1,902 matches
-
că nu mai poate să dăruiască. Așa se face că a devenit ,,fosta Plăcințică,, , cea care mi-a Înseninat cândva o scurtă perioadă din viață, și care a făcut din mâzgă, o lumină care pâlpâia delicat. Dar să nu mai despic firul de păr În patru și să-ți spun că, sunt fericit, până la venirea buldozerelor, că pot scrie. Este singurul lucru pe care, mă rog lui Dumnezeu să mi-l lase până la sfârșit. Un cunoscut scriitor, spunea că ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
continua în același fel. Am fost cu adevărat îndrăgostită de Anderson, mi-am pierdut capul cu totul. Nu mi-am putut controla sentimentele. A fost o experiență în același timp minunată și zguduitoare. Niciodată n-am mai simțit că se despică pământul sub mine. Sigur că asta aproape că l-a dat gata pe Alexander. El a intuit cu mult timp înainte ce avea să urmeze, chiar mi-a fost teamă să nu înnebunească. A suferit mult mai mult decât tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca varul și guri mari ca niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat, tuns mereu În stil bob, cu fuste absurd de scurte, despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l folosea la călărit? Trebuie să fi fost foarte incomod cu gulerul ăla țeapăn și cu fără nimic să acopere partea superioară a corpului. Doar o curea subțire Între sâni. Să nu mai vorbim de pantaloni! Acoperiți În față, dar despicați În spate, ca două forme de tăiat fursecuri. Presupun că Îi plăcea să simtă șaua cu fundul gol. Și-a Întins mâinile Înainte, imitând o mișcare obscenă cu abdomenul. Presupun că voia să demonstreze că scaunul de bucătărie mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Scapă-mă de biologia inutilă! Parcă mi-ar fi citit gândurile, bărbierul Îmi așeză pe spate o palmă alinătoare. Cu toate acestea, Înainte să mă relaxez, acesta mă apucă de părul din creștet și, ținându-l ca pe un trofeu, despică În același timp aerul cu instrumentul său grotesc. — Chestiunile legate de estetică apar Într-o lumină mai clară dacă sunt rezolvate cu metode biologice. Habar n-aveam despre ce vorbea, dar imediat ce Își mișcă foarfecele din nou (sunete nerăbdătoare, metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rămasă cu un prosop curat, Își turnă În palme loțiune de ras și mă plezni peste obraji cu o afecțiune bine dozată. — Asta rezolvă problema? Bărbierul Îmi aruncă priviri pe furiș. Se Întinse din nou după foarfecele sale grotești și, despicând aerul, se Întrebă dacă nu doream totuși să... Nu, nu, m-am grăbit să-i mulțumesc, nu era nevoie de așa ceva. Ca să par mai convingător, i-am dat câțiva reichspfenning În plus și m-am Întors În stradă cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
anarhică fusese lansată în trupul meu de către unul din soldații mei - și-mi era cu neputință s-o reprim. Vreme de șase luni, până când absența i-a fost descoperită de medicul nostru de familie în timpul controlului meu medical anual, am despicat firu-n patru pe marginea acestui mister, întrebându-mă nu o dată - căci nu exista nici o posibilitate care să nu-mi vină-n minte, dar nici una - dacă testiculul nu mi-a plonjat cumva înapoi către mațe și acolo a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește ștergătoarele, continuînd să privească cu calm și indiferență șoseaua umedă, așternută domol înainte, despicînd în două podișul întins. Chitarele au tăcut, iar în locul lor, acum, unul vorbește cu spor de șeptelul în plină dezvoltare, invocînd mereu tonele de carne livrate pieței. Care piață? întrebă încet Lazăr că eu m-am săturat să cumpăr zgîrciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
necesitate. Se scuza, în mod meschin, față de propria-i conștiință, că, de fapt, și Radu o înșeală cu nevastă-sa, și-și argumenta că-i de vină, în primul rînd, temperamentul ei. O singură dată, nebuloasa existenței sale a fost despicată în două, brutal, de un gînd: "Eu de ce să vegetez la umbra unei căsnicii?!" s-a întrebat ea, ieșind din sala cinematografului, de la primul spectacol, într-o duminică, încurajată de vederea unor perechi împodobite în haine și-n zîmbete sărbătorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iar vocea ei albă lovește sec, spărgînd imaginile statuilor în marmoră născute în mintea lui Mihai din rotunjimea genunchiului să intru în subiect; altfel risc să fiu poftită afară fără să-ți spun de ce-am venit. "E clar, îl despică pe Mihai un gînd vrea s-o las pe Doina în pace. Este de datoria ei de mamă, căci, la drept vorbind, ce garanții morale pot oferi eu? M-a văzut cu Cristina, șefa autoservirii; chiar și ea, Maria Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trăiesc generații după generații. Povestea celor cinci munți sfinți Într-o perioadă de liniște, natura se dezlănțuie brusc. Cerul se ciocnește cu Pământul, apoi se formează o breșă uriașă pe cer. O bucată de cer se prăbușește, iar pământul se despică. Din crăpături țâșnesc vâlvătăi puternice care ard pădurile, iar puhoaie de apă înghit lanțurile muntoase. Diavolii și animalele sălbatice făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui Nüwa să ucidă demonii și să potolească puhoaiele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de un dragon. Când ajungeau la terenuri mai joase, el îi poruncea lui Xirang să înalțe pământul. Iar când, în drumul lor au apărut munții, comoara a săpat tuneluri pentru a duce apa spre fluvii și mare. Astfel, Yu a despicat Muntele Longmen, pentru ca apa Fluviului Galben să curgă prin acest defileu, șerpuind spre mare. Sunt multe povești legate de îmblânzirea apei de către Yu. Una dintre acestea spune că în a patra zi după căsătorie, Yu a plecat să se lupte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
primit în PSD ca întors din excursie. Eu stau în sectorul 1. Putna - porți și barieretc "Putna - por]i [i bariere" Mitropolitul Daniel, drapat în splendide veșminte alb-aurii, face treișpe-paișpe, cu un ochi la marea slujbă, cu celălalt la aleea despicată de sepepiști prin mulțime. Înalt Prea Sfințitul e icoana vie a ortodoxiei române căutând mereu preajma Puterii pământești. În sfârșit, se aud aplauze răzlețe, niște trâmbițași care atâta așteptau suflă într-un soi de buciume de tablă și apar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s-au prins că sunt acolo. Am lăsat cerul baltă și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor, îi simțeam răsuflarea în spate, aerul pe care-l despica cu bâta. Am făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea, l-am văzut pe Filip cu geanta pe umăr. Totul se terminase. Stafie a fost primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spațiile de testare. Helen discută cu cercetătorul care ne întâmpinase plănuita legislație ministerială cu privire la barele stabilizatoare. Pe pista de ciment fuseseră aduse două șiruri de mașini accidentate. În caroseriile zdrobite stăteau corpurile unor manechine de plastic, cu fețele și piepturile despicate de coliziuni, zonele rănite fiind marcate în dungi colorate pe craniile și abdomenele lor. Helen se uită țintă la ele prin parbrizele fără sticlă, aproape ca și când ar fi fost pacienți pe care spera să-i trateze. Pe când ne plimbam printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să ucizi... SÎnt atîtea motive! Oberlus ridică și el din umeri, dar acum mult mai deschis, și indiferența lui părea sinceră: - Poți să gîndești ce vrei, spuse. Nu-mi pasă. E mort deja, nimeni nu-l va Învia și degeaba despicăm firul În patru... E mai bine așa. Mai bine pentru toți. Ea Întîrzie să răspundă și, cînd o făcu, lăsă cuvintele să cadă cu greutate. - N-am să te iert niciodată, spuse. El o privi În tăcere, gînditor, și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar de ce să-ți bați capul. Trece un indicator care zice: Seattle 210 km. — Hai să vedem măruntaiele alea strălucitoare și fremătătoare, Bubba-Joan, comandă Brandy Alexander, Dumnezeu și mamă a noastră, a tuturor. Spune-ne o poveste personală scârboasă. Zice: — Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Coase-te la loc, zice, și-mi înmânează pe bancheta din spate un rețetar și-un fard de pleoape Aubergine Dreams. Capitolul 7 Sari mult înapoi la ultima Zi a Recunoștinței de dinaintea accidentului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vizitând case mari și bogate, șterpelind medicamente, închiriind mașini, cumpărând haine și ducându-le înapoi. — Spune-ne o poveste personală scârboasă, zice Brandy en route spre Seattle. Brandy zicându-mi întotdeauna ce să fac. Fiind ea însăși așa aproape de moarte. Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Spune-mi povestea vieții mele înainte să mor. Coase-te la loc. Capitolul 24 Sari mult înapoi, la o ședință foto în abatorul ăla unde porci întregi goliți de măruntaie sunt agățați unul lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase căpățâna dintr‑o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormânt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o stavilă, un hotar, Între prezent, trecut și viitor? Oare cine, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de carne însângerata, care se zbătea în cea mai cruntă agonie. Hiro Tavaeárii se grăbi să dea semnalul eliberării Mararei din legături, iar această alunecă rapid peste corpul sălbaticului, punându-i în acest fel capăt suferințelor. Provele gemene ale catamaranului despicară în sfârșit valurile, legănându-se apoi ușor pe apele liniștite ale golfului lui Farepíti și, pentru prima oara în viața sa, Tevé Salmón își aținti ochii nu pe vasul lui, ci, la fel ca și majoritatea celor prezenți, pe tristele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nasului, și acum clopoțeii ei clincheteau și cruste descuamate zburau în toate părțile când râdea. Dar aveam totuși nevoie de o poveste secundară romantică. Oricare i-ar fi fost desfășurarea. De fapt, domnul Whittier a fost cel care i-a despicat nasul Mamei Natură. — Dar e mort, spune doamna Clark. Domnul Whittier a făcut-o înainte de-a muri, spune Veriga Lipsă. Cum toți ne retezăm degete și urechi, nimeni n-o iasă de aici fără măcar o cicatrice ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Buimac O poveste de Reverendul Fără Dumnezeu Webber se uită în jur cu fața bușită, cu un pomete mai jos decât celălalt. Unul dintre ochi îi e doar o mingiuță lăptoasă strânsă în umflătura roșie-neagră de sub frunte. Buzele îi sunt despicate atât de adânc la mijloc încât are patru în loc de două. Îndărătul buzelor nu se vede nici măca un singur dinte. Webber se uită în jur, în cabina avionului, la pielea albă de pe pereți, la mobilierul din lemn de arțar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tău și tu încalță-te cu al meu. Fii serioasă, dragă, i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete, Luana o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai despice o așa trăsnaie, Anita scoase în silă pantoful și se "încălță" cu celălalt. "Condurul" Luanei îi cuprinse degetele iar restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în interiorul său o ploaie de mistere, lăsându-se ca din joacă sedus, da, da, existase o asemenea perioadă când luase dezgustul ce i se citea pe chip drept superioritate, drept blazon, când un zâmbet apărut în colțul gurii era rapid despicat în patru și când i se părea că descoperă în el tot atâtea înțelesuri. Cum se mai încălzise singură la pălălaia focului aprins de ea, cum înflorea și se acoperea de victorii inexistente și cum nu existase alta mai fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]