613 matches
-
crin, Cald, aerul vesel tremură miraje, Miere și iubire - timpul trece lin. Tu mă chemi, eu vin cuprinsă de vrajă ... Cum arde privirea! sufletele sună, Vara curge-n vene, curge într-un cânt, (Note muzicale plutesc și se-adună), Iluzii despletite, ... tremură un gând ... Iubirea luminează lângă pragul lumii, Se-oprește la mine, amețește-n sânge, Gura-i prinsă-n clește, -zodia minunii-, Puternic fioru-n brațe mă strânge ... Referință Bibliografică: PE POTECI UMBRITE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PE POTECI UMBRITE de LIA RUSE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371024_a_372353]
-
nu-mi fie rece, Când vântul serii, în rafale, trece, Să mă-nvelești, iubitul meu, cu tine. Și-așa îmbrățișați să stăm, iubite, Precum îndrăgostiții din pictură Când, temători, săruturile-și fură Și-apoi își sorb privirile topite. În ploaia despletită și rebelă, Ne-ajunge, dragul meu, doar o umbrelă. Referință Bibliografică: ÎN PLOAIE / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN PLOAIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370092_a_371421]
-
tonică. Radiază prin gândurile de mare intensitate pulverizând versuri diafane, sugerându-ne prin cuvintele scrise propia-i personalitate. nu este nevoie să-mi dirijezi traseul în timpul zborului spre regatul de chihlimbar stai departe de mine cât sunt prinsă în sforile vremii despletite ascultând plânsul din pietre așteaptă până îți înfășor inima cu ultimul acord nu sunt Rapunzel, nici Frumoasa Adormită am aripi rămân lebădă ( prin hățișul de cuvinte ) Parcurgând poezie după poezie observi cum Ana Maria folosește procedee tehnice impresionante precum în
SCHIŢĂ DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370421_a_371750]
-
Aș strangula cuvântul care doare Grădina mea cu flori, te rog, nu plânge Eu ți-aș așterne inima cărări Și aș ciopli dorința ta în mine Iubirea mea, șirag de întrebări, Urcuș spre bucuriile Divine Ești brazda începuturilor toate, Povară despletită a luminii Te-aș împleti izvoare-nvolburate- Prin vene să-nflorească trandafirii MI-E INIMA CLEPSIDRĂ Mi-e inima clepsidră Cu vise-mbobocite Atinge-mi dorul muguri Să crească floare-n floare Coboară-n mine ploaie Și urcă Cer, iubite, Revarsă-te
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
optimism în toate versurile raportate la iubire (La mijloc de cale,, Tremur, Călătorind prin viață, Dorința fetei, Ochi în ochi, Vise interzise și altele): „Hai, iubite, jos la râu,/ să mă vezi cu fusta-n brâu,/ să-mi vezi părul despletit/ peste sâni, în asfințit!” (Ochi în Ochi) și încurajează la iubire cititorul, dându-i sugestia, așa cum se desprinde din versurile citate anterior, dar și din altele, printre care: „Mă-ndrept, desculță, prin roua iubirii/ spre tine, pășesc pe margini de
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
Acasa > Strofe > Amintire > ACASĂ Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ILUSTRAȚIE: BELOVED WELL, Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada AMINTIRE Se-mparte apa în rugină și se îneacă tușul printre ramurile despletite ale sălciilor. Zbuciumul se arată îndărătul foilor verzi de lucernă. Frumusețea aceasta străină ce ne apasă umerii îndoiți de greutatea lacrimilor. Această privire speriată printre minunile lumii îndoliate. PRINTRE CEI DE AICI Așa de ușor veghează somnul deznădejdea, iar lumina
ACASĂ de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370150_a_371479]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VINE PRIMĂVARA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului Despletite ramuri, văntul le îngenuche În metanii lungi păna la pămănt, Lacrima din frunze, dorul parcă-l plănge, Strune de viori, coarde iar vibrănd. Iarna nu mai pleacă, trenul e în gară, Calatorii așteaptă, peronul e plin, Teii- înmuguriți nu plesnesc
VINE PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353517_a_354846]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > PLÂNSUL SALCIILOR DESPLETITE Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului Singura Singură pe cale urc crește Spre pajiști curate, celeste. Gleznele-mi zgârie spinii, Verdele vieții-mi împrumuta pinii. Îngeri diafani că o părere, Cale-mi
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
Se clatină adesea pasul, Trist, apăsător popasul. Și iar pornesc la drum pribeaga, Cu zbucium mare în desaga. Un semn mi se face din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul salciilor Plânsul salciilor despletite mă doare, Mă apasă nori negri, nu-i soare. Mi-e dor de flori în roua scăldate, De o privire caldă, de bunătate. Mă-mbrățișeze un înger ca-n vise, Înalțe-mă spre bolti neatinse. Pe umărul cerului aș plânge
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
să primesc în dar. O șoaptă tainica mă-mbete, Apa vie vreau, mi-e sete. Celeste crește îmi fac drumuri, Se risipesc pe cale fumuri, Florii de colț i-aș da binețe, Sufletul să mi-l dezghețe. Referință Bibliografica: Plânsul salciilor despletite / Adriana Tomoni : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1166, Anul IV, 11 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
întâlnește cu emoție urmele evoluției atemporale, dar și urmele poeziei latine, dovedind erudiție. În poezia „Albumul danubian” din care redau un fragment: O! cum gemeau prin vânt, plângând cu aspră voce, Năvarnica Lycorias și phyllodoce Cum alergau de colo—colo despletite Prin valuri de furtună biciuite! Spre ziuă însă crivăul le-a izbăvit Și cu suflarea-i rece toate le-a-mpietrit, urmele elegiei antice sunt prezente în evoluții aspre. În alte multe alte poezii, sentimental coroziv al tristeții este redat
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
port în icoana pictată de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert Te-aștept, haide, vino, în valea de plângeri Dă-mi viață și-nvie prezentul inert. CÂND CAUT GÂNDUL Ne'ndurătoare ziduri reci de ceață Și-arar, săgeți de raze despletite Au ațipit crâmpeie vagi de viață Pe brațul sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
a căzut în țărână, mama a țipat ca la mort, „Vasileeeee”, găinile au început să cârâie, lume la poartă, lângă gardul lui Stănescu, de peste drum, țipa o femeie înaltă și slabă, cu o rochie pestriță, neagru cu alb, cu părul despletit, cu mâinile spre cer, “criminaluleee, mi-ai omorât omul, tu și frații tăi, nenorociților, mânca-v-ar viermii pământului și v-ar putrezi oasele în pușcărie, aoleeeu, că mi-a omorât bărbatul meu, că l-a auzit tot satul cum
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
comune pentru prima generație de emigranți și, din fericire probabil, se vor estompa în mod natural la copiii lor. Cu toate acestea, fiica mea cea mai mare, profesoară de engleză, a apucat să citească două opere traduse în engleză:, „Fecioare despletite” de Hortensia Papadat-Bengescu, și „Hanul Ancuței”, de Mihail Sadoveanu - care i-au plăcut foarte mult. Dar cam asta a fost tot, deoarece nu am mai găsit alte romane românești traduse în engleză, cel putin la acea vreme, 2002/2003. O
DARUL POEZIEI ROMÂNEŞTI CĂTRE UNIVERSALITATE de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352618_a_353947]
-
și, nostalgică, îmi zic:Ce viziune frumoasă! Așa se petreceau lucrurile și atunci, în copilărie ... După ce aflam vestea venirii cetei de călușari, îmi umpleam brațele cu florile de câmp, culese cu o zi înainte, și alergam la șosea cu părul despletit, cu ochii râzând și cu o dulce veselie în suflet. Călușarii erau flăcăi frumoși, zvelți, cu fețe oacheșe arse de soare, cu dinți albi ca mărgăritarele, veseli foc și foarte pricepuți în ale dansului. Când jucau, tălpile lor nu atingeau
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
Articolele Autorului l-am privit în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura trepte spre adânc mințind de a nu-i fi spus nimeni că veșnicia poartă chip smerit îl vedeam o dimineață care-a
ORGOLIU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347053_a_348382]
-
rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! Fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
Ca niște valuri. . .Cu privirea te pierzi, Departe în zare, gândul tău zboară. Foșnet-oftat, fără ritm cadențat, Mângâie parcă sufletul meu. Pare un cântec cu refren romanțat Și mă alină, când urcușu-i mai greu. Privesc COPACUL, uriaș și frumos În despletitele-i, crengile-valuri. . . Poartă Puterea, și-i atât de fălos, Că el se zbate, în a TIMPULUI maluri. VÂNTUL o știe, și-i zâmbește poznaș, Îl însoțește, și când frunza-i alungă Rece-i șoptește: Nu eu ți-s nânaș, Chiar
COPACUL ŞI VÂNTUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357456_a_358785]
-
răgaz, rebelul, în miez de noapte să nu mă mai țină treaz. Îi propun să-i dau de lucru: Zău! Să nu se plictisească, din silabe, dulci poeme, viața să îmi construiasă. Dar el nu și nu și nu, umblă despletit nebunul, zice că l-am renegat, urlă, strigă-n gura mare, face mare zarvă-n cap. Parcă nu ar fi destul, când mintea-mi scârție rău, peste ochi se-adună ceață, vine-n minte gând nătâng: Scoală-te! E dimineață
....SĂ MAI ŞI ZÂMBIM! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357817_a_359146]
-
sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate rădăcina ploii. Soarele trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai răcorit sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate rădăcina ploii. Soarele trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai răcorit sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi.Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate rădăcina ploii.Soarele trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai răcorit sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
straiul/ Ca fata, ce de mijloc frântă,/ Își bate rufele cu maiul.// Deposedat, se-mpleticește,/ În propria-i intimitate,/ Ca fata ce, pălind, roșește,/ C-o prinzi cu poale suflecate.// Ca salcia ce nu mai scapă/ De vânt, prin vânturi despletită./ Stă fata, pân`la brâu în apă,/ Și mă tot duce în ispită.” Poeziile de dragoste ocupă un loc însemnat în creația autorului. Sunt poezii de o mare sensibilitate, dar, în același timp, stăpânite de o notă de sobrietate. Femeia
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RĂTĂCITOAREA MEA ISPITĂ... Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat în noaptea despletită, în faldurii-i nebuni să te-nfășor... tu ești rătăcitoarea mea ispită și-n gânduri azi pășești încetișor. Îmi răvășești, nostalgică, pribeagă, iatacul sufletului speriat și te așterni duios, idee dragă, ca un covor pe pat imaculat. O prietenă trăsnită
RĂTĂCITOAREA MEA ISPITĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358137_a_359466]
-
al meu suflet/...Nuichita...” În “retorica omnia”, “zvârliți dincolo de fericire,/goi și neprihăniți,/ acoperiți mural cu frunze,/ celor doi singuratici/ le rămăsese difuză o întrebare:/ oare nu era de vină copacul?”. Metaforele deosebite abundă și în “variantă de univers” unde „ despletiți, caii alergau la margine de lume,/ loveau stâncile cu copitele albe,/în goana lor aruncând în urmă/ stele neșlefuite...”(ce frumos!). În general poezia lui Adrian Nicolae este o poezie existențială care pune și încearcă să rezolve probleme din marile
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]