radu cu noi, ar fi spus „drace, vâlvătaia asta va cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici cu patru puțe căznindu-se să facă pipi, darămite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am aflat atunci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Într-un soi de telescop. Cred că o văd. Da, acum recunosc cartea. Draga de Flo a făcut confetti din Finnegans Wake. Joyce a fost un mare Scriitor, poate Cel mai Mare. Am fost născut, culcușit și alăptat pe carcasa desfrunzită a celei mai puțin citite capodopere a lumii. Eram o familie numeroasă și, curînd, treisprezece dintre noi ne grămăzeam Înlegănat, ca să păstrez limbajul de acolo, “gureșe gurițe Îmbulzite, cocoloașe-mbulucite, după picătura dulce.” (Chiar și după atîția ani, Încă mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
carele ești în Ceruri... ” Continuă să se roage bătrânul, poate, poate vine somnul... Crede si nu cerceta Era trecut de miezul nopții, se intrase în primele zile ale lui noiembrie. Acelaș vânt de decuseară, dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]