242 matches
-
Dumitru Hriscu Începuturi... Primele amintiri din copilărie îmi trec prin mrejele întunecate ale gândurilor: eram lângă casa bunicilor, la Bădeni, pe ulița ce lega drumul desfundat al bisericii de întinderea plantațiilor de viță de vie ale Gostatului. Întâmplător, sau nu, eram agățat de spatele căruței lui nea Ștefan al lui Coroianu, îmbrăcat în haine de sărbătoare(era duminică, iar părinții mei, dascăli la școala din Sticlăria
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
toate devin pornografice... Atmosfera sălii de proiecție din capul meu (foarte exclusivistă, doar pentru membri, dar cu un preț așa de mic la înscriere) se îmbâcsește și se umple de fum - toată dărăpănătura asta din capul meu cu scaunele ei desfundate, scrumierele pline și filmul zgomotos. Nimic nu se întâmplă. În fiecare noapte mor ca Desdemona printre multele perne. Primul lucru pe care l-am făcut ieri de dimineață a fost să încerc s-o uluiesc cu cât de sculată putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o mulțime de bagaje. Nici în automobil, așa cum îl visase, știa că nu va veni. Dar cu o trăsură tocmită în fața gării, sigur. După trăsuri trebuia să se uite. Tim nu găsea, poate, una care să pornească pe drumul acela desfundat, dar o căruță da. Tim urma să vină cu o căruță, acum nu se mai îndoia! Donna Iulia ar fi mers la gară să-l aștepte, dar nu se încumeta. Uneori i se înmuiau genunchii. În capătul târgului se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ridicat fără să-și spună nimic, el i-a luat chitara În mâna stângă, și ținându-se de mână au ieșit În asfințitul de iunie, fără să stingă nici o lumină, fiindcă lumina nu exista În afara lor nicăieri. Mergeau pe străzile desfundate pe care oamenii serioși le pregătiseră pentru ei, pentru viitorul lor, mergeau În tăcere, alunecau din timp departe, unde credeau că le e locul, În vis. Tremurând i-a sărutat mâna cu recunoștință și a luat-o la fugă, iar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era insectărime, pe-o rază de jumătate de kilometru. L-a invitat Regele pe prietenul său, de două ori mai tânăr, să-i treacă pragul. - Cosim momîrnaso!... Cosim momîrnaso!... - Tric, trica?... - Portaschi Slic tanarasu. Portaschi... - Vugo! În vreme ce Doru netezea pardoselile desfundate, cu tălpica, foindu-se și cuibărindu-se cu pătura, într-un ungher al celui de-a doua încăperi, Regele alegea din ieburile degerate, de pe lângă pereți ori din legăruricile de fânuri (încă din primăvară pitulate de el pe sub scînduri), străduindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai finaliza Ctitoriile. O parte infimă din Ctitorii. Trupa IF-ului adulmecă din mașină întinderea uriașă a Spitalului, parcurgîndu-i în întregime latura exterioară, cea lungă, venind dinspre Piața Sudului, dând colțul la dreapta și oprindu-se undeva, pe un drum desfundat, pe latura scurtă, de Vest. Coborâră. În spate simțiră, în noapte, un depozit-garaj, cu autocisterne, remorci, tractoare, pluguri de dezăpezire. În față, Spitalul numărul 9. 307 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În afară de Adi, Paul, Cristi și cu mine pe la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare de buruieni, apoi se ridicau chemîndu-se. Grăbi pasul. Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte și își spuse că iar o să ningă. În câmp se auzeau roțile căruțelor alergând pe drumul desfundat al Griviței, un fluierat prelung de osii neunse, amestecat cu zgomotul copitelor care loveau glodul înghețat. Mirosea a paie putrede, și frigul o învălui, pătrunzîndu-i prin fustele largi. Orașul își aprindea în depărtare luminile verzui. Zări gardul lui Stere. Câinii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chelner. Orchestra cânta o romanță a cărei melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se zăreau luminile mici 111 ale țigărilor aprinse. Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate răsuna în toate părțile. Nevasta se amețise puțin, ar fi vrut să spună o mulțime de lucruri și nu știa cu ce să înceapă. O răcoare plăcută plutea deasupra locului aceluia și se auzea foșnetul viței-sălbatice, care acoperea felinarele. Spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe neștiute. Spre seară, una câte una, lipa-lipa, numa-n papuci, babele plecau spre casă. Chirița mai ținea încă sub fustă o bucată roșie de morcov, abia morfolită în margini. Mergea-mergea iute, s-ajungă mai repede acasă, și privea drumul desfundat, plin de bălți. Se gândea că bine ar fi fost să calce pe un trotuar sănătos, de bolovani, să nu-și murdărească ciubotele sparte-n vârf, pe care le purta de multă vreme. În fața cârciumii lui Stere, noroiul, de o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îi cuceresc pe toți. Soții Carlyle sunt pur și simplu vrăjiți de prezența lui. Un „Phebus Apollon al dandysmului”, spune Thomas Carlyle, privindu-l sever, dar cu admirație, pe d’Orsay, „ca pe un scarabeu de aur”, din fotoliul său desfundat. Întors la Paris abia În 1849, protejat al lui Napoleon al III-lea, numit secretar de stat al Artelor Frumoase, strălucitorul conte, sufocat de griji și datorii, se stinge În acorduri de Chopin (interpretate la căpătâiul său de un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atenția asupra faptului că generalul RÎleev, fiul poetului, era prieten bun cu țarul Alexandru al II-lea și cu bunicul meu, D.N. Nabokov și că „on ne parle pas de corde dans la maison du pendu“. De la Batovo, vechiul drum desfundat (pe care l-am străbătut cu Pușkin și Îl refăceam acum) se desfășura trei kilometri spre est, până la Rojestveno. Chiar Înainte de podul principal, puteai să cotești spre nord, În câmp deschis, spre moșia noastră, Vira, și spre cele două parcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o Întindere de pământ sterp, luminată de arbori yucca Înalți, Înfloriți, În apropiere de Santa Fe, o iapă mare și neagră m-a urmărit mai mult de un kilometru. 4 Când, după ce scăpam de toți urmăritorii, porneam pe drumul roșiatic desfundat ce ducea de la casa noastră din Vira spre câmp și spre pădure, animația și strălucirea zilei păreau că mă Înconjoară cu un val de simpatie. Fluturi Arran Brown, foarte proaspeți, foarte Întunecați, care ieșeau o dată la doi ani (este bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dintr-o crenguță și privind fix gaura din țesătura ei. 5 În apropierea intersecției a două drumuri de trăsură (unul bine Întreținut, Întinzându-se de la nord spre sud Între parcul nostru „vechi“ și cel „nou“ și celălalt, plin de noroi, desfundat, ducând, dacă o luai spre vest, la Batovo) Într-un loc unde plopii se Îmbulzeau pe ambele părți ale unui povârniș, eram sigur că voi găsi, În cea de-a treia săptămână din iunie, nimfalide mari, negre-albăstrii cu dungi albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În formă de O. Poți aranja mobila ca lumea, și nu pierzi spațiu..." Un moșneag traversa strada. Ținea de mână o fetiță care mușca dintr-un măr. Mărul și obrajii aveau aceeași culoare. ― Și Panaitescu? Se așezase pe un scaun desfundat, arcurile îl deranjau, dar îi era jenă să se mute. Bătrânii sânt susceptibili și "n-au bani niciodată"... Strâng pentru boli lungi și costisitoare, calculează sume umflate destinate medicului, surorii, în fine, "cineva care să-ți aducă un pahar cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de kilometri lungime pe trei sute lățime, numai dune și deșert. Ai mai multe șanse să găsești un purice alb într-o turmă de mehari. Răspunsul veni scurt: — Am unsprezece ani la dispoziție să caut. Căpitanul se așeză în fotoliul lui desfundat din piele de gazelă, căută o țigară, o aprinse încet și studie cu atenție harta pe care o cunoștea pe de rost, căci era agățată acolo din ziua când sosise la post. Cunoștea deșertul și știa foarte bine ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adolescentului, tristețea femeii de patruzeci de ani, tristețea poetului — Niciodată nu mi-am Închipuit că tu poți să fii atît de... — N-ai vrea să ne ridicăm, altfel devin patetic. CÎnd merg gîndesc mai coerent. O cotiră pe o alee desfundată. Cruci și lespezi Îngrămădite de-a valma În mormane informe. Morminte surpate cu ochiuri de apă galbenă, miloasă. — Privește cum arată realitatea; stenică și plină de optimism. Tablourile mele sînt prea terifiante. Nu sînt reprezentative. Noroc cu morții ăștia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mare. De obicei, între Amstel și cocteiluri, mergem să cinăm la una dintre tavernele înșiruite de-a lungul plajei. Tabăra noastră e la o distanță bună de orice club care s-ar putea afla pe insulă și doar un drum desfundat, neasfaltat ne desparte de taverne, de magazinul general și de intrarea în tabără dinspre plaja propriu-zisă. Clio comandă în general o mâncare cât mai specifică locului. Eu iau de regulă pizza, pentru că sunt un filistin și sunt în vacanță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din ușă și-i face semn bătrânului că a venit omul cu caii. Peste mai puțin de zece minute, lumina soarelui e deja puternică acum, ei stau În căruță cu tocitoarea și butoiul de țuică și ocolesc pe un drum desfundat curtea Industriei locale. În curtea dispensarului, prin fața căreia trec, se vede o ambulanță nouă. În jurul ei trebăluiește un șofer tânăr. Ăsta probabil că Încă n-a avut ocazia să-l ducă pe Sică la ospiciu. Drumul pe care au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Popescu privindu-l furiș pe bătrân. În curtea instituției nu se află nici un cal, ci doar un Aro și două Dacii. Căruța se clatină apoi amenințător În momentul În care moș Anton Îndeamnă caii să cotească pe un alt drum desfundat și Împărțit În trei de cele două șanțuri adânci făcute de roțile tractoarelor. După mai puțin de o jumătate de oră cei doi au reușit să descarce tot ce era În căruță, să deshame caii și să le dea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mărfuri a unei gări micuțe și că În jur nu e decât câmp. Deja avea ochii umezi când Îl Întrebase pe impiegat de drumul spre satul Burlești. Plânsese apoi tot timpul cât se luptase cu noroiul de-a lungul drumului desfundat care Începea chiar vizavi de rampa de mărfuri. (Vis-à-vis, dacă vă place mai mult!) Când văzuse satul Înaintând pe sub ceața din vale ca o procesiune de buburuze, mai suspinase o dată și se oprise. Și-a șters ochii, a dat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
James. Privindu-se-n oglindă, observa că nu se Înșela. — Arătați bine, domnule, spuse James. Trebuie să fi avut o vară foarte plăcută. Cum n-o să fii nicicând Atacatorii trecură peste câmp, fură ținuți În loc de mitralierele care trăgeau de pe strada desfundată și dinspre ferme, nu Întâmpinară nici o rezistență În oraș și ajunseră pe malul râului. Mergând cu bicicleta pe strada desfundată, dându-se jos să o Împingă atunci când drumul era impracticabil, Nicholas Adams văzu prin ochii morților tot ce se-ntâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vară foarte plăcută. Cum n-o să fii nicicând Atacatorii trecură peste câmp, fură ținuți În loc de mitralierele care trăgeau de pe strada desfundată și dinspre ferme, nu Întâmpinară nici o rezistență În oraș și ajunseră pe malul râului. Mergând cu bicicleta pe strada desfundată, dându-se jos să o Împingă atunci când drumul era impracticabil, Nicholas Adams văzu prin ochii morților tot ce se-ntâmplase. Zăceau singuri sau În pâlcuri, În iarba Înaltă de pe câmp și de-a lungul drumului, cu buzunarele Întoarse, și muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
guvernați - fie să fiți guvernați. Asta a fost tot, domnilor. O zi bună. Își scoase casca acoperită cu pânză, o puse la loc și, poticnindu-se, ieși pe ușa joasă a adăpostului. Para, Împreună cu cei doi curieri, venea pe drumul desfundat. Soarele era foarte fierbinte, și Nick Își scoase casca. — Tre’ să existe vreun sistem ca să poți uda chestiile astea, spuse. O s-o ud În râu. — Nicolo! Îl strigă Paravicini. Nicolo, un’ te duci? — Nu tre’ să mă duc neapărat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atât de mult. — O să trimit un curier cu tine. — Aș prefera să nu. Știu drumul. — O să te-ntorci curând? — Sigur. Dă-mi voie să trimit... Nu. În semn de Încredere. — Ei, bine, ciao atunci. — Ciao, spuse Nick. Porni pe drumul desfundat spre locul În care-și lăsase bicicleta. Drumul avea să fie umbrit, după ce trecea canalul. Și-n plus, pe ambele părți erau copaci În care nu se trăsese deloc. Pe drumul ăla trecuseră odată, În timp ce mărșăluiau, pe lângă regimentul de cavalerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]