17,663 matches
-
ignoră, însă știe bine spectatorul, e faptul că telalul care vine să le cumpere e chiar Sir Oliver, unchiul lui Charles. Și chiar portretul lui Sil Oliver este acela de care Charles cu nici un chip nu se înduplecă să se despartă. Așa că scena se citește la două nivele. Portretele vîndute l-au scăpat pe Charles de creditori. Fiindcă în grup, portretele îl pot salva întotdeauna pe un descendent aflat în ceas de cumpănă. O fac însă doar cînd acesta le invocă
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
într-un spațiu parcă de după un bombardament atomic, nuclear, cenușiu, inert... Nimic din lectura solidă și coerentă a lui Tompa Gabor nu ar fi căpătat greutate, carnalitate, izbîndă fără performanța milimetrică a fiecărui actor din distribuție. Un singur lucru mă desparte de ei. Mie nu-mi plac cartofii cu slănină. Dar este doar problema mea..
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
Săraru, Marian Popa, Ecaterina Țarălungă, Gabriela Adameșteanu, Ana Blandiana (dar se salvează Georgeta Horodincă). Încrederea neștirbită într-un adevăr a cărui profetă este (unul din volumele ei de publicistică se intitulează A vorbi într-un pustiu) și-n numele căruia desparte lumea în alb și negru absolut face din păcate ca-n spatele mai tuturor afirmațiilor Ilenei Mălăncioiu să stea o judecată morală (și are o limbă foarte ascuțită). Însă, cu toate că nu e o povestitoare de vocație (așa cum e Preda), istoriile
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
Franței în salvarea și recuperarea și lansarea artistului redus la tăcere acasă, sau alte obsesii legate de acest “acasă” (“sînt surprins, surprins plăcut, de monotonia obsesiilor mele”), portrete de epocă și “scandaluri” istorice. De pildă, scrie George Banu, scandalul “Revizorul desparte în două istoria teatrului românesc de după război și pînă în ’89, anul atîtor prăbușiri”. Așa cum în teatrul românesc se poate vorbi de “înainte și după Revizorul”, în filmul românesc se poate vorbi de “înainte și după Reconstituirea”; i-a fost
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
știam drept coautor al unor ediții semnate de Al. Rosetti... Cu un chip diafan pe patul său de moarte, nonagenarul mai avea totuși dispoziția de-a conversa, aerul unei extrem de amabile, înduioșătoare mondenități de care nu se îndura a se despărți. Cred că am fost ultimul scriitor care a stat de vorbă cu Al. Rosetti.
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
se mai recunoaște doar cu greu în condițiile unei scindări care nu e decît o augmentare a suferinței de-a fi. O suferință globală, cu ireparabile consecințe. „noaptea nu e noapte ziua nu e/ zi pentru mine apele nu sînt/ despărțite de uscate și-și nici-nici/ partea mea stîngă stă în arșiță/ iar partea mea dreaptă tremură în viscol/ brațele mele înoată în mare/ iar picioarele mele aleargă pe uscat/ ca un munte cu iarbă verde la poale/ și zăpadă înaltă
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
cartea lui. Înainte de 1989 Pavel Câmpeanu a publicat în străinătate lucrări despre regimul din România. Dispariția lui lasă un mare gol. Dumnezeu să-l odihnească! * Într-un excelent număr din L.A. and I. (24 noiembrie), dl Dan C. Mihăilescu se desparte, în editorial, de cîteva din observațiile cronicarului său teatral. Gest mai puțin obișnuit, într-o presă în care cei mai mulți nu cunosc decît alternativa solidaritate vs. adversitate. Poți să nu fi de acord, fără să devii ostil. Tot aici continuă (partea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
rîndul meu, îmi scoteam fraze din carte pe care le treceam în agenda mea, unde își vâra nasul pe furiș colegul meu de cameră. Nu știu cine putuse fi cititorul meu anterior, dar era clar că fiecare citea alt Cosașu. Ce ne despărțea era, cred, motivația lecturii. Nu mi-am dat seama de ce anume citea el, dar eu eram detașat și prins total în lectura mea hedonistă. El era un cârcotaș. Insensibil și cam prost. De aceea am și vrut să iau radiera
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
cer/ auzi cum clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și mai adîncă? dispare treptat/ urma de argint a păianjenului de pe tavan roagă-te/ îngerului închis în gutuie să nu ne lase cumva/ în frigul din somn despărțiți” ( Din bucătăria noastră). De reținut asocieri precum „mirosul metafizic al legumelor”, „fîntîna din cer”, „clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și mai adîncă”, „îngerul închis în gutuie”, care acordă naturii moarte o perspectivă de adîncime, pipăind
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Mihai Pop (primul susținător al ideii unei istorii orale a Școlii de sociologie) cade cu precădere asupra vieții de zi cu zi a monografiștilor, a opțiunilor lor de viață, a prieteniilor și dezamăgirilor. Și devine astfel evident că prăpastia care desparte acum, ca viziune existențială, preocuparea sociologică de violent-distrugătorul avînt legionar era cu 70 de ani în urmă doar un fir subțire (deși esențial) între două moduri de canalizare a aceleiași energii înnoitoare născute de Primul Război Mondial. Unii voiau să
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
naratorul e martorul îndepărtat surprins de o iminentă întâlnire, pe care o așteptase și o pregătise îndelung, Pădurea tânără a lui aprilie e o fantă în copilărie, în Lucrurile un tânăr nu va ajunge niciodată la fata dorită deși îi despart câteva trepte... Scenele din Trompete după-amiază (canicula unei după-amieze de vară) și Pana de lumină (semiobscuritatea din cameră) au acea lentoare bizară care dilată timpul și pare să anunțe o bizară irumpere. Capodopera volumului este nuvela care i-a și
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
și cu un jurnal. Încheierea trilogiei o va da un volum despre receptarea contemporană și posteritatea critică a operei bacoviene, anunțat cu titlul Triumful unui marginal. Critic important în viața literară a Bacăului, participant la reapariția revistei "Ateneu" în 1964, despărțit ulterior de redacție pentru alte inițiative culturale și revenit de curând într-un colectiv nou, animator al publicisticii regionale, izbutind o vreme, imediat după 1990, să impună suplimentul "Sinteze" al unui ziar local, Constantin Călin a reușit să dea provincialismului
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
a nu face, riguros și metodic, o selecție a faptelor potențial relevante. De-a nu îngădui, altfel spus, secrete, știut fiind că latinescul "secretus" este rezultatul acțiunii numite "secernere", adică a separa, a alege. Este mai ispititor, uneori, să nu desparți viața publică de traiul privat, marile fapte de arme de slăbiciunile lipsite de importanță, documentele de "bîrfe", latina academică de lingua romana. E ceea ce face, în romanul cu care debutează, Eu, Cicero. Cartea lui Erich, Liviu Franga. Vechi "latinist", lasă
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
pentru gradul didactic unu, înainte de revoluție. A fost pînă în 1989 profesor de română și director al Școlii Elementare din comuna Muntenii Noi, județul Tulcea. Doar ubicuitatea l-ar fi putut ajuta să fie în același timp în două locuri despărțite prin cîteva sute de kilometri. Să mă întorc la informația lui Laszlo Alexandru, pe care Gabriel Andreescu o reproduce cu unele omisiuni, și care se referă, desigur întîmplător, la România literară: Nu demult au fost organizate ritualicele întîlniri ale României
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
puținele constrîngeri exterioare care împăienjenesc și mai mult "înțelegerea". "Haosul neînțelegerii" despre care scrie în chiar ultima notă este vraiștea la care sîntem cu toții, mai mult sau mai puțin, conștienți sau nu, condamnați. Efortul de-a te aduna, de-a despărți ce vrei să faci, ce vrei să fii, de ce așteaptă toți ceilalți, de rolul social, pînă la urmă, care se agață ca o piele flască și hîdă de ultimele tale resurse de tinerețe, arde, mocnit, o viață, în Jurnal. Viața
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
săptămâni, profitase de acest lucru, angajând doi meșteri recomandați de Fița să facă niște transformări în apartamentul lor din Domenii, moștenit de la niște Ghiculești, altă ramură. Sisi suportase greu plecarea. Era prima dată și pentru mai multe zile când se despărțea de Dinu. Cunoștea textul pe care Sisi i-l citise la întoarcere. Totdeauna îi citea câte ceva și el asculta cuminte. Ce i-o fi venit însă să-l recitească în ziua aceea la Mangalia?... Trăgând caietul sub ochi, citi mai
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
spectacolul pe care-l urmăresc întotdeauna în fața operelor mari. Plec înconjurat de o plăcută singurătate. Am parcă dorința de a mă furișa să nu întîlnesc imediat oameni, să nu fiu întrebat despre lucruri mărunte. Am trăit aici dincolo de ele... Mă despart de Moore și mă întreb: Voi reveni și mîine?... - Probabil... Corneliu Baba (Contemporanul, vineri 25 februarie 1966 Note din carnetul unui pictor Henry Moore - ) Luni 21 Febr. 1966
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
viața nu poate să scuze opera. Un scriitor este o unitate în diversitate, dar într-o coerență ontologică. Ce ar însemna să ne gîndim la poezia lui Rimbaud dar să excludem ideea că după ce a scris "Illuminations" și s-a despărțit de Verlaine, la 20 de ani, a părăsit poezia și Franța pentru a face comerț cu arme în Abisinia? Cum s-ar putea citi cărțile lui Orwell dacă nu am ști că a luptat în Războiul din Spania, dar tot
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
cine trebuie să-ți strigi adevărul. E bine că am înțeles mai tîrziu...decît niciodată. Și nici acum n-am încetat să-mi lovesc capul de un zid... nu zidul din China, nici zidul Liniei Maginot, nici zidul Berlinului care despărțea cele două Germanii, nici zidul care se construiește acum în Israel, ci... un "zid interior" care uneori cedează și văd cărămizile desprinzîndu-se și căzînd la picioarele mele... S.G.: Spuneați la început că odată cu trecerea timpului ați obținut o seninătate interioară
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Petrescu depășește cu prea puțin cadrul limitat al Memoriilor, deși se străduiește să extindă aria contestației la întreaga personalitate lovinesciană. Nu era cel mai bun lucru să se întoarcă la faza impresionistă a criticului, de care el însuși s-a despărțit. Prozatorului îi displace profund speculația despre sursa muzicală a ideilor, vituperând necruțător: "în sens clinic numai cretinii și euforicii au idei muzicale" (p. 53). Camil Petrescu repetă cu obstinație că E. Lovinescu nu are idei (afirmă chiar că e steril
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
de coregraf numai pe palierul anecdoticului și a unor șabloane coregrafice, din care fantezia proprie răzbătea arareori. Dezavantajul acestei suite a constat și în faptul că ea urma creațiilor lui Kylian, devenind în acest fel o ilustrare a depărtării care desparte arta de divertisment și talentul de dexteritate. Iar, în final, adăugarea unui fragment din Simfonia a 5-a de Gustave Mahler a fost chiar o gafă coregrafică, deoarece între cele două universuri muzicale este o prea mare distanță. Deschiderea stilistică
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
revolte, s-ar zice, a "autenticului". E nevoie de observație atentă, de la caz la caz, ca să poți scăpa de capcana de-a-ți da, generalizator, cu părerea despre o masă de oameni pe care-i apropie puțin frenezia eliberării și-i desparte definitiv modul în care fac față încercărilor de după. E-adevărat, "viermele egalității" îi roade pe toți cei intrați într-o horă cu urmări greu de anticipat. Tocmai aici e ironia: ei se luptă, după ani de "nivelare", să formeze noi
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
oamenii, de la ferestre, cîntau cu noi. Am cîntat în troleibuze - se făcea gol în jurul nostru, deși era o aglomerație grozavă, în metrou, în tramvaie. Am strîns și ceva bănuți. Ne-am urat "Sărbători fericite", ne-am îmbrățișat și ne-am despărțit. A doua zi am plecat într-o vizită la Ploiești. Îmi făcusem un costum nou, verde închis - mie nu-mi place verdele! - cu fustă lungă, strîmtă, cu nasturi pe-o parte, nostimă, și cu un ilic. Pentru Crăciun. L-am
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
care nu-l cunoștea. Dar nu avea importanță. Se ținea, în gînd, după Jessie și Joseph în subway. Oare exista subway pe vremea lor? Probabil că da. Poate că se întorseseră imediat în casa de pe Strada 169. Și, acolo, se despărțiseră pe palier? Oare Joseph nu-și consolase prietena? De ce era frapat comisarul de o amintire foarte recentă? În momentul producerii incidentului, nu observase asta. La amiază, zăbovise în fața paharului de bere la Donkey Bar. Și mai comandase una, pentru că era
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
după datină, să sărute mîna părintelui său. De fapt, Pavel Egorovici își pedepsea copiii fără răutate și aproape fără mînie. Îi iubea în felul lui și credea că purtîndu-se sever, era spre folosul lor. Adept al unor principii sănătoase, nu despărțea morala de bîtă. După părerea lui, trebuia să urli și să lovești cu nădejde pentru a băga sfintele adevăruri în căpățîna unor puști fără minte. ș...ț Mai tîrziu, Cehov va spune cu melancolie: "Bunicul nostru a fost bătut de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]