580 matches
-
a creativității. Cele mai cunoscute sunt: brainstorming-ul, sinectica, metoda 6-3-5, metoda Phillips 66, discuția-panel, tehnica listei de atribute, tehnica sintezelor morfologice, ceklist-ul 2.3.1 Brainstorming-ul Termenul etimologic, brainstorming, provine din cuvintele “brain” = creier și “storm” = furtună, plus desinența -ing, specifică limbii engleze. În traducere fidelă înseamnă “furtună în creier”, efervescenta, aflux de idei, sau definirea unei stări de intensă activitate imaginativa, fapt care i-a mai atras și denumirea de “asalt de idei”(Piéron, cît. în Al. Roșca
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
sau predicativ suplimentar (predicat secundar); c) în grupul verbal, cliticele de dublare a complementului direct și a celui indirect sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb și complementele direct și indirect ar fi marcat prin cliticele de dublare; d) tot la acord poate fi încadrată și concordanța formală dintre pronumele anaforice și antecedentul nominal. Aceasta nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unii lingviști, care au afirmat că româna are doar două valori de gen, masculin și feminin, neutrul fiind, de fapt, un ambigen (vezi cap. 7. Genul neutru din perspectiva acordului). Substantivele de genul neutru se disting de celelalte prin unele desinențe (desinența de plural -uri este specifică neutrelor, dar desinența de plural -e este comună neutrelor și femininelor) și prin acord: la singular, substantivele neutre impun acordul la masculin, iar la plural, acordul la feminin. Prin urmare, țintele acordului (adjectivele, pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lingviști, care au afirmat că româna are doar două valori de gen, masculin și feminin, neutrul fiind, de fapt, un ambigen (vezi cap. 7. Genul neutru din perspectiva acordului). Substantivele de genul neutru se disting de celelalte prin unele desinențe (desinența de plural -uri este specifică neutrelor, dar desinența de plural -e este comună neutrelor și femininelor) și prin acord: la singular, substantivele neutre impun acordul la masculin, iar la plural, acordul la feminin. Prin urmare, țintele acordului (adjectivele, pronumele coreferente
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două valori de gen, masculin și feminin, neutrul fiind, de fapt, un ambigen (vezi cap. 7. Genul neutru din perspectiva acordului). Substantivele de genul neutru se disting de celelalte prin unele desinențe (desinența de plural -uri este specifică neutrelor, dar desinența de plural -e este comună neutrelor și femininelor) și prin acord: la singular, substantivele neutre impun acordul la masculin, iar la plural, acordul la feminin. Prin urmare, țintele acordului (adjectivele, pronumele coreferente cu nominalul) nu marchează genul neutru în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în primul rând pe baze formale, acordul semantic fiind foarte rar (ex. Dinamo, calificați..., vezi infra, (42)). În limba română, trăsăturile de gen și număr sunt marcate sintetic, prin același afix (-ă de la bunică marchează genul feminin și numărul singular, desinența -e de la adjectivul albe marchează genul feminin și numărul plural etc.). 2.2. Cazul 2.2.1. Marcarea cazului în grupul nominal În general, cazul este marcat la primul element cu trăsături phi din grupul nominal, dar sunt anumite configurații
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
asemenea, am putea considera că avem a face cu un fenomen de procesare a enunțului, propagarea mărcii de caz se face din "inerția" vorbitorului. Contextele cu feminin singular G/D susțin ipoteza lui Barbu (2008). Flexiunea pronominală se caracterizează prin desinențele de G/D -ui, -ei, -or. La feminin singular, formele utilizate pronominal au desinența -ei, iar cele utilizate adjectival au desinența -e (cf. adjectivul propriu-zis: fetei înalte): (15) a. altei fete (N/Ac altă fată) b. unei alte fete (N
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
enunțului, propagarea mărcii de caz se face din "inerția" vorbitorului. Contextele cu feminin singular G/D susțin ipoteza lui Barbu (2008). Flexiunea pronominală se caracterizează prin desinențele de G/D -ui, -ei, -or. La feminin singular, formele utilizate pronominal au desinența -ei, iar cele utilizate adjectival au desinența -e (cf. adjectivul propriu-zis: fetei înalte): (15) a. altei fete (N/Ac altă fată) b. unei alte fete (N/Ac o altă fată) Atunci când este în poziția de determinant tare, se folosește forma
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din "inerția" vorbitorului. Contextele cu feminin singular G/D susțin ipoteza lui Barbu (2008). Flexiunea pronominală se caracterizează prin desinențele de G/D -ui, -ei, -or. La feminin singular, formele utilizate pronominal au desinența -ei, iar cele utilizate adjectival au desinența -e (cf. adjectivul propriu-zis: fetei înalte): (15) a. altei fete (N/Ac altă fată) b. unei alte fete (N/Ac o altă fată) Atunci când este în poziția de determinant tare, se folosește forma altei, cu desinența pronominală -ei. Când este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cele utilizate adjectival au desinența -e (cf. adjectivul propriu-zis: fetei înalte): (15) a. altei fete (N/Ac altă fată) b. unei alte fete (N/Ac o altă fată) Atunci când este în poziția de determinant tare, se folosește forma altei, cu desinența pronominală -ei. Când este în poziția a doua, de determinant slab, se folosește forma alte, cu desinența adjectivală -e. Valoarea de determinant slab sau tare se corelează cu morfologia. De ce este această diferență între flexiunea pronominală și cea adjectivală a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
altă fată) b. unei alte fete (N/Ac o altă fată) Atunci când este în poziția de determinant tare, se folosește forma altei, cu desinența pronominală -ei. Când este în poziția a doua, de determinant slab, se folosește forma alte, cu desinența adjectivală -e. Valoarea de determinant slab sau tare se corelează cu morfologia. De ce este această diferență între flexiunea pronominală și cea adjectivală a pronumelor? Determinantul tare are o valoare pronominală, deoarece el are rolul de a selecta o entitate (denotată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
selecta o entitate (denotată de substantiv), deci are o valoare referențială. Determinantul slab nu introduce o nouă entitate în discurs (acesta este rolul determinantului tare), ci precizează suplimentar referința acestuia. Se observă că forma de feminin singular celeilalte are două desinențe diferite pentru G/D: desinența -ei la primul element și desinența -e la al doilea element. Flexiunea acestui pronume arată că dintre cele două forme sudate din componența sa, prima are valoare pronominală (celei-), iar a doua, valoare adjectivală (-lalte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantiv), deci are o valoare referențială. Determinantul slab nu introduce o nouă entitate în discurs (acesta este rolul determinantului tare), ci precizează suplimentar referința acestuia. Se observă că forma de feminin singular celeilalte are două desinențe diferite pentru G/D: desinența -ei la primul element și desinența -e la al doilea element. Flexiunea acestui pronume arată că dintre cele două forme sudate din componența sa, prima are valoare pronominală (celei-), iar a doua, valoare adjectivală (-lalte). 2.2.1.5. Sintagmele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Determinantul slab nu introduce o nouă entitate în discurs (acesta este rolul determinantului tare), ci precizează suplimentar referința acestuia. Se observă că forma de feminin singular celeilalte are două desinențe diferite pentru G/D: desinența -ei la primul element și desinența -e la al doilea element. Flexiunea acestui pronume arată că dintre cele două forme sudate din componența sa, prima are valoare pronominală (celei-), iar a doua, valoare adjectivală (-lalte). 2.2.1.5. Sintagmele cu valoare intensivă cât mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau non-uman: șopârlă, balenă etc. (iii) substantive cu genul formal masculin, referent fie masculin, fie feminin, uman: decan, lector, ministru 28 sau non-uman: elefant, crocodil etc. Aici intră și substantivele masculine care au un echivalent feminin în limba standard (cu desinențe specifice de feminin), dar care sunt folosite și pentru referenți de sex feminin, deoarece forma de masculinul are o valoare onorifică: deputat, președinte, inginer, cercetător (folosite în loc de deputată, președintă, ingineră, cercetătoare); tot aici se încadrează și substantivele de tipul terchea-berchea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Am dori să comandăm două "Meniul cavalerului". b. Am dori să comandăm două "Meniuri ale cavalerului". În general, numele proprii au o anumită trăsătură de gen, care nu variază în funcție de context. Dacă se creează o formă de alt gen, cu ajutorul desinențelor specifice, această formă reprezintă un alt cuvânt, nu o formă morfologică a aceluiași cuvânt (la fel ca în cazul substantivelor comune, bunic-bunică). De obicei, antroponimele, în special prenumele, se organizează în perechi masculin-feminin: Ion-Ioana, Maria-Marin. Se pot forma nume proprii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unui prieten alui meu (86) a. unor prieteni ai mei, unor prietene ale mele b. *unor prieteni alor mei, *unor prietene alor mele În exemplul (84)b, al se acordă în caz cu substantivul-centru, marcând cazul genitiv sau dativ prin desinența -e (feminin, singular), de tip adjectival (desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care se acordă în caz
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prieteni ai mei, unor prietene ale mele b. *unor prieteni alor mei, *unor prietene alor mele În exemplul (84)b, al se acordă în caz cu substantivul-centru, marcând cazul genitiv sau dativ prin desinența -e (feminin, singular), de tip adjectival (desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care se acordă în caz mea, care are și caracteristici de adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se generalizează o formă invariabilă, se selectează forma de masculin singular, nu cea de feminin singular. Gruiță (1981) oferă o explicație morfofonetică pentru acest fenomen: forma însăși are mai multe șanse să fie considerată o formă cu "aspect neutral" datorită desinenței ă, care nu este simțită ca exclusiv feminină deoarece ea se regăsește și în flexiunea masculinului (tată, popă etc.). În schimb, u din însuși este simțit ca exclusiv masculin. În plus, ă se regăsește și în flexiunea de plural a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
b. Ion are de scris. c. Ion se apucă de repetat lecția. (ii) subiectul este recuperat din contextul extralingvistic (deictic): (16) Când a venit? (enunț însoțit de un gest care indică persoana) (iii) subiectul este inclus în forma verbului, prin desinențele de persoana I și a II-a, singular și plural: (17) a. Am citit. b. Mai stai? (iv) subiectul are un caracter nedeterminat (fiind necunoscut sau nerelevant pentru locutor ori omis intenționat): (18) a. Scrie în ziar că Ion a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limbile slave) de a accepta nelexicalizarea subiectului a fost pusă în legătură cu morfologia bogată a verbului, care poate exprima suficiente informații despre subiect prin mărcile de număr și persoană. În română, mărcile de număr și persoană sunt fuzionate într-o singură desinență. De exemplu, verbul a citi are la indicativ prezent desinențele: (19) citesc - des. Ø, pers. I, nr. sg.; citești - des. -i, pers. a II-a, nr. sg.; citește - des. -e, pers. a III-a, nr. sg.; citim - des. -m, pers
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în legătură cu morfologia bogată a verbului, care poate exprima suficiente informații despre subiect prin mărcile de număr și persoană. În română, mărcile de număr și persoană sunt fuzionate într-o singură desinență. De exemplu, verbul a citi are la indicativ prezent desinențele: (19) citesc - des. Ø, pers. I, nr. sg.; citești - des. -i, pers. a II-a, nr. sg.; citește - des. -e, pers. a III-a, nr. sg.; citim - des. -m, pers. I, nr. pl.; citiți - des. -ți, pers. a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acordul în gen și acordul în număr sunt solidare. Nu se poate ca acordul în număr să fie de tip morfosintactic, iar acordul în gen, de tip referențial. Această solidaritate este legată de sincretismul mărcilor morfologice de gen și număr (desinența -ă din fată exprimă simultan genul și numărul, la fel ca desinența -uri din garduri etc.). (iii) Sintagma coordonată în ansamblu nu are o trăsătură formală de gen a sintagmei coordonate 136, care să fie disponibilă pentru acordul formal, ce
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ca acordul în număr să fie de tip morfosintactic, iar acordul în gen, de tip referențial. Această solidaritate este legată de sincretismul mărcilor morfologice de gen și număr (desinența -ă din fată exprimă simultan genul și numărul, la fel ca desinența -uri din garduri etc.). (iii) Sintagma coordonată în ansamblu nu are o trăsătură formală de gen a sintagmei coordonate 136, care să fie disponibilă pentru acordul formal, ce caracterizează articolul și adjectivul. Având în vedere că articolul nu poate realiza
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul în gen îl reprezintă faptul că substantivul are trei clase de gen ale substantivelor (masculin, feminin, neutru), dar termenii care se acordă marchează doar două genuri (masculin, feminin). La substantiv, genul neutru are marcare morfologică specifică la plural, prin desinența -uri. Cealaltă desinență de neutru plural, -e, se întâlnește și la substantivele feminine (mese - f., scaune - n.). Determinanții, adjectivele și pronumele nu au forme distincte pentru genul neutru, fiind folosite forma de masculin pentru acordul cu un substantiv de genul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]