587 matches
-
al personalității, ar constitui o eroare științifică pe care sperăm să o evităm. Rămâne deci, să evaluăm fenomenul rhinolalic atât din perspectivă foniatrică, psiho-logopedică cât și psiholingvistică, cu toate implicațiile interdisciplinare ale unei atare poziții, considerând reabilitarea tulburărilor rhino-dislalice consecutive despicăturilor congenitale labiomaxilo-palatine, un domeniu de strictă specialitate în care aportul metodologic prezintă o deosebită importanță. Aș vrea ca această carte să fie utilă logopedului practician pentru al încuraja să abordeze reeducarea fonetică a acestor tulburări și să nu aibă reticențe
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aduc prinosul meu de recunoștință Profesorului Doctor Doc. Valerian Popescu, care a avut primul, la noi în țară, inițiativa completării tratamentului chirurgical cu cel psiho-logopedic, în scopul recuperării handicapului de limbaj și integrării psiho-sociale a copiilor care se nasc cu despicături de boltă și văl palatin. Cu deosebita sa competență și înțelegere pentru aspectele psihologice și logopedice, considerate permanent ca o componentă în terapia complexă, a contribuit la creșterea responsabilității mele profesionale, precum și a prestigiului logopediei în ansamblul activității clinicii de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
matematicii la fenomenele de limbaj și patologie a limbajului, îi păstrez o permanentă și vie recunoștință. Mulțumesc părinților mei, care mi-au respectat întotdeauna opțiunile, și nu în ultimul rând mulțumesc soțului meu pentru înțelegere și ajutor. Autoarea PARTEA I DESPICĂTURILE CONGENITALE LABIO - MAXILOPALATINE ȘI FENOMENUL RHINOLALIC. ASPECTE CLINICE. CAPITOLUL I RHINOLALIA - STRUCTURĂ ȘI DINAMICĂ Vălul palatin reprezintă „partea funcțională cea mai valoroasă, de necompensat a organului de articulat”. Luchsinger, R. (106) R. West, L. Kennedy și A. Carr (1947) definesc
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
acestei patogenii, tulburările de vorbire au atras atenția încă din 1877, odată cu cea dintâi monografie modernă „Defectele de vorbire” a lui Adolf Kussmaul (1884) și Albert și Herman Gutzman (1924). Toți au semnalat fenomenele tipice rhinolaliei arătând predominanța lor în despicăturile congenitale de văl palatin. În tratatele de Foniatrie și Logopedie care au continuat, R. West, L. Kennedy și A. Carr, 1947; Seeman, 1955; Sovak și Burian 1956; Arnold și Luchsinger, 1957; Hvattev, 1959; V. Edelsberger, 1959; J. Tarneaud și Borel
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nasale, adăugând timbrului un sunet nasal. Alți autori includ rhinolalia în categoria dislaliilor, definind-o ca atare „datorită unei reale comunicări între cavitatea orală și cea nasală”. Astfel Herman Gutzman a introdus rhinolalia în opera principală „Defectarea vorbirii în cazul despicăturii cerului gurii” și a încadrat-o în grupa denumită de el „o fonfăire mecanică” („Die mechanischen dislalien”) în care apar dislalia laringeală, faringeală, nasală, linguală, etc., iar după aceasta dislalia palatală (78). Albert și Herman Gutzman, 1924; Seeman, 1955; Hvattev
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
pronunția monomorf și polimorf, în funcție de o serie de factori psihoindividuali și sociali de influență (192; p.84). Acest fapt este ilustrat de existența cazurilor care prezintă în exclusivitate „voce nesonantă” actul rostirii efectuându-se în limite corecte, sau de cazurile despicăturilor velare, care mai păstrează un iz de nasonanță în ciuda reabilitării pronunției. De asemenea, subiecții al căror văl palatin rămâne insuficient funcțional după operație, vin să ne demonstreze posibilitățile nelimitate de adaptare ale organelor de articulare, prin munca de terapie funcțională
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
există între limbaj, vorbire și funcționalitate psihică. Acest fenomen îmbracă o patologie complexă și diversă a manifestărilor verbale cu importante implicații psihopedagogice și sociale. 1.2. Etiopatologie și frecvență După criteriul etiopatogenetic și în ordinea frecvenței, tulburările rhinolalice sunt consecința despicăturilor de boltă și văl palatin cu care unii copii se nasc. Ele se întâlnesc deseori în afecțiunile dobândite ale palatului: orificii și fisuri ale bolții și vălului palatin prin pătrunderea unor corpuri străine; în comunicări buco-nasale după lues, difterie; în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cauzate de sindromul pseudo-bulbar etc. Rhinolalia întregește tabloul clinic în surditate, hipoacuzie, oligofrenie, macroglosie, mixedem. O întâlnim deseori ca obicei vicios și cooptată prin influență (imitație). Arnold (1970) sintetizează astfel această etiologie: a) Deformări constituționale ale palatului și vălului palatin (despicături congenitale) b) Defecte câștigate (pareze și hemipareze) ale vălului, postvirotice și post-traumatice. c) Tulburări funcționale ale vălului (Tabelul 1) În toate aceste afecțiuni vălul palatin nu poate ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui pentru a separa în timpul fonației
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
unele cazuri, la apariția unor elemente de rhinolalie apperta sau schimbă componenta rhinolaliei închisă în deschisă (88; p.124) al căror comportament seamănă, dar presupune o metodică de corectare diferențiată. Rhinolalia mixtă caracterizează vorbirea în cazurile de insuficiență velară după despicături congenitale operate, combinate cu obstrucție nasală prin vegetații adenoide, deviații de sept, specifice copiilor care prezintă despicături congenitale complete, în care sunt interesate buza, maxilarul superior și pragul subnarinar. Diagnosticul diferențial din punct de vedere etiopatogenetic necesită o atenție deosebită
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
p.124) al căror comportament seamănă, dar presupune o metodică de corectare diferențiată. Rhinolalia mixtă caracterizează vorbirea în cazurile de insuficiență velară după despicături congenitale operate, combinate cu obstrucție nasală prin vegetații adenoide, deviații de sept, specifice copiilor care prezintă despicături congenitale complete, în care sunt interesate buza, maxilarul superior și pragul subnarinar. Diagnosticul diferențial din punct de vedere etiopatogenetic necesită o atenție deosebită deoarece în funcție de acesta se precizează conduita terapeutică medicală, logopedică ți psiho-pedagocică. În fiecare caz de pronunție nasală
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
logopedică, mărește durata ei și micșorează șansele de reabilitare a vorbirii. În ceea ce privește frecvența fenomenului rhinolalic în funcție de criteriul etiopatogenetic, literatura de specialitate nu sintetizează anumite date. Studiul efectuat cu ocazia acestei cercetări găsește la un grup de 772 subiecți rhinolalici, 625 despicături congenitale labio-maxilopalatine, ceea ce reprezintă un procent de 81%. Rhinolalia determinată de alte forme reprezintă în ordine conform tabelului 2 un procent de 19% care rămâne în afara considerațiilor acestei lucrări. 1.3. Elemente de psihofiziologie a fonației și mecanismul de producere
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în vorbire (217; p.837). Aceasta produce o avansare pe linia mediană a faringelui cu ridicare în unele cazuri a pediculului „Passavant” la un nivel deasupra marginii moale a palatului moale (pediculul lui Passavant nu se poate vedea decât în despicăturile velare). Existența acestui pedicul este negată de unii autori. Astfel, Calman (40; p.229) pune la îndoială existența lui la indivizii normali - existența lui ar arăta o hipertrofie a mușchiului faringian mai ales la unii subiecți cu despicătură velopalatină și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
decât în despicăturile velare). Existența acestui pedicul este negată de unii autori. Astfel, Calman (40; p.229) pune la îndoială existența lui la indivizii normali - existența lui ar arăta o hipertrofie a mușchiului faringian mai ales la unii subiecți cu despicătură velopalatină și poate fi pusă în evidență mai degrabă în deglutiție decât în vorbire. Totuși However, Andran și Kemp, citați de Morley, au demonstrat prin studii radiografice că „ în cazurile indivizilor cu palat normal și plica lui Passavant este evidentă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
perfectă închidere a sfincterului. În sforăit, aerul respirat forțează sfincterul nasofaringian contractat, care alternativ se deschide și se închide atât de repede încât produce vibrații și un sunet caracteristic (se folosește ca test pentru capacitatea sfincterului palatofaringian post operator în despicături velare). Se constată uneori că testul este pozitiv chiar dacă la controlul vizual vălul apare scurt și incapabil să atingă peretele posterior al faringelui. Trebuie amintit că suprafața superioară a palatului nasal este aceea care atinge peretele posterior al faringelui și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
observație Podvinec sugerează că acțiunea palatului moale poate fi explicată ca fiind rezultatul contracției simultane a celor două unghiuri musculare ale mușchiului ridicător și al palatofaringelui. H. Bloomer (1953) citat de Morley a făcut unele observații pe 2 pacienți cu despicături de buză și de palat. El observă cum căscatul produce o mișcare maximă de ridicare a palatului moale și descrie mișcările palatului și ale faringelui în timpul căscatului și fluieratului găsind că ele sunt similare celor observate în vorbire, dar foarte
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
e posibilă, aerul poate totuși fi ținut în gură cu un grad oarecare de presiune numai atunci când istmul orofaringian este închis prin coborârea palatului și ridicarea dosului limbii. Această mișcare e folosită uneori de copii cu sfincterul incomplet ca în despicăturile congenitale velare, presiunea pulmonară fiind insuficientă pentru a menține pe cea orală, suflul într-un balon fiind mai curând inaccesibil decât imposibil. Acest lucru se realizează numai cu narinele închise (197; p.47). Articularea normală a consoanelor cere un oarecare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic să refluieze nazal, amplificând rezonanța nasală și pentru consoanele orale. Cantitatea de nasalitate crește cu cantitatea deperdiției nasale, vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. CAPITOLUL II MORFOLOGIA DEFECTELOR APARATULUI FONO - ARTICULATOR PRIN DESPICĂTURI CONGENITALE DE BUZĂ, BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Malformațiile congenitale labio-maxilo-palatine formează o entitate independentă. Din cauza tendinței lor de a le spori incidența ele constituie un pericol pentru bazele biologice ale societății umane.” Fr. Burian 2.1. Organogeneza despicăturilor congenitale labio-maxilo-palatine
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ARTICULATOR PRIN DESPICĂTURI CONGENITALE DE BUZĂ, BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Malformațiile congenitale labio-maxilo-palatine formează o entitate independentă. Din cauza tendinței lor de a le spori incidența ele constituie un pericol pentru bazele biologice ale societății umane.” Fr. Burian 2.1. Organogeneza despicăturilor congenitale labio-maxilo-palatine Studiul morfologic al despicăturilor congenitale de buză, boltă și văl palatin datează din timpurile cele mai vechi, sub forma unor observații empirice. Democrit și Herodot (sec. V î.e.n.) sau Plinius (sec. I î.e.n.) au definit faptul ca: „un
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Malformațiile congenitale labio-maxilo-palatine formează o entitate independentă. Din cauza tendinței lor de a le spori incidența ele constituie un pericol pentru bazele biologice ale societății umane.” Fr. Burian 2.1. Organogeneza despicăturilor congenitale labio-maxilo-palatine Studiul morfologic al despicăturilor congenitale de buză, boltă și văl palatin datează din timpurile cele mai vechi, sub forma unor observații empirice. Democrit și Herodot (sec. V î.e.n.) sau Plinius (sec. I î.e.n.) au definit faptul ca: „un obiect contra naturii” sau, mai mult
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
unor observații empirice. Democrit și Herodot (sec. V î.e.n.) sau Plinius (sec. I î.e.n.) au definit faptul ca: „un obiect contra naturii” sau, mai mult: „contra a ceea ce se petrece obișnuit în natură”*). În scrierile lui Hipocrat nu sunt amintite despicăturile de buză, dar în opera lui Celsius, apoi a lui Paul din Egina se vorbește despre „mutilațiile buzei”*). Celsius dă o descriere amănunțită despicăturii de buză, considerând-o ca o situație care „împiedică vorbirea”. Descrierea lui este importantă fiind prima
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mult: „contra a ceea ce se petrece obișnuit în natură”*). În scrierile lui Hipocrat nu sunt amintite despicăturile de buză, dar în opera lui Celsius, apoi a lui Paul din Egina se vorbește despre „mutilațiile buzei”*). Celsius dă o descriere amănunțită despicăturii de buză, considerând-o ca o situație care „împiedică vorbirea”. Descrierea lui este importantă fiind prima care privește aceste anomalii „din punct de vedere fiziologic și mai ales fonetic”*). În Evul Mediu, despicăturile congenitale ale feței sunt privite ca produsul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mutilațiile buzei”*). Celsius dă o descriere amănunțită despicăturii de buză, considerând-o ca o situație care „împiedică vorbirea”. Descrierea lui este importantă fiind prima care privește aceste anomalii „din punct de vedere fiziologic și mai ales fonetic”*). În Evul Mediu, despicăturile congenitale ale feței sunt privite ca produsul unor fapte diabolice, iar Renașterea caracterizată prin înflorirea științei și a culturii face încercări descriptive fantastice (Ambroise Paré, Licetus, Andromad)*). Callen, în cartea sa „Medicus” amintește de fisurile buzei, iar bizantinii Aetius, Mirepsos
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Marcellus Empiricus folosesc termenii de “Labiorum fisurae și Labia rupta”*). Wilhelmus de Compenis și elevul său Yperman descriu fisurile unilaterale totale ale buzei și apare pentru prima dată denumirea de „buză de iepure”*). Urmează apoi o perioadă îndelungată în care despicăturile congenitale nu atrag atenția, se pare, din cauza obiceiurilor spartanilor de a extermina copiii cu vicii de conformație, tendință ce s-a perpetuat mai târziu și la alte popoare. Acest fapt reiese și din legile Rusiei anului 1469 în care se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
1964, este de părere că în cadrul malformațiilor congenitale trebuiesc incluse și anomaliile metabolice, precum și cele structurale ce apar în cursul dezvoltării prenatale (110). Cu secolul XVIII încep lucrările mai profunde de anatomie comparată care pregătesc concepțiile secolului XIX cu privire la organogeneza despicăturilor. Astfel, Dussy în 1869, emite o ipoteză care este reluată și argumentată de Hise în 1892, după care despicăturile se datoresc unei opriri în dezvoltare într-un anumit stadiu embrionar al mugurilor maxilo-faciali ai arcului I branchial, care nu se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cursul dezvoltării prenatale (110). Cu secolul XVIII încep lucrările mai profunde de anatomie comparată care pregătesc concepțiile secolului XIX cu privire la organogeneza despicăturilor. Astfel, Dussy în 1869, emite o ipoteză care este reluată și argumentată de Hise în 1892, după care despicăturile se datoresc unei opriri în dezvoltare într-un anumit stadiu embrionar al mugurilor maxilo-faciali ai arcului I branchial, care nu se unesc, fapt ce duce la persistența despicăturii labio-maxilo-palatine de mai târziu. Această ipoteză a fost dezvoltată de o serie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]